duminică, 17 iulie 2011

PREOTUL - ICOANA LUI HRISTOS

         La inceput de drum

Preotia -Slujire in Iubire
Toti oamenii asteapta de la preot o atitudine foarte apropiata de cea a lui Hristos Domnul Iubirii. Este foarte corect sa ai astfel de asteptari, nu? Avem inca preoti care chiar asa sunt. Cand spun asta ma gandesc la cum ii vede Hristos pe preoti: toti sunt sfintiti, adica chemati si asezati in slujirea aceasta speciala, iar multi din ei sunt foarte aproape de sfintenie.
Pentru un preot nu este greu sa ajunga la a fi "cu un picior in rai" inca de pe pamant, este foarte greu sa se mentina in starea aceasta. Lupta este uriasa si un mare aport spre mantuirea preotului il are tocmai felul cum duce aceasta lupta. Altfel spus, o mare grija a preotului este sa pastreze darul ce i-a fost incredintat. La fel de importanta insa este si lucrarea de a aduce roada, caci pentru aceasta i-a fost dat darul. Se definesc astfel, doua griji (lucrari, stari) ale preotului: prima grija preotul o are fata de Dumnezeu in mod direct iar cea de-a doua tot fata de El dar prin intermediul Bisericii.

Preotul – Purtator al Harului Preotiei

 
Prima lucrare (sau stare) este o relatie speciala (numai) intre preot si Dumnezeu; i-as spune starea de “Purtator al Harului Preotiei”. Din aceasta stare rezulta si cinstirea pe care o are preotul in lume. El se prezinta ca alesul, prietenul, casnicul lui Dumnezeu. Dar aici nu persoana omului este proeminenta ci mai mult Preotia acestei persoane, adica Harul Preotiei. De aceea cinstea fata de preot se cere si daca, la un moment dat, faptele persoanei nu sunt potrivite statutului sau. Sfantul Ioan Gura de Aur spunea (citez din memorie): “cine-l cinsteste doar pe preotul vrednic pe preot il cinsteste, cine-l cinsteste si pe preotul nevrednic, preotia o cinsteste!”. Putini oameni mai au azi capacitatea spirituala sa-l vada pe preot in aceasta stare, de “Purtator al Harului Preotiei”!
Starea aceasta nu cade sub judecata lumii, nici chiar a Bisericii, ci este intima cu Dumnezeu. Orice atac, din exterior, asupra acestei stari este batjocura la adresa lui Dumnezeu si El nu-si va lasa prietenii neaparati caci le-a spus ca va fi cu ei pana la sfarsitul veacurilor! Orice tradare a acestei stari de catre preot este un pacat aproape sinonim cu sinuciderea, caci preotul nu se mai poate intoarce la viata anterioara, fara preotie adica, asa cum nici omul nu se mai poate naste inca o data!

PreotulSlujitor al Harului Preotiei

 
Cea dea doua stare, sa-i spunem de “Slujitor al Harului Preotiei”, care are ca lucrare slujirea, aducerea de roada, inmultirea talantilor, se face, dupa cum spuneam, in Biserica. Ea se face de catre preot tot pentru Dumnezeu dar nu in mod direct ci prin “aproapele nostru”. Cele trei slujiri ale preotiei, pe care Hristos le-a avut ca proprii in lucrarea Sa pamanteasca, capata forma in lucrarea de zi cu zi a preotului, asemenea unor puteri (sinonim cu slujiri): puterea invatatoreasca, puterea sfintitoare si puterea conducatoare (duhovniceste). Credinciosul de azi nu vede decat starea aceasta de-a doua (slujirea ca “Slujitor al Harului Preotiei”), acesta il afecteaza, il intereseaza, pentru ca i se adreseaza. In functie de aceasta stare clasifica preotii, ii cinsteste sau ii condamna.
Atacul din exterior asupra acestei stari, daca are o justificare ce este dreapta, il pune pe preot intr-o stare de incompatibilitate (greseala, pacat) cu lucrarea lui in Biserica. Echilibrul se poate reface prin pocainta si daca preotul nu a renuntat la credinta lui in Harul Preotiei, prima stare (aceea de “Purtator al Harului Preotiei” ) nu este afectata deloc. Asfel, de exemplu, se poate ajunge ca un preot sa fie oprit de la a sluji cele sfinte pentru totdeauna dar, fie atunci, fie dupa un timp de pocainta sa i se dea voie, totusi, sa se impartaseasca la un loc cu ceilalti preoti in Altar in starea de “Purtator al Harului Preotiei”.
Atacul din exterior poate fi insa si unul nedrept si atunci interventia Stapanului preotului se va face simtita, ca si in prima stare. De aici acea teama a credinciosului, justificata, dar uneori impinsa spre extrema, cum ca daca ai nedreptatit un preot va trebui sa faci fata unui blestem; este de fapt blestemul propriei acuzatii mincinoase.

