.DE VREI SA SCAPI DE PATIMI

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!"




“”De vrei sa scapi de patimi, si de vrajmas degraba, Tu plangi, posteste, munceste si te roaga! 

Caci daca lasi lucrarea, vine vrajmasul tau, Sa-ti dea a lui lucrare, sa-L uiti pe Dumnezeu!
Daca vei crede numai, c-o bruma de nadejde, Vei observa vicleanul tesandu-ti negre mreje, Vei osebi cei bine, de planul lui Satan, Ca pentru al tau suflet, se lupta cel viclean!

 
El stie ca un suflet pretuieste, cat lumea toata, Aceasta e valoarea lui cea adevarata! De aceea se strecoara, in mintea celor multi, Voindu-i in gheena, in veci de veci pierduti!

Dusmanul cel mai aprig e el, Lui Dumnezeu! El vrea la iad sa duca, sufletul meu si-al tau! Se-apropie tiranul, ce fi-va intronat, In casa spurcaciunii si-a greului pacat !

 
Traim aceste vremuri, de jale si durere, Lovesc Ortodoxia, cei obsedati de ere, Se apropie sfarsitul, se va-ntrona vicleanul, El fi-va Antihristul spurcatul si tiranul!

 
Dar precum arde pleava si se arunca-n vant, Pieri-va si vicleanul, de-al Domnului Cuvant! 

Va lua cu Sine dreptii, in Slava Bucuriei, Dand slugilor Satanei, parjolul vicleniei!!!”

Bucuria mea, Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze, in toata ziua si in tot lucrul tau.

  Roaga-te pentru toti, iubeste pe Dumnezeu si pe aproapele tau (neaparat si pe vrajmasii tai). De altfel, Iisus se scrie cu doi de i, si am putea gandi frumos, ca primul i inseamna IUBIRE, iar al doilea i, inseamna IERTARE! Minunat! 

Si atunci, DIN IUBIRE si PENTRU IERTARE: “Sa-l pomenesti in rugaciune, Pe cel ce s-a pierdut de tot, Sa il ajuti macar o clipa, Pe cel ce zice: "Nu mai pot!" Sa ii zambesti cu bunatate, Aceluia de toti hulit, Si-ti va sopti din ceruri, Tatal: "In tine am binevoit!"

                                                                                                            Amin si Aliluia!
                                                                                                           Preot Ioan .

PRIVESTE CERUL..CA DE ACOLO VINE PEDEAPSA!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Era o pilda in Pateric,cu un pustnic care se ruga pentru pacatosi,pana cand i s-a aratat Dumnezeu de sus,prin inger,si i-a spus:"Pentru cei ce nu se roaga,sa nu te rogi niciodata,fiindca zece mii de ingeri daca s-ar ruga pentru ei,si ei nu se roaga,Dumnezeu nu poate sa-i ajute!"Deci,noi personal,trebuie sa ne aram ogorul sufletului,prin pravila si rugaciune,si sa-l prasim de buruieni,prin spovedanie si prin curatirea de patimi si pofte rele.Sf.Nicodim Aghioritul spunea ca:"Un om bine hranit,un om satul si infundat bine cu carne,necheaza ca un armasar dupa femei!"..Insusi Domnul Hristos ii spune diavolului cand este ispitit:"Nu numai cu paine va trai omul,ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu"(Mt.4,4)..

.Omul "traieste" ca om,in adevaratul sens al cuvantului,doar atata timp cat "vorbeste"cu Dumnezeu,aude cuvantul Sau in credinta,si ii raspunde in ascultare..Rautatea este ceva care te apasa si te urateste!Ati vazut cum arata un om incruntat?

Parca impunge..Sunt oameni garboviti de ani si sunt oameni garboviti de pacate..oameni garboviti de grija lacomiei,oameni garboviti de necredinta,garboviti de patimi,de rautate.

Si mai este un fel de garbovire..atunci cand crestinul nu merge consecutiv TREI DUMINICI LA BISERICA,si pica sub AFURISENIE pentru ca pierde comuniunea cu Duhul Sfant si cu Hristos..si atunci este intr-o forma de garbovire.Biserica are rolul ei sacru in societate.Nu sa spele creiere si nu sa-i faca pe oameni medievali.Biserica investeste in pictura,in lacasuri de cult,in preotul care slujeste.Iti bati joc si iei Biserica peste picior,tu..ortodoxul ateu,plin de studii si de impresii..acum,ca nu mai ai nevoie de biserica?Ai baga buldozerul in ea,ai baga gaini,ai face-o biblioteca,sala de concerte..Noi,n-am fost facuti sa traim din filozofie..filozofia este pentru cand n-ai treaba!Cea mai mare filozofie de pe fata pamantului,este SA CUGETI LA MOARTE SI LA INTALNIREA CU DUMNEZEU,si sa stii sa lupti in viata asta plina de capcane si fericiri trecatoare..

