Preotul...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Iisus legenda vie

Preotul e un om de țărână, cu slăbiciuni și cu boli, cu dorințe și cu idealuri.
Preotul mănâncă mult sau puțin, e ghiftuit de praznice sau îi ghiorăie mațele de foame după 6 ore de slujbă pe inima goală.
Preotul are îndoieli și furii, neînțelegeri și răfuieli cu sine însuși.
Preotul simte, plânge, se roagă,
Preotul poate fi ispitit, are tentații, păcate, trecut, plângere, amintiri, răni vechi.
Preotul are trup, dureri de cap și de șale, dureri de suflet, cicatrici pe inimă de la prea multă suferință.
Preotul e un om într-o presiune enormă în fiecare zi. Stă în fața lui Dumnezeu, Îl frânge pe Hristos Împăratul veacurilor în mâinile sale de lut, se împărtășește mereu de Sângele mântuitor, ascultă păcate cumplite la spovedanie, blagoslovește pe muribunzi, citește bolnavilor incurabil.

Preotul îngenunchează în fața Sfintei Mese și se atinge cu fruntea de pieptul Stăpânului, ascultând intru uimire bătăile inimii lui Dumnezeu.

Preotul e un bulgăre de țărână plină de roua Duhului Sfânt.

Rugați-vă pentru el!

Preotul...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Preotul e un om de țărână, cu slăbiciuni și cu boli, cu dorințe și cu idealuri.
Preotul mănâncă mult sau puțin, e ghiftuit de praznice sau îi ghiorăie mațele de foame după 6 ore de slujbă pe inima goală.
Preotul are îndoieli și furii, neînțelegeri și răfuieli cu sine însuși.
Preotul simte, plânge, se roagă,
Preotul poate fi ispitit, are tentații, păcate, trecut, plângere, amintiri, răni vechi.
Preotul are trup, dureri de cap și de șale, dureri de suflet, cicatrici pe inimă de la prea multă suferință.
Preotul e un om într-o presiune enormă în fiecare zi. Stă în fața lui Dumnezeu, Îl frânge pe Hristos Împăratul veacurilor în mâinile sale de lut, se împărtășește mereu de Sângele mântuitor, ascultă păcate cumplite la spovedanie, blagoslovește pe muribunzi, citește bolnavilor incurabil.
Preotul îngenunchează în fața Sfintei Mese și se atinge cu fruntea de pieptul Stăpânului, ascultând intru uimire bătăile inimii lui Dumnezeu.
Preotul e un bulgăre de țărână plină de roua Duhului Sfânt.
Rugați-vă pentru el!

SURSA:

Parohia Ortodoxă Venaria Reale

Preotul - "e om și el"

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

"Câte ştiţi despre o viaţă de preot trăită într-o viaţă de om,într-un trup ?
Poate în preot vedeţi doar un om care nu are grija zilei de mâine.
Dar oare chiar nu o are ? Oare nu suferă el când cel sărac vine să-i ceară ajutorul sau ceva de mâncare şi se vede neputincios ?
Oare nu deseori plângem seara când ştim că nu am făcut suficient bine ? Când poate de pe uşa casei noastre parohiale a ieşit un om plângând pentru că nu i-am găsit toate răspunsurile ?

Voi cei “din afara” vedeţi doar “ce se vede” şi credeţi ca nu e nimic dincolo..
Nimic mai mult decât evidentul,nimic ascuns,nimic profund… ca si cum preoţii nu ar fi fiinţe ca voi,oameni complecşi… cu bune şi rele.
Când aţi întrebat ultima dată un preot: “Cum te simţi,părinte ?”… Când aţi stat lângă un preot pentru el,nu pentru voi şi nevoile voastre ? Când aţi avut răbdarea,interesul să simţiţi şi nevoile lui ?

Aţi stat vreodată alături de un preot în noaptea singurătăţii lui să vedeţi cum strânge în mâini Sfanta Cruce sau priveşte fix icoana Pururea Fecioarei Maria…neînţelegând de ce se simte atât de singur cu un Dumnezeu atât de aproape ?
L-aţi privit măcar o clipă în toiul nopţii ridicându-se şi devorând paginile Ceaslovului sau ale altei cărţi de rugăciune sau fugind în biserică sau în capelă căutându-l pe Dumnezeu,căutând ceva,orice ca să nu mai fie singur ?

