Manastirea Saon - Pelerinaj 2018

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



Manastirea Saon se afla la o distanta de 11 kilometri spre Niculitel, din localitatea Tulcea. Drumul, printre dealuri cu vii, duce pe o frumoasa esplanada din fata Manastirii Saon. In partea stanga se intinde o cladire mare, din zid, acoperita cu tabla, care a fost construita intre anii 1990-1992. Cladirea, care adaposteste un corp de chilii, staretia si un corp de camere pentru oaspeti, are un cerdac foarte lung, sustinut de puternice coloane.

Manastirea Saon a luat fiinta sub stapanirea otomana in anul 1846, prin plecarea unor calugari de la Manastirea Celic-Dere. Cei veniti la Saon au ridicat aici cateva chilii din chirpici si un Paraclis ca metoc al Manastirii Celic-Dere.

Dupa revenirea Dobrogei la Patria-Mama, Saonul impreuna cu toate bisericile si manastirile acestor locuri au trecut sub jurisdictia Episcopiei Dunarii de Jos, din Galati. Pentru o mai buna randuiala in viata manastirilor, Episcopul Iosif Gheorghian a stramutat la Saon si pe ceilalti calugari care se mai aflau la schitul Celicul de Jos. O data cu acesta, Schitul Saon s-a separat cu totul de Manastirea Celic-Dere, devenind de sine statator.

