.PE MUNTELE TABOR...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Bucuria mea, Iisus Hristos a urcat pe Muntele Tabor si acolo s-a schimbat la fata. A luat cu El trei ucenici: PETRU, IOAN si IACOV. De ce nu i-a luat pe toti? Pe ceilalti nu-i iubea? Ba, da, pe toti ii iubea la fel de mult, dar, El Insusi, daduse Legea prin gura lui Moise: “Orice spusa (marturie) sa se dovedeasca prin gura a 2 sau 3 martori” (Deuteronom 19:15). Prin urmare, raspunsul este: 3 erau suficienti. Dar, de ce i-a luat pe acestia si nu pe altii? I-a luat pe acestia fiindca, Sfantul Petru este simbolul CREDINTEI (a marturisit primul credinta ucenicilor in Iisus Hristos): “Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu” (Matei 16:15).

 Sfantul Iacob, este simbolul NADEJDII, fiindca el avand nadejde ca fagaduita Lui este adevarata, ca Hristos este Mantuitorul lumii, a fost primul dintre ucenici care si-a dat viata pentru Hristos. Sfantul Ioan, este simbolul IUBIRII, fiindca, el este ucenicul care-si pleca capul pe pieptul Domnului. De ce a urcat pe Munte, in vale, la ses nu se putea schimba la fata? Cel ce umbla pe pamant ses, umbla cu odihna, dar, cel ce urca pe Munte osteneste si transpira din cauza fierbantelii trupului. Pamantul neted si ses, este icoana a vietii de placeri, iar, Muntele este “icoana” a vietii virtuoase, din pricina infranarii in toate. A urcat, ca sa ne arate, ca daca nu vom urca si noi, adica sa ne schimbam sufleteste, lepadand patimile: Ura, Mania, Cleveteala, Judecata, Invidia, Mandria, Slava desarta, Trufia... nu vom deveni “oameni noi”, adica, bineplacuti lui Dumnezeu si nu ne vom putea mantui sufletele. Si, sa nu uiti ca: NU CONTEAZA DECAT UNDE PUNE DUMNEZEU SUFLETELE NOASTRE DUPA CE MURIM.

                                                                                                                      Preot Ioan

Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul Capitolul 16

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".1. Şi am auzit glas mare, din templu, zicând celor şapte îngeri: Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu.

2. Şi s-a dus cel dintâi şi a vărsat cupa lui pe pământ. Şi o bubă rea şi ucigătoare s-a ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei şi care se închinau chipului fiarei.

3. Şi al doilea înger a vărsat cupa lui în mare, şi marea s-a prefăcut în sânge ca de mort, şi orice suflare de viaţă a murit, din cele ce sunt în mare.

4. Iar cel de al treilea a vărsat cupa lui în râuri şi în izvoarele apelor şi s-au prefăcut în sânge.
5. Şi am auzit pe îngerul apelor, zicând: Drept eşti Tu, Cel ce eşti şi Cel ce erai, Cel Sfânt, că ai judecat acestea:

6. Fiindcă au vărsat sângele sfinţilor şi al proorocilor, tot sânge le-ai dat să bea. Vrednici sunt!
7. Şi am auzit din altar, grăind: Da, Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale!

8. Şi al patrulea înger a vărsat cupa lui în soare şi i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui.

9. Şi oamenii au fost dogoriţi cu mare arşiţă şi au hulit numele lui Dumnezeu, Care are putere peste urgiile acestea, şi nu s-au pocăit ca să-I dea slavă.

10. Şi al cincilea înger a vărsat cupa lui pe scaunul fiarei şi în împărăţia ei s-a făcut întuneric şi oamenii îşi muşcau limbile de durere.

11. Şi au hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor şi a bubelor lor, dar de faptele lor nu s-au pocăit.

12. Şi al şaselea înger a vărsat cupa lui în râul cel mare Eufrat şi apele lui au secat, ca să fie gătită calea împăraţilor de la Răsăritul Soarelui.

13. Şi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei şi din gura proorocului celui mincinos trei duhuri necurate ca nişte broaşte.

14. Căci sunt duhuri diavoleşti, făcătoare de semne şi care se duc la împăraţii lumii întregi, să-i adune la războiul zilei celei mari a lui Dumnezeu, Atotţiitorul.

15. Iată, vin ca un fur. Fericit este cel ce priveghează şi păstrează veşmintele sale, ca să nu umble gol şi să se vadă ruşinea lui!

