Creștini suntem, dar după nume
Şi vai! Cu asta ne mândrim!
Nu ştim de Domnul, doar de lume…
Neîncetat păcătuim.
Şi vai! Cu asta ne mândrim!
Nu ştim de Domnul, doar de lume…
Neîncetat păcătuim.
Fiind creştini, noi facem rele,
Numim ce e urât, frumos.
Mulţi înjurăm de toate cele,
Făcând să plângă pe Hristos.
De-am fi creştini după cerinţă,
Noi ne-am păstra neîntinaţi
Şi am păşi spre Biruinţă,
Spre-a fi de Domnu-ncununaţi.
Să fim creştini cum Domnul cere!
Că El de asta S-a jertfit:
Ca să aducă mângâiere
Acelora ce L-au iubit!
Auzi creştini ce zic: - Ştiu bine,
În felul meu mă mântuiesc,
Dar, lumea asta rea, mă ţine
Prea strâns, de-aceea tot greşesc!
Păi, lumea nu e rea, creştine,
Ci noi, ce rău în ea trăim!
Nu ne-mbrăcăm în fapte bune,
Ci cu păcate ne mânjim!
Că eşti creştin, nu-i greu a spune,
Dar este mult mai greu a fi,
Să faci tot timpul fapte bune,
S-ajuţi pe alţii-n orice zi!
Creștinul drept nu stă acasă,
Când vine Domnul la Altar
Şi, din potir pe Sfânta Masă,
Se dă creştinilor în dar.
Creştinii-adevăraţi au teamă
Şi dragoste de Cel de Sus,
Iubirea lor e pururi trează
Şi luminează neapus.
Creştini să fim, nu doar la nume,
Cu fapta să ne-ncununăm.
Să nu ne potrivim la lume,
Ca mântuirea s-o aflăm!
Pr. Turcu Laur