Sa poti s-o rapesti pe cea vesnica care este fara de sfarsit!  

Oamenii vin si mor..Nabucodonosor nu mai este,Moise nu mai este,Sahul Persiei nu mai este,sultanii Imperiului Otoman nu mai sunt,dinastiile nu mai sunt,istoria se schimba..merge ca un tavalug.Singura invatatura,care nu a disparut niciodata de pe fata pamantului,a fost Cuvantul lui Dumnezeu..despre care Sfanta Scriptura spune:"Cerul si pamantul vor trece,dar cuvintele Mele nu vor trece!".

.Filozofi ca Heidegger,Kant,mari oameni ganditori care s-au "puricat"asa ca furnicile cand se urca pe un pai,si pica inapoi pe musuroi,au murit toti..nu mai traieste nici unul.Dumnezeu a ramas si El este singurul care a inviat

"DACĂ NU TE ROGI ȘI TU POATE SĂ SE ROAGE PENTRU TINE O MIE DE PREOȚI, RUGĂCIUNEA TA NU VA FI ASCULTATĂ

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".....



ascultați de ce:

...La un preot, vine cineva odată și-i spune:

- Părinte, eu sunt un om foarte credincios, dar sunt și foarte ocupat. Am afaceri, am griji multe cu firma, cu angajații, am o mulțime de responsabilități, sunt mereu pe drumuri, în vizite de lucru, în ședințe și nu am timp să mă mai și rog, așa că te rog pe sfinția ta să te rogi și pentru mine!
- Dragul meu, eu mă rog dar trebuie să te rogi și frăția ta.
- Păi dacă te rogi sfinția ta, de ce tre' să mă mai rog și eu?
- Dacă și mie și frăției tale ne este sete iar eu merg la fântână să aduc apă, o pun pe masă dar beau doar eu, îți potolești și frăția ta setea? Apa este deja aproape, dar ca să te saturi trebuie totuși să întinzi cana și să îți iei singur apă. Iar de ești în neputință trupească și îți dau eu cana cu apă, și așa tot trebuie să bei ca să îți potolești setea.

- Iartă-mă, părinte! Acum am înțeles. De astăzi mă voi ruga și eu.

"Rugaţi-vă neîncetat!"...zice Domnul

                                                                                                                           (I Tesaloniceni

P E L E R I N I I

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!". .... 

https://colajeortodoxe.blogspot.com/?m=1

“Doi pelerini mergeau pe drum. A izbucnit furtuna. Vantul le biciuia fetele cu gheata si le suiera lugubru pe la urechi. Inaintau foarte greu, aplecati in fata, ca sa nu-i darame vantul puternic, abia miscandu-si picioarele. Daca nu ajungeau destul de repede la refugiu, mureau inghetati. Cu inima cat un purice si orbiti de viscol, pelerinii ajung langa o rapa si aud, cu greu, strigatele unui om, care cazuse acolo.

 Cineva cerea ajutor

 – Acel om este sortit mortii! Sa ne grabim ca sa nu sfarsim ca el! a spus primul pelerin, continuandu-i grabit drumul. Al doilea pelerin, plin de mila pentru sarmanul acela, a coborat in rapa si l-a luat in spate. Era greu omul, dar pelerinul a urcat pana la drum. Efortul foarte mare, l-a facut sa se incalzeasca si chiar sa transpire. Din cauza greutatii si a efortului nu mai simtea frigul. La cativa pasi de adapost s-a impiedicat de ceva. Era tovarasul de drum, care inghetase. Frigul il ucisese”.

Asadar bucuria mea, FII BUN PANA LA MOARTE, PE CAT ITI STA-N PUTERE!

Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze!

                                                                                                           Amin si Aliluia!
                                                                                                             Preot Ioan

Fata de masă...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                                                              

“Un tânăr preot și soția lui, trimiși la prima lor parohie, ajung acolo într-o zi de octombrie și constată că biserica este într-o stare deplorabilă...

Plini de entuziasm, își propun să o restaureze până in Ajunul Crăciunului,când vor să organizeze prima slujbă...

Muncesc din greu,repară pereții,tâmplăria,refac picturile, curăță și termină totul pe 18 decembrie!