16. Şi i-au strâns la locul ce se cheamă evreieşte Harmaghedon.

17. Şi al şaptelea înger a vărsat cupa lui în văzduh şi glas mare a ieşit din templul cerului, de la tron, strigând: S-a făcut!

18. Şi s-au pornit fulgere şi vuiete şi tunete şi s-a făcut cutremur mare, aşa cum nu a fost, de când este omul pe pământ, un cutremur atât de puternic

19. Şi cetatea cea mare s-a rupt în trei părţi şi cetăţile neamurilor s-au prăbuşit, şi Babilonul cel mare a fost pomenit înaintea lui Dumnezeu, ca să-i dea paharul vinului aprinderii mâniei Lui.

20. Şi toate insulele pieriră şi munţii nu se mai aflară.

21. Şi grindină mare, cât talantul, se prăvăli din cer peste oameni. Şi oamenii huliră pe Dumnezeu, din pricina pedepsei cu grindină, căci urgia ei era foarte mare.

DEPRESIA ESTE UN DUH. DE ACEEA MEDICII NU-I GĂSESC LEAC!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                 

    

 RUGĂCIUNEA DE VINDECARE LA MAICA DOMNULUI.

Despre acest duh scrie și prorocul David în psalmul 90: este „dracul cel de miază-zi”. Redactorii moderni, atinși probabil de același duh, au diortosit în „molima ce bântuie întru amiază”. „Duhul amiezii”, această fiară pierzătoare, este dulceagă și linge pe cei leneși, până îi înghite cu totul, dacă nu ne întoarcem sub acoperământul Celui Preaînalt.

PSALMUL 90

Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui. Va zice Domnului: „Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul”. Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul tulburător. Cu spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o armă te va înconjura adevărul Lui. Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua, De lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiază. Cădea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia. Însă cu ochii tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea. Pentru că pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus scăpare ţie. Nu vor veni către tine rele şi bătaie nu se va apropia de locaşul tău. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale. Pe mâini te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău. Peste aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi peste balaur. „Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el că a cunoscut numele Meu. Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l voi

 scoate pe el şi-l voi slăvi. Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui mântuirea Mea”.

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, la vreme de necaz şi de întristare

Valuri de patimi mă împresoară; mare necaz şi strâmtorare îmi umplu sufletul o, întru-tot Sfântă Maică, linişteşte sufletul meu cu pacea Fiului tău şi alungă deznădejdea şi întristarea sufletului meu cu harul Său. Potoleşte furtuna păcatelor mele care mă frig precum un vierme în foc şi stinge-i flăcările. Umple-mi inima de bucurie, Preacurată Maică şi împrăştie ceaţa nelegiuirilor mele de la faţa mea, căci acestea mă împresoară şi mă tulbură. Luminează-mă cu lumina Fiului tău. Sufletul meu se simte sfârşit; totul îmi este greu, chiar şi rugăciunea. Iată-mă, rece ca piatra. Buzele mele şoptesc o rugăciune, dar inima mea nu tresaltă. Necazurile m-au împresurat de pretutindenea. Topeşte gheaţa din jurul sufletului meu şi încălzeşte-mi inima cu dragostea ta. Nu-mi pun nici o încredere în apărarea venită de la oameni, ci îngenunchez dinaintea ta, o, Prea Sfântă Maică şi Fecioară. Nu mă alunga de la faţa ta, ci primeşte rugăciunea robului tău. Tristeţea m-a cuprins. Nu mai pot răbda năvălirile diavolilor. Nu am nici o apărare, nici nu aflu loc de refugiu, om nenorocit ce sunt. Sunt pururea biruit în lupta aceasta şi nu am altă mângâiere decât în tine, Preasfântă Maică. O, nădejde şi apărarea tututror credincioşilor, nu trece cu vederea rugăciunea mea!