PreotulSlujitor sau sluga

 
In Biserica, fiecare crestin, membru al Bisericii asteapta ceva de la Dumnezeu. Unii ceva concret, spre folosul lor duhovnicesc sau/si trupesc si prin credinta lor vor primi de la Domnul ceea ce cer, prin mana preotului (uneori nu la propriu “prin mana preotului” ci prin slujirea lui la Altar ). Altii, insa, rai fiind, incearca sa-si ascunda pacatul lor de Dumnezeu si cum o poti face cel mai bine decat desfiintand pe cel care iti vorbeste in numele Domnului. Astfel se lanseaza o vanatoare a pacatelor preotului (ca sa justifice neascultarea de cuvantul acestuia) sau daca nu se gasesc pacate destul de mari, atunci se incearca schimbarea randuielii drepte asa incat pacatul lor sa fie considerat in comunitate macar ceva corect daca nu chiar virtute; iar preotul nu trebuie sa se opuna, altfel….! Asa s-a ajuns la renuntarea la necesitatea Preotiei. Acest atac asupra celui care este perceput ca inamicul principal, preotul, are grade diverse: de la simpla acceptare a unui gand de genul “ei lasa ca nu-i asta chiar asa sfant ca sa-mi spuna mie ce sa fac”, pana la adevarate lupte fatise. Daca preotul nu se lasa atras in conflict si isi respecta principiile date de Hristos prin Preotie, pierderea este doar a celui care ispiteste. Daca preotul cade in capcana intinsa va deveni partas, mai mult sau mai putin, pacatului ispititorului. 

                                                                  Concluzie

Revin la intrebarea de la inceput: este gresit sa ai asteptari mari de la un preot? Nu, absolut nu. El trebuie sa fie lumina la fel ca Stapanul Sau. Preotul care nu mai lumineaza trebuie tratat ca atare: ca pe un frate crestin care a cazut. Preotia pe care o poarta insa, trebuie tratata tot ca Preotie chiar daca purtatorul ei este jos. Un capat al preotiei este jos cu omul, este drept, dar mai este un capat care va ramane la Hristos si acela nu poate fi intinat; prin acel capat Domnul, daca vrea, va lucra mereu, indiferent de starea sau acceptul oamenilor spre aceasta. Un caz special este acela al preotului care nu mai vrea sa lucreze sau obliga harul sa lucreze in interesul celor lumesti. Acesta este sinucigas si deja a murit. Miroase urat si se simte de departe! Dar ramane in grija Domnului, iar Acesta stie cand sa-l ingroape sau cand sa-l invieze.
Pr. Gheorghe Iftimie

Cântări bizantine la biserica de lemn din Ersig, Episcopia Caransebeşului

         

Cântări bizantine la biserica de lemn din Ersig, Episcopia Caransebeşului
Grupul psaltic 'Sfântul Ioan Damaschin' din Arad, format din tineri teologi, a susţinut sâmbătă, 20 noiembrie, un concert de muzică bizantină în bisericuţa din lemn a Parohiei Ersig din Episcopia Caransebeşului, informează „Ziarul Lumina”, Ediţia de Banat.

Prăznuirea duhovnicească a primei săptămâni din Postul Crăciunului a început pentru credincioşii ce vin să se închine Maicii Domnului la bisericuţa monument istoric de la Parohia Ersig cu evenimentele desfăşurate cu ocazia Praznicului Intrării Maicii Domnului în Biserică.

Preotul paroh, înconjurat de credincioşii veniţi din mai multe părţi ale Banatului, a săvârşit slujba Privegherii în cinstea sărbătorii Maicii Preacurate.

Grupul tinerilor teologi, aflat pentru a doua oară în Eparhia Caransebeşului, a reuşit prin cântul lui să insufle tuturor celor prezenţi un duh înălţător de rugăciune, specific tradiţiei bizantine ce înfrumuseţează cultul Bisericii Ortodoxe de pretutindeni. Deşi slujba s-a întins până spre miezul nopţii, credincioşii prezenţi au avut parte de momente de caldă rugăciune şi trăiri deosebite, mărturisind fiecare la final bucuria şi recunoştinţa pentru o asemenea seară de priveghere de neuitat.