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



 In sect 3, str Cerceluși, Mihai Bravu – Dristor. Pe 26.08 vor fi savarsite în biserica parohiei slujba Vecerniei, a Litiei si a Acatistului Sfantului Mucenic Fanurie, iar in ziua hramului, pe 27 08, slujba Utreniei, urmata de Sfanta Liturghie si Slujba Parastasului pentru ctitorii Bisericii, dupa cum a precizat Parintele Cristian Popa, parohul Bisericii Sfantul Fanurie.
Acatistul Sfântului Mare Mucenic Fanurie la slujba din această seară – ora 18.
Apărătorului credinţei ortodocşilor, marelui Mucenic Fanurie, să-i aducem din inimă mărturisiri de mulţumire toţi, care prin ale lui înţelepte învăţături ne-am luminat cu credinţa şi să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni!( Condacul 1)
Poporul cel credincios cunoscând mulţimea minunilor tale, prin care ai ruşinat pornirea ereticilor cea fără de judecată asupra credinţei noastre, cu umilire strigă către tine aşa:
Bucură-te, mare Mucenice al Mântuitorului Hristos; Bucură-te, scapărea celor ce aleargă la tine; Bucură-te, îndreptătorul credinţei; Bucură-te, ajutorul celor necăjiţi; Bucură-te, cel ce întuneci mintea păgânilor; Bucură-te, cel ce ai lucrat strălucirea credinţei; Bucură-te, cel ce ai alungat pe cei potrivnici; Bucură-te, cel ce te-ai arătat biruitor; Bucură-te, cel ce luminezi pe cei din interiorul păcatelor; Bucură-te, cel ce cu blândeţe primeşti la tine pe cei greşiţi; Bucură-te, învăţătorul legii creştineşti; Bucură-te, cel ce luminezi pe cei nepricepuţi;
Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni! (Icosul 1)
Deşi nu avem destulă vrednicie şi pricepere ca să putem lăuda minunile tale, din suflet curat şi din inimă umilită te rugăm să primeşti aceste mărturisiri de la noi, care cântăm cu tine: Aliluia! (Condacul al 2-lea)
Nimeni dintre noi păcătoşii nu se poate lăuda că rugăciunea lui va fi primită la tine cu vrednicie, căci ştii slăbiciunea firii noastre; de aceea te rugăm pentru necazurile noastre a primi cântarea aceasta: Bucură-te, cel ce din pântece ai fost ales de Dumnezeu; Bucură-te, cel ce fără cunoştinţe filosofice ai biruit pe filosofi; Bucură-te, comoara legii noastre cea mult preţuită; Bucură-te, povăţuitorul legiuirilor şi al legiuitorilor celor învăţaţi; Bucură-te, lauda părinţilor şi a dascălilor; Bucură-te, podoaba Bisericii lui Hristos; Bucură-te, mustrătorul ereticilor; Bucură-te, cel ce ai fost înţelept din pruncie; Bucură-te, mare şi înţelept învăţător;
Bucură-te, luptătorul pentru lege; Bucură-te, cel ce şi astăzi ne ajuţi pe noi credincioşii;
Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni! (Icosul al 2-lea)
Împovăraţi de multe păcate şi ispite vătămătoare fiind, altă nădejde nu avem afară de tine, mângâierea celor necăjiţi; deci te rugăm să fii mijlocitor pentru sufletele noastre spre a cânta lui Dumnezeu: Aliluia! (Condacul al 3-lea)
Darul Duhului Sfânt fiind cu tine din tinereţe, te-ai arătat apărător şi de minuni făcător; pentru aceasta îţi cântăm ţie aşa: Bucură-te, mare Mucenice al lui Hristos; Bucură-te, lauda poporului credincios; Bucură-te, a bolnavilor tămăduire; Bucură-te, cel ce te rogi lui Dumnezeu pentru toţi; Bucură-te, cel ce izbăveşti din primejdii pe cei ce aleargă la tine; Bucură-te, izbăvitorul patimilor celor sufleteşti şi al celor trupeşti; Bucură-te, tămăduitorul rănilor vechi; Bucură-te, grabnic ajutător al celor ce te cheamă pe tine; Bucură-te, doctor fără plată; Bucură-te, nădejdea celor necăjiţi; Bucură-te, acoperământul şi scăpărea tuturor;
Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni! (Icosul al 3-lea)
Mucenice mult-milostive, primeşte rugăciunea noastră a păcătoşilor şi mijloceşte către Ziditorul să dăruiască tămăduire şi sănătate robilor Săi, celor ce te cheamă în ajutor şi cântă cu tine lui Dumnezeu: Aliluia! (Condacul al 4-lea)
Stând înaintea Sfintei tale icoane, noi păcătoşii socotim a fi înaintea ta; şi mărturisind minunile tale, te rugăm, ascultă această puţină rugăciune şi tinde dreapta ta spre ajutorul nostru, ca să-ţi cântăm ţie aşa: Bucură-te, cel ce eşti împreună slujitor cu îngerii; Bucură-te, cel ce ai fost cu oamenii petrecător;
Bucură-te, cel ce faci minuni mari; Bucură-te, lauda pământului Egiptului; Bucură-te, cel ce eşti în toată lumea vestit; Bucură-te, cel ce te osteneşti a face bine; Bucură-te, ajutătorul celor necăjiţi;
Bucură-te, stâlp neclintit al creştinătăţii; Bucură-te, lauda oamenilor şi a îngerilor; Bucură-te, umbrirea serafimilor; Bucură-te, slujitor preamărit al creştinilor;
Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni! (Icosul al 4-lea)
Aşa precum în Egipt cercetezi şi tămăduieşti neputinţele poporului celui binecredincios care aşteaptă ajutorul tău, îndură-te şi ne izbăveşte de necazurile ce ne-au cuprins, spre a cânta cu tine lui Dumnezeu: Aliluia! (Condacul al 5-lea)
Totdeauna arăţi marea ta milostivire asupra neamului omenesc şi te faci scăpare a celor ce se învolburează pe marea acestei vieţi; de aceea strigăm către tine aşa: Bucură-te, ocârmuitorul corăbiilor învăluite în valuri; Bucură-te, scapărea înotătorilor deznădăjduiţi; Bucură-te, alinarea valurilor tulburate; Bucură-te, cel ce cu rugăciunile tale risipeşti furtuna; Bucură-te, că prin mijlocirea ta luminezi negura norilor; Bucură-te, ajutorul celor spăimântaţi de tunet; Bucură-te, izbăvitorul celor înfricoşaţi de fulger; Bucură-te, cel ce ne ajuţi în primejdii, mijlocind către Mântuitorul; Bucură-te, nădejdea şi scapărea noastră; Bucură-te, că în toate primejdiile la tine năzuim;Bucură-te, că ajuţi cu rugăciunile tale tuturor care aleargă la tine;
Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni! (Icosul al 5-lea)
Cinstitorule de Dumnezeu, Fanurie, ascultă această rugăciune a noastră întru acest ceas şi prin Sfintele tale rugăciuni mântuieşte-ne de necazuri şi de supărări, precum ai izbăvit pe cei ce erau învăluiţi pe mare, când au chemat ajutorul tău; pentru ca şi noi, ca aceia, să aducem cântare: Aliluia! (Condacul al-6-lea)
Mucenice al lui Hristos, cinstit slujitor al darului, soleşte nouă păcătoşilor mijlocirile tale cele bogate către Stăpânul, pentru ca să ne învrednicim a ne împărtăşi de bunătăţile cele făgăduite credincioşilor şi să cântăm ţie aşa: Bucură-te, mare Mucenice al lui Hristos; Bucură-te, cinstit slujitor al darului;
Bucură-te, tămăduitorule al bolilor; Bucură-te, mir care împrăştii durerea; Bucură-te, rouă care răcoreşti patimile; Bucură-te, cel ce întăreşti pe slăbănogi cu alte tale rugăciuni; Bucură-te, ajutorul celor din primejdii; Bucură-te, cel ce rogi pe Domnul pentru cei din patul durerilor; Bucură-te, cel ce ne ajuţi şi nouă păcătoşilor; Bucură-te, alinarea tuturor durerilor; Bucură-te, mângâierea cea mare a celor ce pătimesc în dureri; Bucură-te, sprijinitorul celor neputincioşi;
Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni! (Icosul al-6-lea)
O, Preamilostive şi îndurate Doamne! Nu trece cu vederea lacrimile robilor tăi, ci le ajută şi-i miluieşte după mare mila Ta; izbăvindu-i de asupririle şi de necazurile care i-au cuprins pentru mulţimea păcatelor lor; şi precum pe soacra lui Petru ai ridicăt-o din patul durerilor, aşa ridică-ne şi pe noi din primejdia în care ne aflăm, cu rugăciunile Sfântului Mucenic Fanurie, ca împreună cu el să-Ţi cântăm: Aliluia! (Condacul al-7-lea)
Toate puterile cereşti lăudând credinţa ta cea tare către Dumnezeu, împreună cu tine slujesc Ziditorului celui fără de început; iar noi îţi aducem aceste cuvinte de laudă aşa: Bucură-te, că prin minuni ai făcut să strălucească credinţa; Bucură-te, cel ce prin credinţă ai făcut minuni mari; Bucură-te, că rugăciunile tale totdeauna au fost ascultate; Bucură-te, înţeleptule rugător către Dumnezeu;
Bucură-te, tămâie bineprimită înaintea lui Dumnezeu; Bucură-te, cel ce ai scapăt multe suflete necăjite cu rugăciunile tale; Bucură-te, cel ce pierzi pe cei puternici şi fără de lege; Bucură-te, ajutătorul cel tare al bine-credincioşilor creştini; Bucură-te, tăria ţărilor creştineşti; Bucură-te, cel ce sfărâmi zidurile cetăţilor păgâneşti; Bucură-te, cel prin care tiranii sunt biruiţi; Bucură-te, temelia şi fala credinţei noastre;
Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni! (Icosul al-7-lea)
Toţi creştinii ortodocşi de pe pământ având nădejdea lor către tine, în orice întâmplare nu vor fi ruşinati, Mucenice Fanurie, căci tu eşti mare folositor al creştinătăţii. Pentru aceasta nu trece cu vederea şi ale noastre rugăciuni şi ne ajută, izbăvindu-ne din toate primejdiile, ca să cântăm cu tine lui Dumnezeu: Aliluia! (Condacul al-8-lea)
Având puterea darului de la Dumnezeu, ai prefăcut seceta în ploi şi cu Sfintele tale rugăciuni ai oprit mulţimea prea mare, de prisos, a ploilor, scăpând poporul de foametea care îi ameninţa, risipind hambarele strângătorilor de grâu; pentru care noi minunându-ne îţi cântăm aşa: Bucură-te, scapărea poporului de foamete; Bucură-te, cel ce ai prefăcut seceta, ca al doilea Ilie, în ploi binefăcătoare; Bucură-te, cel ce prin rugăciune ai oprit ploile prisositoare; Bucură-te, nădejdea cea mare a lucrătorului de pământ; Bucură-te, mulţumirea celor ce seamănă cu credinţă; Bucură-te, secerisul cel îmbelşugat al secerătorilor; Bucură-te, comoara cea bogată a săracilor Bucură-te, ajutorul nostru în vreme de secetă; Bucură-te, ajutătorul şi chivernisitorul nostru de-a pururea; Bucură-te, mângâierea celor ce sunt în nevoi; Bucură-te, lauda cuvioşilor monahi şi a bunilor creştini; Bucură-te, ograda bine roditoare;
Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni! (Icosul al-8-lea)
Făcătorule de minuni, Sfinte Fanurie, după cum în vremea vieţii tale pe pământ ai izbăvit poporul credincios de primejdii şi de foamete prin Sfintele tale rugăciuni, aşa şi acum trimite mila ta asupra noastră, dăruindu-ne timp roditor şi îmbelşugat pentru creşterea şi ajutorul pruncilor sugari şi al sărmanilor, cu care vom cânta lui Dumnezeu: Aliluia! (Condacul al-9-lea)
Când cereau săracii ajutor de la tine în necazurile lor, nu i-ai depărtat cu vorbe întristătoare, ci i-ai ajutat în tot felul, dându-le blagoslovia ta şi ceea ce le trebuia, scăpându-i din nevoi; pentru aceea aducem ţie acestă laudă aşa: Bucură-te, împlinirea lipsurilor săracilor; Bucură-te, chivernisitorul tuturor celor lipsiţi; Bucură-te, cel ce preschimbi necazurile în bunătăţi; Bucură-te, cel ce îmblânzeşti fiarele sălbatice; Bucură-te, cel ce lepezi lucrurile amăgitoare; Bucură-te, izbăvitorul tuturor celor ce sunt în nevoi; Bucură-te, cel ce pedepseşti pe neguţătorii cei lacomi; Bucură-te, cel ce prin rugăciunile tale faci lucruri preamuninate; Bucură-te, vistierul darurilor lui Hristos Mântuitorul; Bucură-te, cel ce ai renunţat la avuţie şi ai împărţit-o cu cei săraci;
Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni! (Icosul al-9-lea)
Dăruieşte şi nouă ajutorul tău ca acelor săraci, ca să scăpăm de năvălirea şerpilor otrăvitori şi mai ales a balaurului înspăimântător şi de vicleanul înşelător ce se luptă cu noi neîncetat pentru a răpune sufletele noastre; noi însă prin rugăciunile tale nădăjduim să dobândim cele de folos în viaţa aceasta şi în cea viitoare; ca să cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!( Condacul al 10-lea)
Nu te depărta de la noi, Sfinte Fanurie, şi de la toţi cei ce cheamă Sfânt numele tău, pentru că toţi recunoaştem grelele noastre păcate; şi ne rugăm ţie şi cerem cu credinţă ajutorul tău, cântându-ţi graiurile acestea aşa: Bucură-te, mântuirea celor ce işi mărturisesc curat păcatele; Bucură-te, mustrătorul acelora ce ascund păcatele lor; Bucură-te, cel ce nu suferi pe nelegiuţi; Bucură-te, folositor mare al celor ce s-au pocăit; Bucură-te, mare ajutător al celor ce vieţuiesc în smerenie; Bucură-te, văzând întoarcerea la Stăpân a lucrurilor furate; Bucură-te, descoperirea multor taine neştiute; Bucură-te, cel ce ai adus pe mulţi la Hristos prin minunile tale; Bucură-te, preaminunate Mucenice, că nu ne laşi şi pe noi; Bucură-te, cel ce mijloceşti la Dumnezeu pentru iertarea păcatelor noastre; Bucură-te, cel ce mângâi pe toţi cu ale tale mari minuni; Bucură-te, că prin tine şi neamul călugăresc capătă mântuire; Bucură-te, că şi tot clerul bisericesc prin tine se mântuiesc;
Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni! (Icosul al 10-lea)
Mărgăritarul de mult preţ al lui Dumnezeu care fiind ascuns în ţărână, straluceşte acum în Rhodos ca o comoară de mult preţ şi îmbogăţeşte, desfătează, luminează şi inveseleşte pe toţi cei ce vin la el cu credinţă şi cu dragoste; cu tine împreună cântăm Purtătorului de grijă al tuturor şi Dumnezeul nostru: Aliluia! (Condacul al 11-lea)
Strălucit-a astăzi sărbătoarea plină de veselie şi praznicul luminat al Sfântului Mucenic Fanurie, cel mult pătimitor şi de biruinţă purtător; că Dumnezeu l-a învrednicit de cununa cerească a celor bineplăcuţi Lui şi l-a aşezat laolaltă cu îngerii. Pentru aceasta, lăudând pe Domnul care a făcut minunată voia Sa întru Sfinţii Săi, Sfântului Fanurie să-i grăim: Bucură-te, că ai stat în faţa idolilor;
Bucură-te, că ai defăimat minciuna lor; Bucură-te, că ai fost ars cu cărbuni aprinşi; Bucură-te, că ai stins credinţa în idoli; Bucură-te, că demonii te-au văzut şi au plâns; Bucură-te, că îngerii în juru-ţi s-au strâns; Bucură-te, că iadul adânc s-a cutremurat; Bucură-te, bărbat viteaz al Bisericii; Bucură-te, pecete curată a credinţei; Bucură-te, cel ce eşti pildă luminată pentru noi; Bucură-te, ostaşule nebiruit al lui Hristos; Bucură-te, al nostru Mucenic preamărit;
Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni! (Icosul al 11-lea)
Pe cei ce sărutăm Sfânta ta iconă cu credinţă, Mucenice, şi lăudăm vieţuirea ta cea Sfântă, Fanurie preamărite, cu rugăciunile tale arată-ne moştenitori ai împărăţiei celei cereşti şi veşnice, şi părtaşi ai slavei celei de sus; ca împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu Celui în Treime lăudat: Aliluia! (Condacul al 12-lea)
Minuni străine şi mai presus de înţelegere a făcut Dumnezeu întotdeauna întru Sfinţii Săi; împreună cu care, în timpul din urmă, a arătat ca pe un alt soare strălucind cu minunile pe Minunatul Fanurie, lauda Rhodosului şi a Bisericii. Căruia şi noi, aprinşi de dragoste şi de râvnă, să-i grăim din suflet:
Bucură-te, că ai fost aruncat în cuptor de foc; Bucură-te, că şi acolo te-ai bucurat; Bucură-te, că te-ai rugat pentru cei ce te chinuiau; Bucură-te, cel ce eşti mijlocitor pentru toţi; Bucură-te, cel ce nu încetezi a ruga pe Hristos pentru noi; Bucură-te, scump prinos al credincioşilor; Bucură-te, că ai umilit pe cei ce s-au trufit; Bucură-te, că ai înălţat pe cel smerit; Bucură-te, rugătorul nostru către Hristos; Bucură-te, tăria celui evlavios; Bucură-te, miluitorul credincioşilor; Bucură-te, cel ce te rogi pentru iertarea păcătoşilor;
Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni! (Icosul al 12-lea)
O, Preaminunate Fanurie, cu lacrimi fierbinţi alergând la a ta ocrotire, ne rugăm ţie: izbăveşte-ne cu rugăciunile tale cele bineplăcute lui Dumnezeu, de toată nevoia şi necazul; îndepărtează de la noi toată durerea şi suferinţa şi ne învredniceşte ca şi în viaţa de veci să fim părtaşi ai împărăţiei veşnice şi împreună cu tine cântare să aducem lui Dumnezeu: Aliluia! (Condacul al 13-lea)
Poporul cel credincios cunoscând mulţimea minunilor tale, prin care ai ruşinat pornirea ereticilor cea fără de judecată asupra credinţei noastre, cu umilire strigă către tine aşa: Bucură-te, mare Mucenice al Mântuitorului Hristos; Bucură-te, scapărea celor ce aleargă la tine; Bucură-te, îndreptătorul credinţei; Bucură-te, ajutorul celor necăjiţi; Bucură-te, cel ce întuneci mintea păgânilor; Bucură-te, cel ce ai lucrat strălucirea credinţei; Bucură-te, cel ce ai alungat pe cei potrivnici; Bucură-te, cel ce te-ai arătat biruitor; Bucură-te, cel ce luminezi pe cei din interiorul păcatelor; Bucură-te, cel ce cu blândeţe primeşti la tine pe cei greşiţi; Bucură-te, învăţătorul legii creştineşti; Bucură-te, cel ce luminezi pe cei nepricepuţi;
Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni! (Icosul al 13-lea)
Apărătorului credinţei ortodocşilor, marelui Mucenic Fanurie, să-i aducem din inimă mărturisiri de mulţumire toţi, care prin ale lui înţelepte învăţături ne-am luminat cu credinţa şi să-i cântăm:
Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni!
Rugăciune
Către tine, Sfinte Mucenice Fanurie, înălţându-ne gândurile, noi păcătoşii cu umilinţă şi cu căldură te rugăm: caută dintru înălţimea cea plină de slavă a cerurilor, unde, prin viaţa ta Sfântă şi prin chinurile tale muceniceşti pentru Hristos, ţi-ai dobândit sălăşluire veşnică, şi te milostiveşte de suferinţele, durerile, pătimirile, necazurile, amărăciunile şi strâmtorile noastre. Şi te roagă cu îndrăzneala pe care ai agonisit-o, către Stăpânul tău ceresc şi Dumnezeul nostru, să ne ierte păcatele pe care cu ştiinţă şi cu neştiinţă, pururea, ca nişte robi nevrednici săvârşim, şi să nu se mânie pe noi până în sfârşit, pentru puţinătatea dragostei noastre faţă de El şi faţă de aproapele nostru; ci să fie pururea plin de milostivire faţă de noi şi să îndepărteze de la noi toată suferinţa şi durerea, toate patimile şi necazurile, toate amărăciunile şi strâmtorile, zidind în noi cuget curat, ca să putem rupe cu viaţa noastră de păcat de până acum, şi privind la ceruri, să ne înflăcăram de dorul de a deveni şi noi bineplăcuţi lui Dumnezeu. Aşa, Sfinte Mucenice Fanurie, fii povăţuitorul şi îndrumătorul nostru pe cărările cele necunoscute ale vieţii, pentru ca urmând pilda credinţei şi a dragostei tale faţă de Hristos, să ne învrednicim de darurile tale, pentru iubirea de oameni şi binecuvantarea Marelui nostru Dumnezeu; şi trecând dintru această viaţă pământească, să ne bucurăm, laolaltă cu tine şi cu toţi cei bineplăcuţi din veac ai Domnlui, de împărăţia cea nesfârşită a cerurilor şi de partea celor drepţi, ca împreună cu toţi şi înconjuraţi de cereştii îngeri, să aducem slavă, cinste şi închinăciune lui Dumnezeu Celui slăvit în Treime, în vecii vecilor. Amin! (postat pe fb de ioan monahul)