Aţi fost vreodată lângă un preot când stătea neputincios şi fără cuvinte în faţa unei dureri ce i se împărtăşea ?
Să fiţi lângă el când oamenii îşi spun necazurile,când mamele îşi îngroapă fiii sfâşiate de durere şi-l întreabă
“De ce?
De ce,părinte,de ce ?”

Ştiţi voi cum e să ţi se ceară minuni şi să nu le poţi face ?

Dar la scaunul de spovedanie aţi intrat vreodată ?
Aţi simţit teama neputinţei lui şi oboseala când omul vine să-şi lase păcatele ?
Ştiţi câtă durere şi câte întrebări rămân în inima unui preot după un suflet care se descarcă ?

Aţi transpirat vreodată la amvon predicând ?
Ştiţi oare emoţiile cu care el deschide uşa şi intră în biserică pentru sfânta Liturghie temându-se de Dumnezeu pentru nevrednicia cu care se apropie si că vor fi din ce în ce mai puţini oameni prezenţi ?
Ştiţi trăirile lui de la sfânta Jertfă ? Pasiunea lui ?
Iubirea lui? Puterea lui ?

Ştiţi voi ce se întâmplă acolo cu adevărat ca apoi să judecaţi ?

Aveţi idee cum e să priveşti un om care iţi primeşte binecuvântarea pe patul de moarte,şi care,deşi e pe moarte,îţi zâmbeşte cu linişte ?
Nu înţelege nimeni zâmbetul suferinţei lui… în afară de preot.
Pentru cei care judecă… convinşi fiind că au această autoritate.
Cine-i fără de greșeală ?"
- text preluat -

Despre Preot...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

De multe ori avem o înțelegere parțială, greșită sau idealistă asupra preoților și implicit a ierarhilor

Preotul e un om de țărână, cu slăbiciuni și cu boli, cu dorințe și cu idealuri.
Preotul mănâncă mult sau puțin, e ghiftuit de praznice sau îi ghiorăie mațele de foame după 6 ore de slujbă pe inima goală.
Preotul are îndoieli și furii,  neînțelegeri și răfuieli cu sine însuși.
Preotul simte, plânge, se roagă, se înfurie.
Preotul râde, maimuțărește, glumește, fredonează cântece vechi.
Preotul poate fi ispitit, are tentații, păcate iertate sau nu, trecut, plângere, amintiri, răni vechi.
Preotul are trup, dureri de cap și de șale, dureri de suflet, cicatrici pe inimă de la prea multă suferință.
Preotul e un om într-o presiune enormă în fiecare zi. Stă în fața lui Dumnezeu, Îl frânge pe Hristos Împăratul veacurilor în mâinile sale de lut, se împărtășește mereu de Sângele mântuitor, ascultă păcate cumplite, blagoslovește pe muribunzi, citește bolnavilor incurabil.
Preotul îngenunchează în fața Sfintei Mese și se atinge cu fruntea de pieptul Stăpânului, ascultând intru uimire bătăile inimii lui Dumnezeu.
Preotul plânge când nu-l vede nimeni și înghite lacrimi nenumărate la Liturghie.
Preotul e un bulgăre de țărână plină de roua Duhului Sfânt.
Rugați-vă pentru el.

