RUGĂCIUNE

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!"

   .Doamne Sfinte , te rog din suflet ajuta-ma sa imi indeplinesc toate planurile, caci stiu Doamne ca in puterea Ta stau toate si fara ajutorul Tau nu pot face nimic. Recunosc Doamne ca mult Ti-am gresit si ca nesabuit om am mai fost , dar Te rog din suflet iarta-ma si ajuta-ma . Ajuta-ma desi stiu si cunosc ca planul Tau poate e diferit de ceea ce imi doresc eu, si poate ceea ce imi doresc nu este cel mai bun lucru pentru mine, caci Tu Doamne Sfinte stii cel mai bine ce e cel mai potrivit si cel mai bun pentru fiecare dintre noi, si pentru fiecare dintre noi, inclusiv pentru mine, ai pregatit cel mai frumos lucru posibil, cea mai buna si frumoasa viata posibil, mai frumoasa decat mi-o pot crea eu singura cu voia Ta, mai buna si mai frumoasa pentru simplu fapt ca Tu ma cunosti mai bine decat ma cunosc eu insami, Tu esti nelimitat in putere, frumusete, cunoastere, si in toate cele, iar eu nici cu gandul nu gandesc la toata Infinitatea care esti. Dar Te rog Doamne Sfinte, macar ajuta-ma sa cunosc Voia Ta si sa cresc. Amin

"Ştii, Dumnezeu este pretutindeni prezent, aude rugăciunile tuturor, şi ale episcopului, şi ale preotului, şi ale monahului, şi ale oricărui mirean. Aude toate cererile noastre. Asta o spun nu pentru ca aş fi citit-o undeva, ci pentru că o cunosc din însăşi experienţa mea. Îi spuneam lui Dumnezeu:

- Nu ştii Tu ce vreau eu...

- Ştiu, răspunde Dumnezeu, dar n-a venit încă ceasul să primeşti.

Înţelegi? Dumnezeu ştie şi cum, şi când să lucreze pentru mântuirea noastră."

Calea rugăciunii lăuntrice

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

"Rugăciunile care, ridicându-se către Dumnezeu, nu au dragoste într-însele, rămân după ușă (nu ajung la Dumnezeu, nu sunt ascultate de El), pentru că numai dragostea deschide ușile rugăciunii."
Sfântul Efrem Sirul

,,Se apropie așa niște vremuri, încât fără îndeplinirea pravilei de rugăciune, nimeni nu va rezista

Veacul nostru nu este un veac al postului, ci al răbdării și al bolilor. Iar dacă vom lua asupra noastră un post aspru și peste puterile noastre, atunci pur și simplu nu vom fi în stare să-l ținem.

Noi avem nevoie de un post lăuntric pentru a ne înfrânge pe noi înșine și pentru a deveni blânzi, smeriți și răbdători.

Dacă Domnul ne îngăduie să suferim, trebuie să primim aceasta cu smerenie. Căci ceea ce este îngăduit de Domnul, trebuie primit ca din mâna Lui și trebuie să răbdăm tot.

Adevăratul post este atunci când omul suportă cu răbdare și fără supărare toate atacurile și jignirile, considerând că le-a meritat pe bună dreptate. Pentru ce?

Pentru viața pe care a avut-o în trecut și pentru tinerețea ușuratică. Mândria noastră este asemenea unei fiare care, dacă este atinsă oricât de ușor, atunci este gata să sară și să-i sfâșie pe toți. Dar este de datoria ta să o împingi și să nu o lași să iasă.

Chiar daca cineva te-a supărat și te-a mâniat și-ți dorești să-i zici tot ceea ce crezi despre el, atunci procedează altfel și spune-i mândriei tale: „Stai acolo și nu ieși!”. Și-n loc să-i răspunzi cu brutalitate, tu, dimpotrivă, vorbește-i cu blândețe. Astfel se dobândește smerenia.

Aceasta este și mucenicia cea fără de sânge. Sfinții Mucenici au pătimit cumplit dar pentru scurt timp. Aici este un chin nesângeros și nu doar pentru o perioadă de un an sau doi, ci pentru întreaga viață.