PRIBEAGUL TATEI FECIOR !

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

(versuri Eliana Popa)

Plânge teiul bătrân, tată! Ramura se pleacă,
Plângi și tu cu lacrimi multe innodate-n barbă!
Plânge teiul cu flori dese, peste fruntea ta
Frunza lui foșnind se-ntreabă ce te-o apăsa ?

Nins-au peste tine anii și-au cernut dureri
Ce voinic erai odată...parcă a fost ieri
Și căsuța e bătrâna...o duci tare greu
Acum esti bolnav si singur, doar cu Dumnezeu !

Ai crescut fecior ca bradul și i-ai dat un nume
A plecat de mult de-acasă, undeva în lume
Poarta n-o ți încuiată, nu-i mai pui zăvorul
Că azi, mâine o veni, din străini, feciorul !

,, - Dragul tatei fecioraș, rău m-apasă dorul
Și m-asteaptă moartea hâdă ca să-i dau obolul !
Dar mă rog la Domnul Sfânt și la Maica Sa,
Să nu-nchid copile ochii pân' nu te-oi vedea

Pribeagul tatei fecior, greu ți-o fi departe?
Rog toți sfinții din icoane să-ți dea sănătate
Și pe Dumnezeu Bunutul, Tatăl tuturor
Să îți dea precum lui Tobie, înger păzitor !

Te aștept cu pâine caldă și un pat curat
Am cernut și azi făină și am frământat.
Mă gândesc că poate astăzi te-o aduce Domnul,
Mereu te visez că vii,când mă fură somnul !

Mă trezesc plângând de dor și te strig pe nume
De când soarele răsare ,până când apune,
Stau sub teiul meu bătrân și înmiresmat
Că la umbra lui copile, eu te-am legănat !

Și el te așteaptă verde, dragul meu băiat
Și nici floarea-nmiresmată nu și-a scuturat
Hai,încearcă să ajungi,peste-o zi sau trei
Până nu s-or scutura, florile de tei!"

MAICA DOMNULUI ȘI-A NOASTRĂ..

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

de Preot Sorin Croitoru

Maica Domnului și-a noastră, câtă slavă-ar trebui
Să-ți aducem noi, creștinii, chiar din primul ceas de zi?..
Câte rugăciuni să-ți spunem, plini de un ceresc avânt,
Câte flori de crin să punem lângă chipul tău cel sfânt?..

Două vieți, în loc de una, noi Măicuță de-am trăi,
Tot nu ne-ar ajunge vremea să putem a te cinsti,
Fiindcă tu ești începutul mântuirii tuturor,
Ușa Cerului prin care ne-a venit Mântuitor,

Căci din cărnurile-ți sfinte Dumnezeu Și-a plămădit
Pâinea Cea dumnezeiască, Trupul Său de Om smerit!
De la pieptu-ți feciorelnic S-a hrănit pe când creștea
Și cu lacrimile tale S-a udat pe când murea..

Dumnezeu te-a vrut de Mamă, iar tu L-ai dorit de Fiu,
După cum grăiesc profeții și evangheliștii scriu.
Ascultarea ta smerită și iubirea pentru El
Prefăcutu-te-au pe tine-n Mama lui Emanuel!

Maica Domnului și-a noastră, nesfârșitele-ți puteri
Ne păzesc în timpul vieții de tot felul de dureri,
De necazuri și ispite, duhuri rele, oameni răi,
Toate ni le ții departe de rămânem fiii tăi!

Nu avem destulă minte ca să știm a-ți mulțumi,
Nici dulceață în cuvinte, după cât ar trebui..
N-avem voci înălțătoare, precum cetele-ngerești,
Ca să ni se-audă-n ceruri imnele duhovnicești..

Cu puțina noastră minte, noi îți recităm cum știm
Și cu multă umilință, Mamă, noi te preacinstim,
Îți aprindem căndeluțe, la icoane-ți punem flori,
Ne rugăm în toată vremea și-ți cântăm în sărbători!
amin

TABORUL

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Sarbatoarea crestina Schimbarea la fata este praznuita, in fiecare an, pe 6 august. In popor, praznicul imparatesc mai este cunoscut si sub denumirea de Probojenia. In Noul Testament, evanghelistul Matei descrie minunea Schimbarii la Fata pe Muntele Tabor astfel: "Iisus a luat cu Sine pe Petru si pe Iacov si pe Ioan, fratele lui, si i-a dus intr-un munte inalt, de o parte. Si s-a schimbat la fata inaintea lor si a stralucit fata Lui ca soarele, iar vesmintele Lui s-au facut albe ca lumina. Si iata, Moise si Ilie s-au aratat lor, vorbind cu El”.

Prin schimbarea Sa la fata, Domnul Iisus Hristos arata la ce slava ridica El in sine firea omeneasca. Parintii Bisericii ne spun ca schimbarea la fata a omului launtric este insa cu neputinta fara harul dumnezeiesc, care se da prin Sfintele Taine.

Sfantul Simeon Noul Teolog zicea un lucru infricosator: “Cine n-a vazut pe Dumnezeu in viata asta nu-L va vedea nici in cealalta”, iar Sfantul Grigore Palama afirma ca participarea la Slava lui Dumnezeu, vederea luminii necreate nu li se daruiesc oamenilor la intamplare, ci numai acelora care au doua trasaturi de caracter fundamentale: sunt intariti in mod special in credinta fata de Dumnezeu sau au fost inaltati deasupra nimicniciei fiintei umane.

Taborul, ca orice munte are darul lui, are o lumina si o sfintenie anume. Muntele este ceva ce te copleseste; oricat ai incerca sa-l imbratisezi cu privirea, nu reusesti sa-l cuprinzi in toate laturile lui, nici de pe varful acestuia. Acolo sus, orice cuvant este inecat in tacere, iar intreaga panorama apare in fata noastra cu o anumita pace in suflet, cu lumina, cu claritate. Inaltarea omului pe munte semnifica, de fapt, drumul parcurs de om de la curatirea inimii de patimi spre iluminarea mintii sale, iar pentru acest lucru iti trebuie o initiere in tainele isihasmului si nu numai.

Moise este inainte de orice o figura simbolica si identitara: singurul om care l-a cunoscut pe Dumnezeu fata catre fata, primul dintre proroci, eliberatorul poporului lui Israel, regele legiuitor, mediatorul prin excelenta. El este recunoscut drept intemeietor al iudaismului, chiar al monoteismului, in general.

Moise salvat din ape este eroul biblic care influenteaza si in zilele noastre intreaga cultura a lumii, in special pe cea occidentala. Astfel, el a exercitat o adevarata fascinatie asupra unor ganditori si artisti precum Michelangelo, Freud, Chagall care, fiecare in felul sau, au incercat sa abordeze acest mister.

Asadar, Praznicul Schimbarii la Fata este prin excelenta acela al indumnezeirii naturii noastre omenesti si al participarii trupului nostru trecator la bunurile vesnice, mai presus de fire, o calatorie in lumina launtrica a sufletelor noastre, iar in viziunea unor parinti ai Bisericii nu e altceva decat "o traire a luminii dumnezeiesti si o pregustare a imparatiei cerurilor, o transfigurare anticipata”.

Cu toate acestea, cel care este considerat prorocul prorocilor si cel mai mare inaintea lui Dumnezeu, ca fiind nascut din feciara, care are doua firi, una omeneasca si alta dumnezeiasca, in acelasi timp, este, fara doar si poate, Iisus Hristos. El este Fiul cel iubit al lui Dumnezeu, El este Calea, Adevarul si Viata. Harul luminii pe care o imprastie pe Muntele Taborului face imposibila cuprinderea mintii omenesti, fiind o energie necreata - lumina taborica.