SURSA : net

RUGĂCIUNEA PREOTULUI

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

"Rugaciunea preotului pentru oameni are o mare putere la Dumnezeu, atunci cand este spusa din toata inima, cu credinta si dragoste. Sa dea Dumnezeu sa fie cat mai multi preoti care sa se roage Domnului cu duh arzator. Caci cine ar putea sa se roage pentru turma cea cuvantatoare cu mai multa putere, decat preotul investit pentru aceasta cu Harul Duhului Sfant si cu putere de la Dumnezeu Insusi?" (Sfantul Ioan de Kronstadt).
• TU ceri iertarea pacatelor tale, PREOTUL se roaga fierbinte pentru toti!
• TU voiesti pentru tine pacea, PREOTUL se zbuciuma sa o dea tuturor!
• TU iti doresti curatia ta sufleteasca, PREOTUL o da fiecaruia.
• TU vezi pamantul cu momelile lui trecatoare, PREOTUL iti arata Cerul, Mantuirea, pe Iisus Hristos, Viata vesnica.
• TU alergi dupa binefaceri, care maine te vor parasi, PREOTUL te intampina cu darurile vesnice ale lui Dumnezeu: Sfintele Taine!
Dumnezeule, milostiveste-te spre noi si ne binecuvanteaza, lumineaza fata Ta peste noi si ne miluieste! Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎.

PREOȚI CU HAR, PREOȚI FĂRĂ HAR..

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

A zice "mult har", sau "puțin har" este ca și când ai zice "multă sănătate" și "puțină sănătate". Sănătatea ori o ai, ori nu o ai. Nu există "multă" sau "puțină"! La fel harul, îl ai sau nu îl ai. Nu se pune pe cântar.
Lumea vede că la un preot harul rodește mai mult, la altul mai puțin. Asta înseamnă oare că un preot are "mai mult" har, iar altul are doar "puțin"?.. Nici pomeneală! Harul rodește în preot precum sămânța aruncată în pământ. Unul o udă frumos (cu apa pocăinței), sămânța încolțește, prășește în jurul plantei celei mici, adică prin atenția minții alungă buruienile păcatelor, o îngrașă cu îngrășământul faptelor bune. Astfel harul devine plantă frumoasă, plină de roade! Alt preot în schimb, pierde timpul care i-a fost dat ca să îl dedice harului, ocupându-se mai mult de chivernisirea propriei familii.. "Să nu le lipsească nimic, să las copiilor câte o căsuță, etc., etc., apoi mă ocup eu serios de harul lui Dumnezeu".. Și uite așa trec anii, și nu vezi mare lucru de pe urma lui.. Că n-a avut timp, săracul.. Rămân doar case la copii..
Asta-i treaba cu harul preotului.

 (Preot Sorin Croitoru)

Judecând preoţii noi îl judecăm pe Dumnezeu

http://cenaclulluminalina.com/index.php/meniu-ortodoxie/101-judecand-preotii-noi-il-judecam-pe-dumnezeu

Cred că fiecare dintre noi am judecat sau judecăm preoţii.

M-am tot întrebat de ce? Trebuie doar să-ţi pui această întrebare şi inevitabil răspunsul va veni. Păcatele noastre şi decăderea în care am ajuns, nu ne lasă să ne vedem păcatele, însă ne ajută foarte mult să le vedem la cei din jurul nostru (semn al mândriei). Acesta este un mare şiretlic al diavolului cu ajutorul căruia ne atrage în capcana lui. Mai mult, oamenii au o mare preocupare în a judeca preoţii, fapt care şi mie mi se întâmpla destul de des.Judecând preoţii noi îl judecăm pe Dumnezeu. Pentru a întări această idee am să postez un extras referitor la harul preoţiei.

„Orice DUHOVNIC – indiferent de bogăţia, sărăcia, cultura mai puţină sau sărăcia morală – este reprezentantul lui Dumnezeu, trimisul lui Dumnezeu şi credincioşii n-au nici un motiv de a-l ocoli. Darul acesta, al preoţiei, e darul lui Dumnezeu şi e în funcţie de Dumnezeu (atârnă de Dumnezeu), el nu e în atărnare de omul pe care-L reprezintă pe Dumnezeu. Nu de la tine se cer calităţile preotului; de la tine se cere căinţa din inimă şi voinţa de a te îndrepta.
Sunteţi nemulţumiţi de preoţi? Dar voi, oare, ce-aţi făcut pentru preoţi, ca să fiţi mai mulţumiţi? Ceruta-ţi de la Dumnezeu un copil măcar, pe care să-l închinaţi slujirii lui Dumnezeu?Credeţi că vina o poartă numai ei, preoţii? Ei sunt fiii voştri! Cum i-aţi născut, aşa-i aveţi. Ce le găsiţi vină numai lor? Vă tebuie preoţi mai buni? Naşteţi-i!!