 Anton Foma

“Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, pacătosul”

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



CINE AR FI CREZUT CĂ O RUGĂCIUNE ATÂT DE SCURTĂ ARE ATÂTA PUTERE...încât poate să străbată porțile cerului și să ajungă chiar la poalele lui Dumnezeu ...ascultați și vă smeriti și vă rugați și nu incetati de vă rugați, insistati...
...Se poate bate la Poarta cerului cu noua cuvinte :
“Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, pacătosul”
sau chiar cu un singur cuvânt :
... “IISUSE ”...
....Sfântul Ioan Scărarul bătea și striga numai cu un singur cuvânt. ..."IISUSE "...
Însă bătea neincetat.
Bătea cu putere. Bătea cu disperare. A bătut atât de mult până a spart cerul.
...Şi atunci a început să plouă. Ploaie de lacrimi.
... A început să ningă. Zăpadă de har.
Apoi, a bătut la poarta Raiului.
Ani de zile. Fară odihnă. Fară descurajare.
Fără plictiseală.
...Zi şi noapte. Îl auzeau toţi sfinţii din Rai.
... Odată, Sfântul Petru n-a mai putut rabda şi, punând metanie înaintea Milostivului Dumnezeu, a zis :
- Doamne, este aici un călugăr care bate la poarta noastră neîntrerupt de ani de zile.
Ce să fac cu el ?
- Deschide poarta şi lasă-l să intre, Sfinte Petre.
-Doamne, dar nu i-a sosit înca ceasul.
- Dupa ceasul nostru nu, dar ceasul lui e dat înainte cu ani de zile, Sfinte Petre.
- Doamne, dar este încă în trup.
-Trupul lui e mort pentru lume tot de ani de zile, Sfinte Petre.
-Doamne, ce sa facă el aici ?
- Să-şi găsească liniştea şi să nu mai bată, Sfinte Petre.
Pe mine m-a impresionat până la lacrimii această minunată poveste a Sf. Ioan Scararul.

TAINA EUHARISTIEI

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

de Preot Sorin Croitoru

 
Maică Pururea Fecioară,
Oare ce-ți devin eu Ție
Când în trupul meu coboară
Sfânta Euharistie?..

Când în carnea mea pătrunde
Mana Cea Dumnezeiască,
Când în mine Se ascunde
Pâinea Tatălui Cerească,

Când din lumea Sa divină
Vine Cel născut din Tine,
Luminând cu-a Lui lumină
Întunericul din mine,

Când primind la Slujba Sfântă
O infimă Picătură,
Împreună se frământă
Firea mea cu-a Ei natură,

Când în viața mea sleită
Focul Vieții clocotește,
Când din cer într-o clipită
Soare Sfânt îmi strălucește,

Când deodată înviază
Firea mea aproape stearpă
Și-n secunda doi vibrează
Precum corzile de harpă,

Când Hristos îmi dăruiește
Pacea Lui și bunătatea,
Când în suflet îmi șoptește,
Explicându-mi realitatea,

Când revarsă peste mine
Milele iubirii Sale,
Când veghează ca și Tine
Orice pas eu fac pe cale,

Când mă simt ca o argilă,
Lut în mâna-I pricepută,
Când din firea Sa umilă
Zi de zi îmi împrumută,

Când cu slava-I necreată
Mintea mea se luminează,
Când de Dânsul luminată,
E din ce în ce mai trează,

Când se miră că pricepe
Ceea ce nu întrebase,
Când se uită cum primește
Ceea ce nici nu visase,

Când mă uit cum mă scârbește
Ceea ce demult dorisem,
Când mă mir că mă mâhnește
Ceea ce cândva iubisem,

Când privesc cum pasiunea
Către altele se-ndreaptă,
Când observ că rugăciunea
Îmi sporește câte-o treaptă,

Înțeleg că mă sfințește
Cel primit din linguriță,
Vița Care mă hrănește,
Eu fiindu-I Lui mlădiță.

O, Preasfântă Născătoare
A Iubirii întrupate,
Mintea mea întrebătoare
Moare de curiozitate.

Repetând o întrebare,
Mă înfiorează gândul:
Nu Îți suntem fii noi, oare,
Pe Hristos în noi avându-L,

Fii născuți din carnea-Ți sfântă,
De același trup cu Dânsul?..
O, Măicuța mea Preasfântă,
Cum să nu îmi vină plânsul?..

Taina Euharistiei
E atât de minunată..
Ea ne face fii Mariei,
Și ne dă în cer un Tată

Câtă vreme din iubire,
Coborând în pâinea moale,
Ne împarte din Potire
Sfinte cărnurile Sale.

Slavă-n veci Treimii Sfinte
Și Preasfintei Născătoare,
Căci ne-au hărăzit în ceruri
Viața cea netrecătoare,

Fără ofuri, fără plângeri,
Fără boli și fără moarte
Printre sfinți și printre îngeri,
Cum e scris la Sfânta Carte!

(31 iulie 2026)