Pe 19 însă începe o vijelie cumplită,care desprinde o bucată din acoperiș,iar apa scursă le distruge o porțiune mare dintr-un perete lateral...

Întristat că trebuie să amâne slujba de inaugurare, preotul pleacă spre casă,dar pe drum se oprește la o licitație în scopuri caritabile și acolo îi atrage atenția o față de masă brodată,de o mare finețe,care avea în mijloc o cruce; își dă seama că are exact dimensiunea porțiunii de perete avariat, o cumpară și se întoarce la biserică.

Între timp începuse să ningă,iar în stația de autobuz zărește o doamnă în vârstă care tocmai pierduse autobuzul.

O invită să-l aștepte pe următorul în biserică,iar el începe să fixeze fața de masă pe peretele avariat. Doamna aștepta absentă,într-un colț;deodată își ridică ochii și,șocată,îl întrebă pe preot de unde are fața de masă cu inițialele ei (EBG)... Îi povestește apoi că ea o brodase în Austria in urmă cu 35 de ani, în timpul războiului.La venirea naziștillor e nevoită să plece în grabă și-și lasă în urmă soțul,care este arestat și trimis în lagăr...e ultima dată când îl mai vede...

Impresionat, preotul vrea să-i returneze fața de masă,dar ea îi spune că e mai bine să rămână în biserică...Tot ceea ce poate să facă este să o conducă pe doamna întristată acasă!

Slujba de inaugurare a bisericii reușește de minune, iar la sfârșit,preotul își conduce spre ieșire noii enoriași;când revine observă,pe un scaun,un domn in vârstă,cu ochii pironiți pe față de masă...

Bărbatul îi povestește îndurerat,că fața de masă fusese brodată de soția lui,care dispăruse pe timpul ocupației naziste și pe care o credea moartă...

Preotul îl roagă să-l însoțească într-o scurtă plimbare cu mașina și îl duce la domiciliul bătrânei doamne, unde asistă la cea mai impresionantă revedere de Crăciun...

Întâmplare adevarată povestită de un preot pentru a ilustra "misterioasele căi ale Domnului"

https://www.facebook.com/isaia.berzunti

PUNGA CU PIETRICELE COLORATE! ...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

    Sfinte Mucenice Manuil Savel, Sfinte Mucenice Ismail, Sfinte Mucenice Isavru si cei ce au patimit impreuna cu tine, Sfintii Vasile, Inochentie, Felix, Ermia si Peregrin, Sfinte Mucenice Filonid, episcopul Curiei Ciprului, Sfinte Cuvioase Pior, cel din pustia Schetica, Sfinte Ipatie, staretul Manastirii Rufiniadelor, Sfinte Iosif Anahoretul (care s-a savarsit laudand pe Dumnezeu), ca unii care aveti indrazneala inaintea Lui Dumnezeu, rugati-va si pentru noi pacatosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. Amin! 

    Cu ale lor Sfinte rugaciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin! 

   Bucuria mea, si iata o istorioara minunata, care ne spune viata este ca un pumn de pietricele colorate: “Un om a gasit o punga mare cu pietricele colorate pe tarmul unei ape. A luat-o si mergand spre casa, a inceput sa arunce pietricele in apa, tintind pasarile care treceau pe deasupra si se amuza aruncandu-le aiurea. In momentul in care mai avea in punga doar doua, trei pietricele, pe care se pregatea sa le arunce si pe astea fara rost, s-a intalnit cu un vecin, acesta s-a uitat la pietricele dupa care zise: – “De unde ai pietricelele acestea, fiindca, sunt foarte pretioase! Afland asta, omul nostru a plecat disperat sa caute pietricelele auncate aiurea, dar a fost greu sa mai recuperze ceva. Asa facem si noi cu zilele vietii noastre. Fiecare zi a omului, fiecare saptamana, fiecare luna, fiecare an sunt comori care trec (o zi, o saptamana, o luna, un an… sunt traite decat o data, nu de mai multe ori); e imposibil sa le mai recupereze cineva, sa le mai retraiasca, pentru ca timpul nu poate fi reluat. Tocmai de aceea trebuie sa folosim bine timpul, cu intelepciune, cu iubire si cu masura, in lumina poruncilor dumnezeiesti, ca sa fim bine placuti lui Dumneu si sa ne mantuim sufletele. Amin!

    Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse!

    Miluieste-ma, Maica Luminii!

                                                                                                                                Preot Ioan 🛎.

