CĂLĂTOR CU CRUCEA-N SPATE !

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

(versuri: Eliana Popa)

Prin al lumii veac pășește, istovit de drum și sete
Călător cu crucea-n spate și cu nimb de raze-n plete
Parcă are-n ochi lumina dimineților de vară
Și pe chip parcă-L sărută, flori de crin si lăcrămioară!

Parc-ar vrea un strop de apă, cui să ceară? Cin' să-i dea ?
Numai crinul plin de rouă îi oferă cupa sa
Omul astăzi nu-L mai vede, iar de-L vede nu-i mai pasă
O, de-ar ști cine-i străinul, L-ar primii cu toți în casă !

Căci și astăzi duce-n spate, nevăzut păcatul lumii
Să ne facă fii Luminii...să nu fim plămada humii !
Vine-n fiecare casă, bate-n chip de călător
Sau ne-așteaptă lângă poartă, îmbrăcat în cerșetor !

,, - C-un bănuț Mă miluiește ! N-ai o pâine pentru Mine ?"
,,- Pleacă, lasă-mă , n-am vreme, fugi din calea mea, străine !"
,, - Lasă-Mă, să stau un ceas, pe pragul căsutei tale!"
,, - Nu am vreme pentru tine, vezi,străine de-a ta cale!"

,, - Dă-Mi un strop de apă rece, să mai prind un pic de viață
Si-un ștergar să-Mi scutur colbul și sudoarea de pe față!"
Omul Îl privi cu ură și grăbit închise poarta :
,, - Nu am vreme să-ți dau apă ! Mergi..și-mpacă-te cu soarta !

Nici ștergar nu am a-ți da, mergi și bate-n alte porți
Am atâtea de făcut, nu pierd timpul meu cu toți
Cerșetorii și pribegii.... ce îmi bat ades' în poartă
Du-te ! Du-te mai departe, fiecare cu-a lui soartă!"

Călătorul cel din Ceruri, se întoarce și oftează
,, - Nu am vrut să-ți tulbur duhul, omule cu mândră casă
Ți-am cerut un strop de apă și-o fărâmă dintr-o pâine
Ce oricum îți prisosește, și-o arunci mereu la câine !

Ce-ai crezut, sărmane suflet, că Eu îți rămân dator ?
Ți-aș fi dat și-aici răsplată și în veacul viitor
Căci la vremea Judecății, Eu,sărmanul zdrențăros
Aș fi poruncit la îngeri să îți dea veșmânt frumos

Apoi te-aș fi pus la masă, la ospăț împărătesc
În a Tatălui Grădină, unde sfinții locuiesc
Unde picură in cupe, apa vieții, apă vie
Unde-i viață far' de moarte și eternă bucurie!

Eu pleca-Voi mai departe... știu că am să găsesc milă
La o văduvă săracă, într-o casă mai umilă
Însă tu,cel care astăzi închizi poarta după Mine
Călător vei fi și tu...cu durere și suspine!

Va veni si vremea-n care, tu-Mi vei cere-un strop de apă,
Când în arșița eternă, îngeri răi cu foc te-adapă,
Când vei vrea un ceas odihnă de la muncile cumplite
Când vei plânge cu durere...nu voi lua nici Eu aminte !"

Rugăciune...de iertare

     Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, miluiește‑mă pe mine, păcătosul, și‑mi iartă mie, nevrednicului robului tău, câte Ți‑am greșit în toată vremea vieții mele până acum și orice am păcătuit ca un om, cu voie sau fără de voie, cu lucrul sau cu cuvântul, cu mintea sau cu gândul, din nesocotință sau din înfumurare, din multă trândăvie sau din lenevie: ori de m‑am jurat pe numele Tău cel sfânt, ori de am jurat strâmb, ori de am hulit în gândul meu, ori de am ocărât pe cineva, ori de am năpăstuit, sau am întristat, sau am mâniat cu ceva, sau am furat, sau m‑am desfrânat, sau am mințit, sau am mâncat pe ascuns, sau pe vreun prieten care a năzuit la mine l‑am trecut cu vederea, sau pe vreun frate l‑am necăjit și l‑am amărât, sau stând la rugăciune și la cântare, mintea mea cea rea a alunecat spre răutăți; sau m‑am desfătat peste cuviință, sau am râs nebunește, sau am spus glume, sau m‑am trufit, sau la măriri deșarte m‑am gândit, sau la frumusețe deșartă am privit și m‑am biruit de ea, sau am bârfit, sau m‑am lenevit la rugăciune, sau porunca duhovnicului nu am păzit, sau vorbe deșarte am grăit, sau altceva rău am făcut, sau acestea toate și mai mult decât acestea am făcut și nu le mai țin minte, miluiește‑mă, Doamne, și mi le iartă toate, ca un bun și de oameni iubitor, ca în pace să adorm și să dorm, cântând, binecuvântând și slăvindu‑Te pe Tine, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte și cu Preasfântul și bunul și de viață făcătorul Tău Duh. Amin.