"Ce sîntem noi Doamne? - umbră și părere
un suspin de-o clipă iar apoi tăcere
ce curînd ne crește și ne ia pămîntul
izvorîm cu apa și plecăm cu vîntul.
Ce lăsăm noi Doamne la plecarea noastră
din taina cea neagră spre taina albastră?
vrednică-i de voia și zările Tale
doar urma luminii pe-a dragostei cale.
Ce luăm noi Doamne din visul opririi?
- doar sfînta cenușă jertfită iubirii
cereasca mireasmă ce-am ars rugăciunii
și roua de aur din ochii minunii.
Ce ținem noi Doamne al nostru-n vecie?
- doar ce dăm acuma la alții și Ție
doar dulcea tăcere sfințită-n suspine
doar ceasul de taină trăit lîngă Tine."
~ Traian Dorz