PENTRU CEI CE GĂSESC COMORI

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

   Intr-un sat cu origine veche, era un om care ara cu tractorul pe moşia unui boier, în timpul nopţii. Deodată, a văzut înaintea tractorului la mică distanţă o lumină mare ce se ridica din pământ în sus. Ajunge cu tractorul aproape şi sta uitându-se la acea lumină până ce a dispărut. Apoi se duce şi pune un semn unde fusese acea flacără minunată şi continuă mai departe să are cu tractorul. În zori de zi s-a dus la semnul pe care l-a pus şi a luat hârleţul şi a început să sape în locul acela. Şi, săpând, a dat de bolta unui beci. Lăsă lucrul, ca să nu fie văzut de oamenii boierului şi porni mai departe cu aratul. A stat la arat până seara. Ca să are şi pe timp de noapte, a adus un alt mecanic pe tractor şi el cu un frate mai mic, s-au dat la săpat. Au reuşit să spargă bolta beciului şi s-au uitat cu o lumină oarbă de lanternă înăuntru. Dar, mirosul greu ce venea din beci era cu neputinţă de suportat. Au aşteptat să se mai aerisească, apoi iar au încercat, şi au văzut un beci lung, cu intrarea acoperită de pământ. Au intrat înăuntru cu multă băgare de seamă, să nu fie ceva vieţuitoare rele de pământ, care să-i muşte. Au găsit un butoi ale cărui doage au fost stricate de vreme şi se ţineau în sus, de lăsau să se vadă vinul înăuntrul butoiului, care era ca gelatina. Altceva nimic. S-au uitat să vadă unde era ascunsă comoara. 

Cum săpătura era la partea beciului din fund şi-au dat cu părerea că trebuie să fie îngropată în peretele acela. Şi-au intrat mai bine şi-au văzut că zidul într-un loc nu avea aceeaşi tărie ca peste tot. Au spart acolo şi au dat de o încăpere cu un butoiaş. Luând butoiaşul, au găsit bani în el plin până sus. Au luat banii într-un sac şi pe celelalte le-au lăsat acolo şi au ieşit şi s-au dus acasă. Acasă au chemat pe un evreu, care le era prieten. Evreul, văzând atâţia bani, a spus că nu sunt din cei buni, ci dintr-un metal rău – alamă –, dar el îi poate schimba şi le dă preţul întreg, cât va putea lua. Evreul îi aduse ceva bani, cu care-şi cumpără o batoză de treierat trifoi şi altceva nimic. Iar evreul a cumpărat case, deschise depozite şi altele. Dar nu după multă vreme se află de acel lucru, prin nişte oameni ce lucraseră pe moşie.
Venind control de la Stat, au luat acel vin din beci ca medicament, şi s-au început cercetările. Amândoi fraţii tăgăduiră, iar evreul şi mai mult. Neavând probe, s-au închis orice fel de cercetări. 

Nu a trecut multă vreme şi acel om a căzut la o boală grea, pe care o contactat-o de la lucrul. Iar boala i-a fost atât de grea încât a început să vândă lucrurile din gospodărie pe care le făcuse cu munca lui, până ce a văzut că doctorii n-au ce-i face şi atunci şi-a pus capăt zilelor.

Şi-ndată după moarte, soţiei i s-a arătat o femeie ce i-a cerut o cană de cafea cu lapte, pentru soţul ei, ca să scape de năduşeli de la nişte fâşii ce le avea pe trupul lui, de pe umeri şi piept în jos, pe care fâşii era ceva scris, ce nu se putea citi. Şi, în timp ce el bea acea cafea, femeia a pus mâna să tragă fâşiile fără să vadă el, dar atunci el ţipă şi o mare flacără îi ieşi din gură, flacără ce l-a învăluit şi l-a acoperit peste tot. Aşa l-a văzut şi de atunci nu l-a mai văzut.
*
Tâlcuire: fâşiile sunt blestemele ce au fost puse pe acea comoară şi el în loc să facă ceva spre izbăvirea lui, el a cheltuit banii, iar acele blesteme îl ţin în flăcările iadului.
Nu este bine să căutăm comori şi dacă din întîmplare găsim, să nu luăm nimic pentru noi ci să facem milostenie ajutănd pe cei săraci, pe cei în lipsuri, în suferinţe, în necazuri şi să dăm la biserici sărace.
__________________________
[Pr.Ilarion Argatu "PILDE si intimplari adevarate", 2011,pag.179]

Omul milostiv

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de b
ani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!"