Iată, vă spun că tot poporul este răspunzător ca nu are slujitori mai străvezii spre Dumnezeu, mai ai Împărăţiei lui Dumnezeu! Poporul işi are în toate privinţele povăţuitorii pe care îi merită".

Sursa: "Tinerii, Familia şi copiii născuţi în lanţuri" Părintele Arsenie Boca

Se mai spune că dacă vezi un preot beat căzut în şanţ, să-l ridici şi să-l duci acasă, iar a doua zi să mergi la el să te spovedeşti pentru că harul nu i s-a luat.

PREOTUL - ICOANA LUI HRISTOS

         La inceput de drum

Toti oamenii asteapta de la preot o atitudine foarte apropiata de cea a lui Hristos Domnul Iubirii. Este foarte corect sa ai astfel de asteptari, nu? Avem inca preoti care chiar asa sunt. Cand spun asta ma gandesc la cum ii vede Hristos pe preoti: toti sunt sfintiti, adica chemati si asezati in slujirea aceasta speciala, iar multi din ei sunt foarte aproape de sfintenie.

Pentru un preot nu este greu sa ajunga la a fi "cu un picior in rai" inca de pe pamant, este foarte greu sa se mentina in starea aceasta. Lupta este uriasa si un mare aport spre mantuirea preotului il are tocmai felul cum duce aceasta lupta. Altfel spus, o mare grija a preotului este sa pastreze darul ce i-a fost incredintat. La fel de importanta insa este si lucrarea de a aduce roada, caci pentru aceasta i-a fost dat darul. Se definesc astfel, doua griji (lucrari, stari) ale preotului: prima grija preotul o are fata de Dumnezeu in mod direct iar cea de-a doua tot fata de El dar prin intermediul Bisericii.

Preotul – Purtator al Harului Preotiei
 
Prima lucrare (sau stare) este o relatie speciala (numai) intre preot si Dumnezeu; i-as spune starea de “Purtator al Harului Preotiei”. Din aceasta stare rezulta si cinstirea pe care o are preotul in lume. El se prezinta ca alesul, prietenul, casnicul lui Dumnezeu. Dar aici nu persoana omului este proeminenta ci mai mult Preotia acestei persoane, adica Harul Preotiei. De aceea cinstea fata de preot se cere si daca, la un moment dat, faptele persoanei nu sunt potrivite statutului sau. Sfantul Ioan Gura de Aur spunea (citez din memorie): “cine-l cinsteste doar pe preotul vrednic pe preot il cinsteste, cine-l cinsteste si pe preotul nevrednic, preotia o cinsteste!”. Putini oameni mai au azi capacitatea spirituala sa-l vada pe preot in aceasta stare, de “Purtator al Harului Preotiei”!

Starea aceasta nu cade sub judecata lumii, nici chiar a Bisericii, ci este intima cu Dumnezeu. Orice atac, din exterior, asupra acestei stari este batjocura la adresa lui Dumnezeu si El nu-si va lasa prietenii neaparati caci le-a spus ca va fi cu ei pana la sfarsitul veacurilor! Orice tradare a acestei stari de catre preot este un pacat aproape sinonim cu sinuciderea, caci preotul nu se mai poate intoarce la viata anterioara, fara preotie adica, asa cum nici omul nu se mai poate naste inca o data!

Preotul – Slujitor al Harului Preotiei
 
Cea dea doua stare, sa-i spunem de “Slujitor al Harului Preotiei”, care are ca lucrare slujirea, aducerea de roada, inmultirea talantilor, se face, dupa cum spuneam, in Biserica. Ea se face de catre preot tot pentru Dumnezeu dar nu in mod direct ci prin “aproapele nostru”. Cele trei slujiri ale preotiei, pe care Hristos le-a avut ca proprii in lucrarea Sa pamanteasca, capata forma in lucrarea de zi cu zi a preotului, asemenea unor puteri (sinonim cu slujiri): puterea invatatoreasca, puterea sfintitoare si puterea conducatoare (duhovniceste). Credinciosul de azi nu vede decat starea aceasta de-a doua (slujirea ca “Slujitor al Harului Preotiei”), acesta il afecteaza, il intereseaza, pentru ca i se adreseaza. In functie de aceasta stare clasifica preotii, ii cinsteste sau ii condamna.