Doamne, ajuta!
Stefan Popa

Biserica de Pe Muntele Tabor

                 RUGĂCIUNE LA “SCHIMBAREA LA FAŢĂ” A MÂNTUITORULUI 

      Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, pentru ce ne-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti lumină neapusă, încât ne-a acoperit întunericul cel străin al păcatelor pe noi, nevrednicii? Ci Te rugăm: curăţeşte-ne, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile noastre şi scoate-ne din adâncul răutăţii! Întoarce-ne către Tine şi la lumina poruncilor Tale îndreaptă căile noastre! Tu, Cel Ce în muntele Taborului Te-ai transfigurat în slavă, Hristoase Dumnezeule şi ucenicilor Tăi le-ai descoperit slava dumnezeirii Tale, luminează-ne şi pe noi, păcătoşii, cu lumina cunoaşterii Tale şi ne arată vrednici moştenitori ai Împărăţiei Tale celei fără de sfârşit! Deschide, Doamne, ochii cugetelor noastre spre cunoaşterea luminoaselor Tale propovăduiri! Înalţă-ne în Duhul Tău cel Sfânt deasupra micimilor omeneşti, ca astfel, laolaltă cu ucenicii Tăi, să fim şi noi părtaşi contemplaţiei duhovniceşti şi să ne bucurăm de Tine, Domnul şi Dumnezeul nostru, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

CUVANT de INVĂTĂTURĂ despre SCHIMBAREA LA FATĂ

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

   Bucuria mea, Schimbarea la Fata a Domnului Iisus Hristos, este unul din actele Lui imparatesti si momentul aratarii dumnezeirii sale: “Si pe cand se ruga el, S-a schimbat la Fata inaintea lor si a stralucit fata Lui ca soarele, iar vesmintele Lui s-a facut albe ca lumina” (Marcu 9:3), aratandu-Si slava divina. In acel moment, au aparut in acea lumina stralucitoare Sfintii Prooroci Moise si Ilie Tesviteanul, iar lumina care-i invaluia, a dovedit “slava” de care se vor impartasi si Crestinii Ortodocsi, pe care-i va mantui Iisus Hristos. Schimbarea la Fata, a insemnat descoperirea Dumnezeirii si a mesianitatii lui Hristos, prin cele trei evenimente, vazute si marturisite de cei 3 Sfinti Apostoli: Petru, Ioan si Iacov: 1. Dumnezeirea Insasi care locuia in El, a “razbatut” ca slava divina prin trupul Sau omenesc si pe hainele Sale si s-a manifestat in afara, in acea lumina stralucitoare ca soarele. 2. Prezența celor doi mesageri ceresti, Sfintii Moise si Ilie confirma ca, Cel ce s-a Schimbat la Fata, este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu si Mesia Cel mult asteptat de neamuri. 3. Marturia Tatalui ceresc: Pe cand vorbeau Moise si Ilie cu Iisus i-a acoperit un nor luminos si glas din nor s-a auzit: “Acesta este Fiul Meu Cel iubit, in care am binevoit, pe Acesta sa-l ascultati” (Matei 17:5). Prin aceasta ultima marturie, Insusi Tatal ceresc, i-a incredintat pe Sfintii Apostoli prezenti, ca Hristos este Mesia si Fiul sau pe care l-a randuit mai inainte de veci (1 Petru 1:18-20). Slava lui Dumnezeu: “Care va schimba la infatisare trupul smereniei noastre ca sa fie asemenea trupului slavei Sale” (Filipeni 3:21). Amin si Aliluia!
                                                                                                                              Preot Ioan 🛎.

Predica la Praznicul Schimbarii la Fata

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI ! ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU” TINE ! NU TE MÂNIA PE NOI DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE ....

 

"Doamne, bine este sa fim noi aici" (Matei 17, 4)

In fiecare an, la 6 august, praznuim una dintre cele mai mari sarbatori crestine - Schimbarea la Fata a Mantuitorului pe muntele Tabor.

Este cu adevarat mare acest Praznic, pentru ca acolo pe Tabor Mantuitorul insusi Si-a aratat, ca intr-o strafulgerare, slava Sa dumnezeiasca inaintea Apostolilor Sai. Pana acum, Sfintii Apostoli vazusera si se uimisera numai de minunile Lui, care erau mari si puternice, semne ale dumnezeirii Sale. Dar in sufletul lor ei il socoteau pe Mantuitorul tot ca pe un om - un mare Prooroc -, cel mai mare trimis al lui Dumnezeu in mijlocul oamenilor de pana atunci.

Insa, din cele petrecute pe Tabor cu prilejul Schimbarii la Fata, Sfintii Apostoli se conving pentru totdeauna ca marele lor invatator este nu numai un om al lui Dumnezeu, ci si Dumnezeu adevarat. Cele vazute si traite de ei pe muntele Tabor nu le vor uita niciodata. Ca timp, acest eveniment s-a petrecut in ultimul an al vietii pamantesti a Mantuitorului, cu cateva luni inainte de rastignirea Sa.

Dupa cum ne istorisesc primii trei Sfinti Evanghelisti - "Matei, Marcu si Luca - faptele s-au petrecut asa: Iisus venea inspre nordul Tarii Sfinte, Se indrepta catre Ierusalim si le vorbea pe cale despre Patimile, Moartea pe Cruce si Invierea Sa, care il asteptau in Ierusalim.

Ajungand in dreptul muntelui Tabor, a lasat la poalele muntelui ceata ucenicilor Sai si a luat cu Sine numai trei dintre dansii: pe Petru, Iacob si Ioan - ucenicii cei mai de nadejde, care vor fi martori si la rugaciunea Sa din gradina Ghetsimani. Ceilalti Apostoli raman la poalele muntelui, iar El impreuna cu cei trei urca pe munte, ca sa se roage.

Si, pe cand se ruga El, Apostolii ingreunati de somn tresar deodata la o priveliste nemaivazuta: chipul Mantuitorului s-a facut altul; fata Lui stralucea ca soarele, iar hainele Lui se facusera albe ca zapada - cum nu se poate nimic inalbi asa pe pamant. Lucru si mai neobisnuit: in aceasta lumina, doi barbati stau de vorba cu Iisus despre Patima si Moartea Sa in Ierusalim. Erau marii Prooroci ai Vechiului Testament, Moise si Ilie.

Ca iesit din fire, uimit si multumit de ceea ce vedea, Petru a zis catre Iisus: "Doamne, bine este sa fim noi aici; Daca voiesti, voi face aici trei colibe: Tie una, si lui Moise una si lui Ilie una" (Matei 17, 4) - nedandu-si seama de ceea ce spunea. Dar Petru inca nu ispravise bine de vorbit, cand ochii Apostolilor sunt martorii unei noi surprize - un nor de lumina ii invaluie si pe ei, iar din nor aud deodata un glas care zice: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, in Care am binevoit; pe Acesta ascultati-L" (Matei 17, 5). De spaima, ucenicii au cazut cu fetele la pamant. Dar Iisus s-a apropiat de ei si le-a zis: "Sculati-va, si nu va temeti" (Matei 17, 7). Cand au ridicat ochii, nu mai era decat Iisus singur. Si El le-a poruncit sa nu dezvaluie nimanui nimic din cele ce vazusera, pana dupa invierea Sa din morti. Asa ne este infatisat in Sfintele Evanghelii faptul Schimbarii la Fata a Mantuitorului.

Dar ne putem intreba:

- Ce inteles are acest eveniment pentru Sfintii Apostoli si pentru noi?

- Ce vrea Mantuitorul sa ne spuna noua, celor de astazi, prin acest eveniment?

          De la inceput trebuie sa spunem ca Praznicul de astazi este mai intai de toate Praznicul luminii.

Lumina e Fata Domnului Iisus - luminand ca lumina soarelui; lumina sunt vesmintele Lui - ca stralucirea orbitoare a zapezii; lumina e insusi norul care-i invaluie pe toti - o lumina atat de neobisnuita, ca-i umple de fiori de spaima pe Apostoli, incat, de frica, ei cad cu fata la pamant.