Imne cântate de Grupul psaltic 'Sfântul Ioan Damaschin'

În zorii zilei măreţului Praznic al Născătoarei de Dumnezeu, la bisericuţa de lemn a Ersigului, clopotele au început din nou să bată, chemând cu glasul lor duios creştinii spre a continua lauda, cântul şi ruga în cinstea ocrotitoarei lor şi a satului - Maica Domnului. În faţa icoanei Maicii Domnului Pantanassa, odorul cel de mult preţ al bisericii, s-a început cântarea Acatistului închinat icoanei athonite, după care s-a continuat cu Sfânta Liturghie, la care Grupul psaltic 'Sfântul Ioan Damaschin' a dat răspunsurile cuvenite prin dulcele cânt bizantin. Pentru ca bucuria celor prezenţi să fie deplină, la rugămintea părintelui paroh, tinerii teologi arădeni au susţinut şi un concert de colinde, fiind în acest fel primii colindători la smerita căsuţă a Maicii Domnului de la Ersig de anul acesta. Cinstirea Născătoarei de Dumnezeu la această mărită zi de praznic s-a continuat până la lăsatul serii, când s-a săvârşit slujba Paraclisului Maicii Domnului Pantanassa, cântat la un ison de aceşti minunaţi tineri teologi.   

Grupul psaltic 'Sfantul Ioan Damaschin' din Arad


,,Suflet pentru suflet” - Proiect caritabil danezo-român realizat la Parohia Ersig

,,Suflet pentru suflet” - Proiect caritabil danezo-român realizat la Parohia Ersig
Sâmbătă, 23 octombrie 2010 o delegație daneză a vizitat bisericuța monument istoric a Ersigului, în cadrul proiectului caritabil danezo-român ,,Suflet pentru suflet”
Autor: Pr. drd. Dragoș Vasile Capotă
Este cunoscut faptul că Parohia ,,Adormirea Maicii Domnului” Ersig este una dintre cele mai mici comunități creștin ortodoxe de pe cuprinsul eparhiei Caransebeșului, însa puțini știu faptul că între cele aproximativ 50 de familii ce formează parohia, majoritatea sunt sub nivelul mediu de trai. Având această constatare încă de la reînființarea parohiei, părintele paroh alături de consiliul parohial, au facut demersurile necesare pentru obținerea de ajutoare în vederea susținerii, dupa posibilități, a acestor familii defavorizate.

Prin purtarea de grijă a Maicii Domnului, ocrotitoarea bisericuței și a credincioșilor din Ersig, înca de la finele anului 2009 s-au pus bazele unei legături de frățietate cu o organizație din Danemarca, care s-a arătat dispusă în a ne acorda ajutor.

Organizația daneză ,,Rumaeniensprojektet” fondată în 1992 a intreprins in România mai multe acțiuni de întrajutorare, implementând la Lugoj o lucrare caritabilă mai amplă, prin înființarea Asociației Clementina, ce are în atenție tinerii din instituțiile de protecție a copilului cât și familiile defavorizate.

Prin bunăvoința părintelui Radu Pamfil din Lugoj și a doamnei referent relații externe a Asociației Clementina, Mihaela Teodorescu, s-a ajuns la demararea unei intâlniri la Ersig a preotului paroh cu președintele danez al organizației Peter Andersen, care a constatat prin vizite la domiciliu, nevoile localnicilor. Așa a început totul.

În aprilie 2010 a avut loc prima vizitare a parohiei Ersig de către un grup de 40 de danezi, care au adus cu ei și ajutoare, constând în haine și încălțăminte, hotărându-se atunci ca acest ajutor să fie acordat de două ori pe an.

Sâmbătă, 23 octombrie 2010 am avut bucuria reîntâlnirii cu domnul Peter Andersen, ce a venit însoțit de o altă delegație daneză, formată din aproximativ 30 de persoane ce au vizitat bisericuța monument istoric a Ersigului.

Deși scopul principal al vizitei a fost aducerea de ajutoare familiilor sărace din Ersig, preotul paroh, alături de credincioși le-a oferit câteva suprize invitațiilor: prezentarea istorică a bisericuței și a eparhiei Caransebeșului și oferirea unui buchet de cântări bizantine susținut de tineri teologi de la Timișoara, după care s-a servit masa pregatită in cinstea musafirilor.

Așadar la Ersig s-a săvârșit o împreună lucrare mântuitoare: delegația daneză având ,,lucrarea Martei”, prin acțiunile caritabile, iar membrii parohiei noastre dovedind ,,lucrarea Mariei” prin rugăciune și frumusețea cântecului eclezial ortodox, de care cei prezenți au fost plăcut impresionați.

Arhivă blog

"Celui sarac ii lipsesc multe,celui lacom ii lipsesc toate."(Seneca)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare

CITATUL ZILEI

PSALTIREA