intr-o şcoală de la ţară, la ora de religie, un copil l-a întrebat pe preot, care le vorbea despre milă, ca despre prima virtute pe care trebuie să o avem neapărat ca să ne mântuim:
- Părinte, dar eu, care sunt sărac şi nu am ce dărui, cum să fac eu milostenie ? Dacă aş avea şi eu mai mulţi bani, aş da cu dragă inimă, dar aşa ...
- Fiule, nu asta înseamnă milă. Uite, de exemplu, ieri dimineaţă, plecând cu treburi, am văzut-o peste drum pe mama ta, ieşind din curte şi ajutând până acasă o bătrână, ce se ostenea cu o legătură de lemne. Mai târziu, am zărit-o iarăşi îndrumând un călător ce se rătăcise şi, chiar dacă nu l-a putut ospăta, un sfat bun şi o cană cu apă rece s-au găsit şi pentru el. Când vecina de alături a plecat în târg cu treburi, i-a lăsat în grijă copilul cel mic. Spre seară, când doi săteni se certau în drum, a ieşit şi, cu vorbe
frumoase, i-a împăcat. Vezi tu, acum, ce este mila ? Chiar dacă nu ai bani să dai şi celorlalţi, nimic nu te împiedică să-i ajuţi cu atât cât poţi. Nu trebuie să dai din buzunar, ci din suflet.

SIMBOLUL PĂCATELOR

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Un om necajit,a venit intr-o zi la preot si i-a zis:"Parinte,DE CE oare Dumnezeu imi da atatea SUFERINTE?".
Preotul i-a raspuns printr-o intrebare:"Dumneata,te uiti numai la suferintele pe care le primesti,dar te uiti oare,si la PĂCATELE pe care le-ai savarsit,si la cele pe care inca le mai faci?Oare,dumneata esti fara de pacat?","Cum sa fiu fara de pacat,parinte,ca l-as mania pe Dumnezeu;am si eu,ca orice om,pacatele mele","Bine zici",i-a spus preotul,si luand o haina prafuita din cuier,cu care fusese la un drum lung,l-a invitat pe omul nostru in curtea casei.Parintele,a intins haina pe o franghie,a luat un bat,si a inceput sa bata in ea cu putere.
Un praf gros s-a ivit indata,si el a zis:" Vezi omule, PRAFUL acesta,este SIMBOLUL PĂCATELOR pe care le avem in haina sufletului nostru,si intocmai ca acest praf,pacatele nu vor iesi,daca SUFLETUL NU VA FI LOVIT CU BĂTUL SUFERINTELOR.
Intelegi acum,de ce Dumnezeu ne trimite suferintele?" "Mare adevar,m-ai invatat parinte,mai bine sa-mi dea Dumnezeu mai multe suferinte,si sa am un suflet curat,decat fara suferinte,si cu sufletul intinat,sa merg in iad.SLAVĂ TIE,DOAMNE,a zis omul necajit,caci adevarate sunt cuvintele: MARI SI MINUNATE SUNT LUCRURILE TALE,DOAMNE!

ISTORIOARĂ ... MORALIZATOARE

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Se spune ca un om a ajuns in iad, insă, odată ajuns acolo, acesta si-a dorit să  existe in acel loc si o Biserică Crestin Ortodoxă; cu toate că era un om păcătos, fusese osandit, totusi, il iubea pe Dumnezeu si voia să se roage.
A inceput asadar, să măsoare locul pentru a pune temelia.

   Un diavol văzandu-l, l-a intrebat ce vrea să facă, iar omul i-a răspuns: «Uite, voiesc sa zidesc o Biserica Crestin Ortodoxă in care să mă rog». Cand a auzit, diavolul s-a nelinistit
- cum sa zidesti Biserica in iad?!

A incercat el sa-l impiedice in fel si chip, dar n-a reusit. Atunci a chemat si pe alti diavoli, dar nici aceia n-au fost in stare de nimic. Infricosati au dat de stire lui Lucifer, mai marele lor.  Acesta i-a adunat atunci pe toti diavolii si l-au aruncat pe om din iad afara, ca nu cumva sa zideasca  Biserica.
     Asa si noi, zidim Sfinte Biserici Crestin Ortodoxe, pentru a preschimba iadul (de pe pamant) in Rai. Iar de nu vom izbuti sa preschimbam iadul in Rai, totusi ceva tot vom izbuti: SĂ NE ARUNCE DIAVOLUL DIN IAD AFARĂ!”
   Bucuria mea, cei care repeta ca niste papagali sloganul: “Nu vrem Biserici ci spitale”, nu stiu nici macar de traiesc.
 Noi traim sa ne mantuim. Dar, Sfintii Parinti spun ca: “In afara Sfintei Biserici Ortodoxe nu exista mantuire”. Iar Sfantul Ciprian al Cartaginei zice asa: “Cine nu are Biserica Ortodoxa de “mama”, nu poate avea pe Dumnezeu de “Tata”. 