Ce fel de lumina este aceasta? Lumina obisnuita, fizica? Sfantul Grigorie Palama si alti Sfinti Parinti ai Bisericii ne spun ca aceasta lumina este lumina cea neapropiata in care locuieste Dumnezeu. Este lumina in care Se imbraca El ca intr-un vesmant. Este lumina dragostei ceresti, este lumina slavei dumnezeiesti. Aceasta lumina a Schimbarii la Fata a Mantuitorului ii venea Lui nu dinafara, ci din dumnezeirea Sa. Iisus avea necontenit aceasta lumina in El insusi, dar, din iubire pentru noi, in timpul vietii Sale pamantesti Mantuitorul isi ascunde firea dumnezeiasca sub valul unui trup omenesc obisnuit. El o impiedica inadins sa se reverse in afara, pentru ca o astfel de lumina neintrerupta, care facea sa straluceasca fata si intreaga Persoana a Mantuitorului, ar fi orbit pe contemporanii Sai si ei nu s-ar fi putut apropia de El.

La Schimbarea la Fata insa, Mantuitorul a permis ascunsei Lui slave dumnezeiesti sa se reverse in toata stralucirea ei asupra Persoanei Sale. Inca o data trebuie spus ca lumina Mantuitorului de pe Tabor nu era o lumina de imprumut, venind din afara ci, dimpotriva, era o izbucnire ca de fulger din acea nemasurata dumnezeire pe care Mantuitorul o poseda integral si o tinea ascunsa. Acea minunata lumina facu pe Sfantul Apostol Petru sa spuna: "Doamne, bine este noua sa fim aici".

Pentru asemenea motive Schimbarea la Fata este considerata de crestinatate ca Praznicul luminii dumnezeiesti, revarsata in mod vizibil asupra lumii noastre pamantesti.

Ne intrebam iarasi: De ce aceasta manifestare din partea Mantuitorului?

Fireste, nu putem sti totul, dar din Sfintele Evanghelii aflam ca Schimbarea la Fata, ca timp, nu era departe de Patima, de Crucea si Moartea Mantuitorului pe Golgota. Stiind Domnul cele ce aveau sa se intample in Ghetsimani si pe Golgota si cunoscand omeneasca slabiciune, El le oferea acum celor trei Apostoli, si prin ei, celorlalti, dovada clara ca El nu era numai om adevarat, ci si Dumnezeu adevarat.

Astfel, prin izbucnirea dumnezeirii Lui ascunse, vrea sa le arate ca moartea Sa pe Cruce nu avea sa fie un final tragic, ci o cale spre inviere, ca Patima Lui era de fapt o Patima de buna voie si liber consimtita, din iubire pentru mantuirea oamenilor.

Stralucirea Fetei Mantuitorului era astfel supremul punct de sprijin necesar pentru a depasi marea incercare ce avea sa vina asupra Apostolilor. De fapt, de stralucirea acestui chip al Mantuitorului isi va aminti Petru dupa lepadarea de Hristos si va plange cu amar. De stralucirea acestui chip isi va fi adus aminte si Apostolul Ioan in credinciosia si statornicia lui neabatuta, cand I-a urmat lui Hristos pana la picioarele Crucii.

Lumina fetei Domnului aratata pe Tabor este o prevestire a chipului de fulger al Mantuitorului, inviat si preamarit - chip care avea sa-l cucereasca si pe Pavel cand se afla pe drumul Damascului, transformandu-l total, din cumplit prigonitor, in cel mai renumit Apostol.

In sfarsit, chipul ce a stralucit pe Tabor este o prefigurare a chipului cu care vom invia noi insine in ziua invierii de obste, pe chipul Mantuitorului aveau sa se indragosteasca de-a lungul istoriei toti purtatorii de Dumnezeu, parinti si frati din lume si din manastiri.

O ultima intrebare: Ce doreste Mantuitorul oare sa ne spuna celor de azi prin Schimbarea Lui la Fata?

In Scriptura, intervalul de timp de la invierea Mantuitorului si pana la Venirea din nou a Domnului in slava, la sfarsitul istoriei, este exact intervalul de timp in care traim noi, si este prezentat ca o perioada de transformare, de necontenita innoire a omului, a vietii si a lumii, prin slujirea dragostei fara margini intre oameni si prin energiile Duhului datator-de-viata.

In toata aceasta perioada, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel inviat si preamarit, in numele Dumnezeirii intregi lucreaza necontenit in oameni si in lume, respectand dumnezeieste toata libertatea fapturilor Sale. Prin forta energiilor Duhului Sau, Iisus Hristos cel inviat si de-a pururea viu iradiaza necontenit pretutindeni, strabate, purifica si transforma, pe nesimtite parca, oameni si lucruri, tot ce exista, toata creatia Lui.

El vrea sa fie impreuna cu noi, prezent si activ in toate: "Iata Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului" (Matei 28, 20) - ne asigura El si adauga: "Unde sunt doi sau trei, adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor" (Matei 18, 20).

Pentru El nu sunt porti inchise. Hristos poate patrunde peste tot, deci si in noi. Dar pentru ca respecta libertatea fiecaruia, asteapta ca noi insine sa ne limpezim si sa-I facem loc in viata noastra, in familia noastra, in societatea noastra.

Praznicul de astazi tocmai la aceasta ne cheama pe fiecare dintre noi: la o schimbare launtrica, la limpezire, la iluminare,la conformarea vietii noastre la voia cea sfanta a lui Dumnezeu, Care totdeauna vrea binele si fericirea noastra, a tuturor oamenilor.

Insusi cuvantul dumnezeiesc, care a rasunat astazi pe Tabor, la aceasta ne cheama, zicand: "Acesta este Fiul meu Cel iubit... pe Acesta sa-L ascultati" (Matei 17, 5). E ca si cum Dumnezeu-Tatal ne-ar zice: "Schimbati-va la fata din adanc, toti si toate, dupa exemplul Fiului Meu. Fiti blanzi si smeriti cu inima, ca El. Fiti ingaduitori unii cu altii, nu va urati si nu va dispretuiti unii pe altii, ci traiti in pace, in buna intelegere si in dragoste unii cu altii, ca niste frati buni, ca niste adevarati copii ai Mei, va zic Eu, Tatal vostru. Iubiti-va unii pe altii, iubiti-va cu fapta si cu adevarul, asa cum v-a invatat El, spre binele si fericirea voastra".

       Ascultandu-L pe El si Implinindu-I porunca dragostei, va straluci si peste noi lumina cea pururea fiitoare a Fetei Lui. Sa nu uitam, frati crestini, ca Schimbarea la Fata a Mantuitorului incepe pe cand El se ruga. Si schimbarea noastra launtrica trebuie sa inceapa tot cu rugaciunea, cu ajutorul harului dumnezeiesc, pentru ca singuri, numai cu propriile noastre puteri, nu ne putem schimba.

De aceea, sa nu incetam a ne ruga lui Dumnezeu, Maicii Domnului si tuturor Puterilor ceresti, sa ne lumineze mintea, inima si viata cu lumina adevarului si a dragostei Dumnezeului nostru, ca sa putem birui si schimba tot ce-i rau in noi si in viata noastra de oameni, ca si in noi sa straluceasca lumina cea mai presus de orice lumina a faptelor bune, spre binele si spre bucuria semenilor nostri si spre slava Dumnezeului nostru. Amin!

Parintele Sofian Boghiu


Poza facută In biserica de pe Muntele Tabor

Biserica de Pe Muntele Tabor

                                      

 

                                       Muntele Tabor - Manastirea Schimbarea la Fata

Manastirea Schimbarea la Fata, de pe Muntele Tabor, este o manastire greco-ortodoxa inchinata acelui eveniment din viata Mantuitorului, prin care oamenilor li s-a aratat lumina necreata a lui Dumnezeu. Muntele Tabor este locul unde "Vechiul este acoperit de Nou, umanitatea de dumnezeire si Legea de Har". Muntele Tabor este unul dintre principale Locuri Sfinte din Israel.