Atacul din exterior asupra acestei stari, daca are o justificare ce este dreapta, il pune pe preot intr-o stare de incompatibilitate (greseala, pacat) cu lucrarea lui in Biserica. Echilibrul se poate reface prin pocainta si daca preotul nu a renuntat la credinta lui in Harul Preotiei, prima stare (aceea de “Purtator al Harului Preotiei” ) nu este afectata deloc. Asfel, de exemplu, se poate ajunge ca un preot sa fie oprit de la a sluji cele sfinte pentru totdeauna dar, fie atunci, fie dupa un timp de pocainta sa i se dea voie, totusi, sa se impartaseasca la un loc cu ceilalti preoti in Altar in starea de “Purtator al Harului Preotiei”.

Atacul din exterior poate fi insa si unul nedrept si atunci interventia Stapanului preotului se va face simtita, ca si in prima stare. De aici acea teama a credinciosului, justificata, dar uneori impinsa spre extrema, cum ca daca ai nedreptatit un preot va trebui sa faci fata unui blestem; este de fapt blestemul propriei acuzatii mincinoase.

Preotul – Slujitor sau sluga
 
In Biserica, fiecare crestin, membru al Bisericii asteapta ceva de la Dumnezeu. Unii ceva concret, spre folosul lor duhovnicesc sau/si trupesc si prin credinta lor vor primi de la Domnul ceea ce cer, prin mana preotului (uneori nu la propriu “prin mana preotului” ci prin slujirea lui la Altar ). Altii, insa, rai fiind, incearca sa-si ascunda pacatul lor de Dumnezeu si cum o poti face cel mai bine decat desfiintand pe cel care iti vorbeste in numele Domnului. Astfel se lanseaza o vanatoare a pacatelor preotului (ca sa justifice neascultarea de cuvantul acestuia) sau daca nu se gasesc pacate destul de mari, atunci se incearca schimbarea randuielii drepte asa incat pacatul lor sa fie considerat in comunitate macar ceva corect daca nu chiar virtute; iar preotul nu trebuie sa se opuna, altfel….! Asa s-a ajuns la renuntarea la necesitatea Preotiei. Acest atac asupra celui care este perceput ca inamicul principal, preotul, are grade diverse: de la simpla acceptare a unui gand de genul “ei lasa ca nu-i asta chiar asa sfant ca sa-mi spuna mie ce sa fac”, pana la adevarate lupte fatise. Daca preotul nu se lasa atras in conflict si isi respecta principiile date de Hristos prin Preotie, pierderea este doar a celui care ispiteste. Daca preotul cade in capcana intinsa va deveni partas, mai mult sau mai putin, pacatului ispititorului. 

                                                                  Concluzie

Revin la intrebarea de la inceput: este gresit sa ai asteptari mari de la un preot? Nu, absolut nu. El trebuie sa fie lumina la fel ca Stapanul Sau. Preotul care nu mai lumineaza trebuie tratat ca atare: ca pe un frate crestin care a cazut. Preotia pe care o poarta insa, trebuie tratata tot ca Preotie chiar daca purtatorul ei este jos. Un capat al preotiei este jos cu omul, este drept, dar mai este un capat care va ramane la Hristos si acela nu poate fi intinat; prin acel capat Domnul, daca vrea, va lucra mereu, indiferent de starea sau acceptul oamenilor spre aceasta. Un caz special este acela al preotului care nu mai vrea sa lucreze sau obliga harul sa lucreze in interesul celor lumesti. Acesta este sinucigas si deja a murit. Miroase urat si se simte de departe! Dar ramane in grija Domnului, iar Acesta stie cand sa-l ingroape sau cand sa-l invieze.

Pr. Gheorghe Iftimie