                                                                                                                       Amin si Aliluia!
                                                                                                                            Preot Ioan

CUVÂNT de INVĂTĂTURĂ

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

        Sfântul Nicolae Velimirovici povestea istoria unui băcan pe care il furau la nesfârsit băietii de prăvălie. El ii inlocuia cu altii, care aveau recomandări excelente, dar si aceia se dovedeau a fi hoti. Câteodată, il apuca turbarea sau deznădejdea, si se plângea la nesfârsit prietenilor negustori. Nimeni nu putea să-i dea un sfat potrivit, toti dădeau din umeri: „Păi ce să-i faci, asa sunt oamenii de acum!" In cele din urmă, Domnul i-a trimis băcanului un sfătuitor adevărat, un călugar bătrân care i-a spus: "ESTE IZBĂVIRE SI EA SE AFLĂ IN TINE INSUTI! Cu ce măsură măsori cumpăratorilor tăi? Dă-le peste masură, intotdeauna peste masură, si atunci nu vei mai fi furat!" Negustorului, nimeni nu-i dăduse până atunci de inteles că este furat deoarece si el fura, insela la cântar pe cumpărători, iar angajatii il furau pe el!
   De atunci a inceput să procedeze ca negustorii din vremea veche: dădea fiecaruia cu prisos - câteva grame in plus de orez, de zahăr, de cafea sau de alte alimente. Si furturile au incetat! Acum baietii de prăvălie lucrau cinstit, si afacerea a inceput imediat să meargă bine.                      

Oare în sufletul meu e noapte sau zi?

Ai păcătuit? Nu-ţi cer nimic altceva decât aceasta: intră în biserică şi spune-I cu pocăinţă lui Dumnezeu: "Am păcătuit". citat din Sfântul Ioan Gură de Aur

Se spune că bunătatea şi răutatea unui om se văd pe faţa lui. Omul bun are o anumită lumină pe chip, în timp ce omul rău este, dimpotrivă, întunecat.
Nu ştim cât de valabilă este această părere, dar drept e că chipul unui om tolerant şi înţelegător e mai destins, mai blând, decât fruntea încruntată a celui care are tot timpul ceva de reproşat.
O istorioară spune că într-o mănăstire, stareţul, care era un om înţelept, şi-a întrebat într-o zi ucenicii: „Când vă daţi seama că noaptea s-a sfârşit şi a început ziua.”
Unul dintre călugări a răspuns: „Când reuşesc să văd vârful brazilor de dincolo de gardul mănăstirii.”
Altul a zis: „Atunci când de la fereastra chiliei mele disting crucea de pe turla bisericii.”
Stareţul nu a fost mulţumit de răspunsuri şi le spuse: „S-a făcut ziuă atunci când reuşeşti să vezi un om oarecare şi să recunoşti în el pe fratele tău. Dacă nu poţi să faci asta, în sufletul tău este noapte, chiar dacă soarele e sus pe cer.”
Să cugetăm bine la această istorioară şi să ne întrebăm fiecare: Oare în sufletul meu e noapte sau zi?

Crestinul si duhovnicul...

Ai păcătuit? Nu-ţi cer nimic altceva decât aceasta: intră în biserică şi spune-I cu pocăinţă lui Dumnezeu: "Am păcătuit". citat din Sfântul Ioan Gură de Aur