Muntele Tabor - Har Tavor, Itabyrium, Jebel et-Tur, הַר תָּבוֹר‎, Όρος Θαβώρ - este un deal aflat in capatul estic al Vaii Jezreel, ce se inalta pana la altitudinea de putin peste 500 de metri, in regiunea Galileea de Jos. Aflat la 9 kilometri est de Nazaret si la doar 17 kilometri vest de Marea Galileei, acolo unde incep hotarele lui Isahar si Zabulon, acest deal mai poarta si denumirea de Muntele Schimbarii la Fata a lui Hristos.

Datorita pozitiei sale strategice, pe cel mai important drum antic din zona (Via Maris, din nord-sudul tarii), cat si a inaltimii sale solitare, Muntele Tabor a constituit, inca din timpurile antice, un important loc de aparare. Pe acesta se inalta in acea vreme o mareata fortareata, ale carei ruine se mai vad inca si astazi, pierdute printre vegetatia florala. Fortareata de pe Tabor este cunoscuta inca din vremea Primului si celui de-al doilea Templu iudaic, iar mai apoi in perioada greceasca, romana si cruciata, ajungand treptat in ruina.

Nu toti sunt de parere ca acesta este exact locul in care Hristos a mers cu cei trei ucenici ai Sai. Sunt pareri care sustin ca existenta aici a unui fort de armata ar fi fost o oarecare piedica in alegerea acestui munte drept loc al minunatului eveniment. In vremea Mantuitorului, acest deal numit "munte" ar fi ajuns pustiu, ceea ce a si permis Acestuia sa il foloseasca drept loc de odihna si rugaciune, in momentul Schimbarrii la Fata.

Incepand cu secolul al IV-lea, crestinii vor incepe sa faca adevarate pelerinaje si slujbe pe acest loc, identificand o piatra de aici drept loc al petrecerii maretului eveniment: Schimbarea la Fata. Locul este deosebit de important si pentru iudei, caci pe acesta l-a binecuvantat Moise, zicand: "Pentru Zabulon a zis: Veseleste-te, Zabulon, in caile tale si tu, Isahare, in corturile tale! Chema-vor acestia poporul pe munte si acolo vor junghia jertfele cele legiuite, caci se hranesc cu bogatia marii si cu comorile cele ascunse in nisip." (Deuteronom 33,18-19)

Iudeii identifica acest loc si cu acela in care s-a petrecut lupta dintre Barac si Iabin, pomenita in Vechiul Testament. Pe muntele Tabor s-au adunat barbatii lui Zabulon si Isahar, condusi de Barac si Debora, pentru a ataca ostile lui Sisera. "Si a trimis Debora de a chemat pe Barac, fiul lui Abinoam, din Chedesul Neftalimului si i-a zis: Domnul Dumnezeul lui Israel iti porunceste: Du-te si te suie pe Muntele Tabor si ia cu tine zece mii de oameni din fiii lui Neftali si din fiii lui Zabulon; Iar Eu voi aduce la tine, la paraul Chison, pe Sisera, capetenia ostirilor lui Iabin si carele lui si oastea lui cea multa si-l voi da in mainile tale." (Judecatori 4,6)

Spre deosebire de muntii Nazaretului, acesta este unic in toate caracteristicile sale, atat in cele privind forma, cat si in cele privind structura geologica. Desi arata ca un vulcan stins, acesta nu are nici un element vulcanic. Platoul acestui deal calcaros are o forma eliptica, pantele lui fiind destul de abrupte iar privelistea oferita, mareata. Astazi, doua sate de arabi se inalta la baza Muntelui: Shibli-Umm al-Ghanam, in partea lui estica, si Daburiyya, in cea vestica. Arabii numesc acest deal "Jebel et-Tur, adica "Muntele Muntilor". Tot aici se mai afla si o comunitate de evrei, cunoscuta sub denumirea de Kfar Tavor.

Muntele Tabor - Muntele Sfant al Schimbarii la Fata - a gazduit pe el trei biserici crestine, inchinata maretului eveniment, dupa cum marturiseste un Pelerin Anonim din anul 570. Un alt pelerinj, numit Willibaldus, mentioneaza ca in anul 723, pe Muntele Tabor mai fiinta o singura biserica, inchinata "lui Hristos, lui Moise si lui Ilie". Astazi muntele pastreaza doua manastiri crestine, una ortodoxa si una franciscana. Manastirea greco-ortodoxa este situata in partea nord-estica a muntelui, in varful platoului, in timp ce cea catolica se afla in partea sudica a muntelui.

Manastirea Schimbarea la Fata de pe Muntele Tabor - scurt istoric

Prima mentionare a existentei unei fortarete pe acest munte o avem inca din secolul III i.Hr, cand o armata seleucida s-a asezat aici. In anul 66, locul va fi refortificat de catre Iosif, in cadrul Primei Revolte Iudaice, insa in urmatorul an ea va cadea sub Imparatul roman Vespasian. In anul 348, Episcopul Chiril al Ierusalimului spunea ca pentru el, "Muntele Tabor este cel pe care s-a urcat Hristos, iar nu Muntele Hermon", dupa cum marturiseau unii.

Pana la sfarsitul secolului al IV-lea, pe munte se va fi inaltat deja o biserica crestina. Pana in anul 570, trei biserici bizantine se vor inalta pe munte, sau cel putin o mareata manastire cu trei capele, inchinate lui Hristos, lui Moise si lui Ilie. Pana in secolul al VII-lea, pe Muntele Tabor se inalta deja o puternica manastire fortificata, asociata cu calugarii armeni. In secolul al IX-lea, aici este mentionat un episcop grec.

Muntele Tabor a fost vazut drept maret loc sfant si in perioada cruciatilor, cand aici se aflau o multime de chilii cu calugari sihastri. Un staret latin este numit in aceasta manastire, la putin timp dupa anul 1099. Manastirea greco-ortodoxa a fost pusa sub indrumarea unei comunitati benedictine intre anii 1103-1128. In aceasta vreeme, trei biserici bizantine sau trei simple capele existau inca pe munte.

Armata musulmanilor a atacat si devastat manastirea in anul 1113, insa aceasta va fi reinfiintata peste doi ani, in 1115. La un anumit moment dat, in cadrul secolului al XII-lea, vechea biserica bizantina cu trei abside va fi inlocuita cu o basilica romanica cu trei abside. Aceasta va incadra piatra pe care se crede ca ar fi stat Hristos, in momentul Schimbarii la Fata. In partea nordica si sudica a manastirii se intind cladirile manastirii benedictine, incluzand o capela si o baie.

In anul 1183, o parte a armatei lui Salah al-Din a urcat muntele si a pustiit manastirea greceasca, insa nu a reusit sa devasteze si manastirea catolica, puternic fortificata pana in anul 1187. Incepand cu anul 1212, doi conducatori militari Ayyubid (Adil si Mu'azzam Isa) au construit puternice ziduri si fortificatii de jur-imprejurul platoului Muntelui Tabor, avand drept scop supravegherea drumului ce ducea spre Acre. Fortificatia avea 13 turnuri. Dupa un atac aproape reusit al cruciatilor, in anul 1217, Mu'azzam a daramat fortificatiile.

In toata aceasta perioada se pare ca Manastirea Schimbarea la Fata a supravietuit neatinsa, multimi de pelerini continuand sa vine aici spre inchinare si binecuvantare. Muntele Tabor avea sa ajunga din nou in mainile francilor, intre anii 1229 si 1241. In anul 1255, aceasta a fost data in grija Cavalerilor de Malta, insa in anul 1263, sultanul Baybars va distruge biserica manastirii, intreg muntele fiind transformat in parc de vanatoare pentru memeluci.

In secolul al XIV-lea, comunitatea locala crestina se va ocupa cu scoaterea la lumina a ruinelor vechii manastiri de pe Muntele Tabor. In data de 6/19 august, crestinii urcau pe munte cu prapuri si cruci, spre a sluji Sfanta Liturghie, obicei impamantenit peste secole. In anul 1631, Fakhr al-Din a dat franciscanilor dreptul de a locui pe Muntele Tabor, dept recunoscut si de otomani, in cadrul secolelor XVII-XVIII. Franciscanii au locuit in camerele ramase in picioare din vechea cetate, in fosta baie, pana la descoperirea ruinelor bisericii cruciate, in anul 1858. Tot acum incepe si reconstruirea acesteia. In anul 1924 va fi terminata actuala biserica, zidita peste ruinele celei din secolul al XII-lea.

In secolul al XIII-lea, cand manastirea ortodoxa bizantina ajunsese deja cu totul pustie, Arhimandritului Irinarh Roseti, cu metania din manastirea Neamt, i s-a dat de Dumnezeu sa repare aceasta sihastrie. Dupa lungi osteneli si nevointe la mai multe manastiri si schituri in Tara Romaneasca si Moldova, in anul 1843 el a plecat cu ucenicul sau, Nectarie Banul, la Locurile Sfinte si s-au stabilit pe Muntele Tabor. Aici au petrecut impreuna 16 ani, in desavarsita sihastrie si dorire de Dumnezeu, rabdand multe ispite de la oameni si de la diavol.

In anul 1859, al unirii celor doua provincii romanesti, Moldova si Tara Romaneasca, Cuviosul Irinarh Roseti a inceput constructia bisericii Manastirii Schimbarea la Fata a Domnului de pe Muntele Tabor. Ostenitorul arhimandrit si parinte duhovnicesc n-a reusit sa termine aceasta lucrare sfanta, caci s-a mutat la cele vesnice la 26 decembrie 1863, fiind inmormantat in biserica inceputa de el si terminata de ucenicul sau, Nectarie.

Cuviosul Irinarh a fost pretuit si recunoscut ca mare duhovnic si sfant parinte inca din viata. Locuitorii din partile Nazaretului si din Cana Galileei alergau la el pentru sfat, rugaciune si spovedanie, avandu-l la mare evlavie datorita vietii sale, precum si darului vindecarilor cu care fusese inzestrat de Dumnezeu.

Locul de egumen a fost luat de ucenicul sau, ierodiaconul Nectarie Banul. El a terminat manastirea si a mentinut randuiala slujbei in limba romana pana in anul 1890, cand, datorita batranetii si suferintelor, s-a retras la Manastirea Sfantul Sava. In vremea noastra, ctitoria arhimandritilor Irinarh si Nectarie este locuita de calugari greci si apartine canonic de Mitropolia Ortodoxa de Nazaret.

Manastirea Schimbarea la Fata de pe Muntele Tabor - arhitectura locului

Astazi, muntele se poate urca la pas, pe drumul ce serpuieste in curbe stranse panta abrupta sau cu microbuzul. Acum aproape 1.600 de ani, acest drum era extrem de greu de parcurs, peste 4.500 de trepte fiind sapate in piatra muntelui.

Inca si astazi mai pot fi vazute zidurile de secol XIII ce inconjoara varful Muntelui Tabor. Platoul muntelui este impartit intre greco-ortodocsi (nord-est) si romano-catolici (sud-est). In partea vestica a muntelui se afla ruinele fortificatiei lui Iosif. In manastirea latina se ajunge trecand prin Poarta Vanturilor, initial fiind poarta fortaretei lui al-Adil.

Pastrand traditia ascetica, in partea nord-vestica a Muntelui Tabor se afla o Biserica a Sfantului Melchisedec. Numele acesteia se trage de la o traditie din secolul al IV-lea, potrivit careia Melchisedec a petrecut sapte ani in sihastrie, pe acest munte, mai inainte de a se intalni si a-l binecuvanta pe Avraam. Cea mai mare parte a acestei biserici a fost ridicata in secolul al XIX-lea, folosind insa materiale de la o constructie mai veche.

In partea ortodoxa a muntelui se inalta frumoasa manastire ortodoxa. Biserica inchinata Sfantului Prooroc Ilie, construita in anul 1845, este si ea prezenta aici. Aceasta este o basilica cu trei abside si patru nave, partea cea mai de jos a absidei centrale apartinand secolului al XII-lea. Picturile in fresca au fost lucrate in anul 1912.

Biserica centrala a manastirii, inchinata Schimbarii la Fata a Mantuitorului, a fost terminata de construit in anul 1911, dupa cum marturiseste si prima pisanie de pe turnul portii. Deasupra usii manastirii se vede semnul TaFo, adica literele grecesti Tau si Fi, cuvantul "tafos" insemnand "mormant". Cuvantul si simbolul trimit la Sfantul Mormant, acesta fiind un simbol de recunoastere a Bisericii Grecesti.

Muntele Tabor - minunea anuala petrecuta la Schimbarea la Fata

Muntele Tabor aduce anual, inaintea tuturor ochilor, o minune mai putin cunoscuta decat cea care se petrece la Boboteaza, cand Iordanul se intoarce inapoi, sau la Inviere, cand Sfanta Lumina coboara din cer. Cand crestinii sarbatoresc Schimbarea la Fata a Domnului (noaptea dintre 18-19 august) pe Sfantul Munte Tabor, in timpul Sfintei Liturghii, se coboara asupra manastirii ortodoxe, un nor luminos care nu are caracteristicile unui nor obisnuit.

Norul se arata ca fiind lucrarea lui Dumnezeu, el aparand o singura data pe an, intotdeauna in acelasi loc si la aceeasi vreme. Odata cu privegherea ce se face in biserica, din varful muntelui se poate vedea, in directia Nazaretului, o fasie portocalie de nori, miscandu-se intr-un mod unic. Aceasta nu dispare de pe cer pana noaptea tarziu.

In momentul slujirii Sfintei Liturghii, aceasta vine deasupra Muntelui Tabor. In vremea cantarii Imnului Heruvic, norul cu pricina, de o lumina aproape materialnica, incepe sa se asezeze peste manastirea ortodoxa. Din nor se desprinde bucatele de forma unor mici sfere albe, ajungand deasupra turlei bisericii. Aceasta se vede de catre oricine, nimeni neputand contesta prezenta si particularitatile acestui nor unic.

Teodor Danalache

MAICĂ PREACURATĂ

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

ACATISTUL ADORMIRII MAICII DOMNULUI

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26).
Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel.
Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Sunt aicea, Doamne

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Sunt aicea, Doamne, iar m - am rătăcit,
Drumul către tine, greu e de găsit !
Caută - mă -n locuri, pline de otravă,
Sunt căzută Doamne, zac la pat, bolnavă !

Nimeni n - ar putea astăzi să m - aline,
Toti ne - am depărtat, Domnul meu, de tine !
Fiecare face după bunul plac,
Mustră, dosădesc , râul toti îl fac !

Toti vor să vorbească nimeni să asculte ,
Să le -nşirui Doamne, mi se par prea multe !
Toti avem mândria , celui ce - a căzut,
Unul decât altul e mai" priceput

Si această boală ne-a cuprins pe toti,
Vai de noi Iisuse,...bine e de hoti !
Că acestia fură, râul si - l plătesc,
Însă -i vai de -aceea care clevetesc !

Si mândria lumii sfinte n - are leac,
Fiecare face după bunul plac !
Caută - ne Doamne, azi pe fiecare,
Cu blândete multâ si cu îndurare !

Sunt aicea, Doamne, vino înspre mine,
Astăzi simt povara zilelor putine !
Tineretii mele i-am uitat avântul,
Asa cum adesea si - am uitat cuvântul !

Autor
Ciabrun Marusia