Un creştin l-a întrebat pe duhovnicul său:
 - Părinte, aş vrea să fiu un bun creştin, să am o viaţă fără păcate. Ce trebuie să fac mai întâi, ce este cel mai important?
 - O, fiule, totul este important. Ia spune-mi, dacă ai o grădină în care plantezi tot felul de flori frumoase, aştepţi să crească? Aşa, fără să faci nimic, or să răsară ele?
 - Nu, părinte, trebuie să le ud...
 - Dar dacă le uzi şi atât, vor creaşte ele mari şi frumoase?
 - Nu, părinte, trebuie şi să muncesc, să am grijă de ele, să nu fie distruse de buruieni...
 - Dar dacă le dai toate acestea, şi nu vor avea lumină, pot ele să crească?
 - În nici un caz, părinte, atunci toată munca mea nu-şi are rostul, florile nu vor creşte niciodată.
 - Acum ai înţeles, fiule?! Sufletul nostru este asemenea unei grădini, în care sunt semănate cele mai frumoase flori: dragostea, credinţa, bunătatea, cumpătarea, omenia...
        Noi, însă, trebuie să avem grijă de această grădină din sufletul nostru, ca tot ce este acolo să înflorească. Doar astfel sufletul omului se umple de frumuseţe. Ce trebuie să facem pentru toate acestea? Să avem grijă ca buruienile păcatelor să nu prindă rădăcini în suflet, să veghem mereu ca răul să nu se cuibărească în noi, fiindcă, odată intrat, este foarte greu să-l mai scoţi. Şi ce mai trebuie să facem pentru grădina sufletului? Să o udăm mereu cu apa dătătoare de viaţă, care este rugăciunea. Dar ele tot n-ar creşte, dacă nu le-ar încălzi pe toate lumina binefăcătoare a dragostei dumnezeieşti. Şi unde ar putea găsi sufletele noastre mai multă căldură şi lumină dumnezeiască, dacă nu în Biserică?!
 Eii, poţi tu să-mi spui, fiule, ce este mai important?
Toate sunt importante. Fii mereu atent la sufletul tău, ai grijă de el, fiindcă atunci şi Dumnezeu te va ajuta. Doar aşa, prin munca noastră şi cu ajutorul Domnului, florile minunate din sufletele noastre, adică dragostea, credinţa şi toate lucrurile bune pe care Dumnezeu ni le-a dăruit, vor creşte nestingherite, iar viaţa ni se va umple de fericire.

 † Toate lucrurile ne-au fost încredinţate nouă şi noi acestora. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Călugăria albă

Ai păcătuit? Nu-ţi cer nimic altceva decât aceasta: intră în biserică şi spune-I cu pocăinţă lui Dumnezeu: "Am păcătuit". citat din Sfântul Ioan Gură de Aur

                                                                        (aranjament preot Ioan)

       Iată cum s-a schimbat viaţa unei femei pe de-a-ntregul. A lăsat în

urmă toate cele lumeşti, nu i-a mai păsat nici de agonisirea banilor,

nici de înfrumuseţarea chipului, nici de hainele frumoase. De nimic. A

început să postească, să se roage, să se îngrijească de aziluri de bătrâni

şi de cămine de copii, să facă pomeni şi parastase pentru morţi, într-un

cuvânt, să-şi pună întreaga viaţă în slujba semenilor, fără să mai

păstreze nimic pentru ea. Şi azi spune că, dacă n-ar fi suferit moartea,

niciodată nu s-ar fi apropiat de Dumnezeu. Aproape fiecare zi din

viaţa ei e plină de semne supralumeşti şi miracole atât de puternice,

încât ar putea fi asemuite - fie şi prin spectaculozitatea lor - cu cele pe

care le citim, de obicei, în „Vieţile Sfinţilor“.

     Eu o vizitez în fiecare vară şi pot spune că trăieşte ca o sfântă. E

o femeie atât de firavă, încât crezi că orice boare de vânt ar putea-o

răni. Plăpândă şi tristă, cu capul plecat, nu vorbeşte decât când este

absolut necesar, şi atunci fără risipă de cuvinte. Camera ei seamănă

mai degrabă cu o chilie călugărească. N-are televizor, trăieşte

sărăcăcios, mănâncă doar o dată pe zi şi fără să se sature, iar din

puţinul pe care-l are face doar milostenii. Din păcate, soţul ei aştepta

să se întoarcă de la spital aceeaşi Olga pe care o ştia el din tinereţe.

N-a acceptat niciodată această „călugărie albă” a nevestei sale. El nu

poate pricepe în ruptul capului cum e posibil ca un om să renunţe la

toţi banii săi, la ultimul fir de făină din casă, la absolut totul, doar ca

să dea de pomană săracilor.

٭٭٭

       Într-o lună de iarnă, femeia a vrut că coacă un colac pentru un

parastas. Cu toate că soţul ei i-a interzis să-l facă, totuşi ea l-a făcut.

      Înfuriat la culme, bărbatul i-a aruncat colacul crud în balcon şi a

alungat-o din bucătărie. Dimineaţa, el s-a uitat aşa, într-o doară, pe

geam: afară era un ger cumplit - termometrul arăta multe grade sub

zero -, dar colacul acela dospise! În pofida acestor semne, bărbatul

devenea şi mai cuprins de mânie şi îndoială. Se certau des, ba a ajuns

chiar să o blesteme.

            Odată i-a strigat: „Femeie, dacă iei din făina asta pentru

pomenile tale, să te umpli toată de bube!“. Până la miezul nopţii,

femeia a terminat pomenile, iar după exact două ore, biet soţul ei s-a

trezit cu tot corpul acoperit de răni. Au plecat în grabă la spital, dar

nici după vreo două-trei săptămâni medicii nu i-au putut pune vreun

diagnostic. Boala îşi bătea joc de toată priceperea lor: spuneau că e o

eczemă necunoscută, când dispărea într-o parte, apărea în altă parte, şi

în cele din urmă, neputincioşi, ei au mărturisit că n-au de ce să îl ţină

în spital. Din milă, femeia l-a dus la Mănăstirea „Sfânta Maria“ din

Techirghiol. Mergea acolo de ani de zile, însă pentru prima dată

împreună cu soţul ei. Doar privindu-l, marele duhovnic Arsenie

Papacioc (care mai târziu a trecut la cele veşnice, după cum se vede

din fotografia de mai jos) l-a pus să-şi ceară iertare soţiei. Apoi, i-a

pus mâna pe creştet şi a rostit o rugăciune de dezlegare. Şi la zece

minute după ce a ieşit pe poarta mănăstirii, toate rănile au început să

se vindece ca prin farmec.

MAICA DOMNULUI: O POVESTE CU TALC

MAICA DOMNULUI: O POVESTE CU TALC

                             O POVESTE CU TALC

Un barbat si o femeie erau casatoriti de peste 60 de ani. Ei impartaseau totul si discutau despre orice. Nu aveau secrete unul fata de celalalt, cu exceptia unei cutii de pantofi pe care femeia o tinea pe dulapul ei de haine, si, despre care l-a atentionat pe sotul ei sa nu o deschida sau sa intrebe de ea vreodata. In toti acei ani, el nici nu s-a gindit la cutie, dar intr-o zi, batrinica se imbolnavi foarte tare si doctorii ziceau ca nu prea mai are sanse sa se traiasca. Incercind sa puna toate lucrurile in ordine, batrinelul a luat cutia de pantofi de pe dulap si a pus-o linga patul sotiei sale.. Era si ea de acord ca era timpul sa afle si sotul ei ce era in acea cutie.Cind a deschis-o, in cutie erau doua papusi crosetate si o gramada de bani, in total vreo 25.000 de dolari. El a intrebat-o despre continutul acestei cutii.'Cind ne-am casatorit, spunea ea, bunica mea mi-a spus ca secretul unei casatorii este sa nu te certi niciodata. Spunea ca intotdeauna cind ma suparam pe tine, sa tac din gura si sa crosetez o papusica'... ... Batrinelul era atit de impresionat, incit abia isi putea stapini lacrimile. Doar doua papusi erau in cutie ! Ea fusese suparata numai de doua ori in toti acesti ani in care au trait impreuna. Nu mai putea de fericit! 'Iubito, spuse el, inteleg existenta papusilor, dar toti acesti bani?' 'Oh, zise ea, acestia sunt banii pe care i-am obtinut din vinzarea papusilor'.. ... RUGACIUNE : Doamne, ma rog sa-mi dai intelepciune sa-mi inteleg sotul; iubire ca sa pot sa-l iert; si rabdare pentru toanele lui. Pentru ca Doamne, daca as cere putere, ma tem ca l-as bate prea tare. Amin !

Ai păcătuit? Nu-ţi cer nimic altceva decât aceasta: intră în biserică şi spune-I cu pocăinţă lui Dumnezeu: "Am păcătuit".citat din Sfântul Ioan Gură de Aur

Creştin pe patul de moarte

Ai păcătuit? Nu-ţi cer nimic altceva decât aceasta: intră în biserică şi spune-I cu pocăinţă lui Dumnezeu: "Am păcătuit". citat din Sfântul Ioan Gură de Aur

          Un om foarte credincios se îmbolnăvi rău. Când se afla pe patul

de moarte, zbătându-se în grele chinuri, deodată faţa sa luă o înfăţişare

de mulţumire şi bucurie. Cei din jurul său, văzând această schimbare,

îl întrebară, care este cauza pentru care pe patul de moarte zâmbeşte

mulţumit? Evlaviosul răspunse: „Am citit odată că Socrate se

bucura fiind pe patul de moarte pentru că spera că în lumea

cealaltă va avea ocazia să vadă pe Homer, Hesiod şi ceilalţi

bărbaţi însemnaţi ai lumii, deci cu atât mai mult mă voi bucura eu

că în fine voi avea ocazia să-l văd pe Mântuitorul nostru Iisus

Hristos şi lăcaşul său din ceruri“.