Iar dacă Domnul va îngădui mari suferințe sau va începe o adevărată prigoană, atunci, zice Vladica, trebuie să-ți imaginezi că mergi la moarte pe Golgota.

Înainte de moartea sa (a lui Vladica) cred că Dumnezeu a îngăduit să ne spună ceea ce ne așteaptă, pentru că la un moment dat a zis:

„Iar voi înca este posibil să suferiți. Și, de va veni această vreme să nu va înfricoșați, ci să mergeți la moarte pe Cruce cu mare curaj, și cu pieptul deschis, neavând nici o îndoiala și nepărându-vă rău pentru nimic.

Să primiți totul cu bucurie, pentru că atunci puterea lui Dumnezeu vă va lumina și vă va întări și voi veți rezista. Iar dacă în gândul tău vei renunța la Cruce, dacă se va strecura îndoiala

și vei fugi fiindu-ți frică pentru tine și pentru cei apropiați ai tăi, să știi că-n acea clipă va interveni puterea demonică, Harul se va îndepărta de tine, și nu vei face față suferințelor.

Trebuie să fii conștient de faptul că ți-a venit ceasul când trebuie să-ți mărturisești credința și devotamentul față de Domnul.

Să mergi la moarte cum făceau Sfinții Mucenici pe care Domnul îi întărea astfel încât ei nu simțeau durerile, iar dacă le simțeau, atunci înțelegeau că ele sunt trimise pentru curățirea de păcatele de mai înainte.

Cereți-I ajutor lui Dumnezeu pentru copii și pentru cei apropiați, însă nu vă speriati, deoarece prin suferințele noastre, îi vom ajuta și Domnul îi va milui pe ei.

Se apropie așa niște vremuri, încât fără îndeplinirea pravilei de rugăciune, nimeni nu va rezista, indiferent de ce rang duhovnicesc va fi“.

Vlădica Antonie Mărturisitorul, Arhiepiscop de Mihailov și Golânsk (1889-1976). Extras din cartea Sa ,, Calea rugăciunii lăuntrice. Manualul isihiei".

RUGÃCIUNI LA VREME DE BOLI MOLIPSITOARE ȘI MOLIME

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

În fiecare seară la ora 21:00.

Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, izvorul cel nesecat al îndurărilor, noianul cel nepătruns al iubirii de oameni, adâncul cel nemăsurat al îndelungatei răbdări şi al bunătăţii, Care aduci multe feluri de bătăi şi de răni asupra neamului omenesc spre folosul lui prin marea Ta iubire de oameni, pentru ca neînfrânarea şi pornirea noastră spre păcat, fiind stăpânită ca de un frâu de frica Ta cea dumnezeiască, să nu se pornească împotriva chipului cel dumnezeiesc, nici să batjocorească firea cea aleasă a sufletului nostru, opreşte, Te rugăm, această armă ascuţită şi neaşteptată a morţii, adusă asupra firii noastre, ca să nu ne împuţinezi mai mult decât pe toate neamurile, nici să ne dai spre batjocură vrăjmaşilor celor care lucrează cu mintea şi celor care lucrează cu simţurile. S‑au pustiit cetăţile, s‑au stricat târgurile; praznicele cele sfinţite şi slujbele şi frumuseţea cântărilor dumnezeieşti, în bună parte, au tăcut; case frumoase şi mari, după cum zice Scriptura, au pierit şi nu este cine să locuiască în ele. Frică şi cutremur a venit peste noi şi negura întunecată a acestei morţi înfricoşătoare ne‑a acoperit pe toţi. Nu apucăm, Stăpâne, noi rudele să jelim pe cei răposaţi, precum este obiceiul, că a şi venit sfârşitul nostru, şi căutăm pe alţii care să ne jelească, şi suntem daţi aceleiaşi gropi de obşte. Noi cei vii şi văzuţi nu mai socotim că suntem vii, de frica acestei bătăi înfricoşătoare; nu ne mai încredem nici în noi înşine, bănuind fiecare din noi că are în sine semnul şi rana morţii şi, înainte de moarte, cumplit de frica morţii murim.
Aceasta este plata răutăţii noastre; acesta este sfârşitul cel cuvenit faptelor noastre viclene şi necurate; acestea sunt isprăvile cele rele ale desfrânării, ale nedreptăţii şi ale călcării noastre de jurământ; acest şarpe cu trei capete, înfigând în noi dinţii săi cei veninoşi, ne‑a adus această stricăciune şi această moarte, după cum zice Scriptura: pentru aceasta vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultători. Pentru care nu putem nici ochii minţii să‑i ridicăm, nici să ne rugăm curat ca să dobândim mila Ta, fiecare din noi fiind apăsat de greutatea cugetului ca de nişte obezi de fier. Dar nu ne părăsi pe noi cu totul şi, pentru numele Tău cel sfânt, nu strica aşezământul Tău, ca să nu fim lipsiţi de vremea pocăinţei şi a întoarcerii, noi ticăloşii. Ştim că şi această bătaie de moarte cu iubire de oameni ai adus‑o pentru că, de multe ori făgăduind pocăinţă şi de multe ori minţind, ne‑am osândit spre tăiere ca şi smochinul cel neroditor. Dar mai ai încă răbdare ca un lucrător iubitor de oameni, Care nu voieşti moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu; Cel care ai poruncit ca de şaptezeci de ori câte şapte să iertăm păcatele fraţilor; Care poţi din pietre tari şi neroditoare să ridici fii lui Avraam, pentru că numai Ţie sunt cu putinţă toate cele ce sunt la oameni cu neputinţă, Stăpâne, Iubitorule de oameni. Ca şi prin noi în neam şi în neam să se slăvească preasfânt numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Am greşit, fărădelege am făcut, n‑am făcut dreptate înaintea Ta, Preabunule Stăpâne. Am călcat poruncile Tale cele mântuitoare şi făgăduinţele noastre cele sfinţite, pe care le‑am făcut la Sfântul Botez înaintea marelui Tău jertfelnic şi înaintea îngerilor şi a oamenilor; ne‑am lepădat de înfricoşătorul sânge al legii prin care ne‑am sfinţit, socotindu‑l lucru de nimic şi înjosind harul Duhului şi nebăgând în seamă înfierea cea înfricoşătoare şi mai presus de fire. Toată Scriptura şi legea cea dumnezeiască şi învăţătura cea insuflată de Dumnezeu au fost socotite de noi ca sunet deşert şi vorbe lipsite de fapte; noi, ticăloşii, purtăm numai cu numele şi în vorbe cinstita Evanghelie şi adevăratul creştinism. Mâinile noastre s‑au nevoit spre toată răpirea şi lăcomia; picioarele au fost grabnice şi îndrăzneţe spre toată nedreptatea şi răutatea, gata a merge şi a călca partea fraţilor şi a mânca pe săraci. Am făcut gura, organul sfintelor rugăciuni şi al cuvintelor, organ de toată ruşinea şi vorba nebunească, de călcare de jurământ şi de clevetire. Ochii noştri şi toate simţirile noastre peste măsură le‑am umplut de desfrânare şi de toată necurăţia. Mintea, care împărăţeşte în noi, adică sămânţa cea dumnezeiască, am înjosit‑o, şi mădularele Tale, Hristoase, le‑am făcut mădulare ale desfrânării, şi, în loc de biserici ale lui Dumnezeu, ne‑am făcut locaşuri de stricăciune şi de necurăţie.
Pentru aceasta, Preabunule Stăpâne, noi, ticăloşii, spre mânie am întors marea Ta iubire de oameni. Mulţimea facerilor Tale de bine, nebuneşte am înlocuit‑o cu pedeapsă; căci de vreme ce nici prin cele bune ale noastre şi nici prin bolile celor de aproape nu ne‑am făcut mai buni, pe dreptate am pornit singuri asupra noastră această certare dreaptă şi bătaie; dar nu cu iuţimea Ta să ne mustri pe noi, nici cu mânia Ta să ne pedepseşti pe noi, Doamne. Ţie unuia am greşit, dar Ţie unuia ne şi închinăm şi cu inimă umilită aducem Ţie mărturisire ca o jertfă curată. Lasă, iartă, Iubitorule de oameni Stăpâne; opreşte bătaia cea pe dreptate adusă asupra noastră; să biruiască adâncul îndurărilor Tale mulţimea cea vicleană a păcatelor noastre. Noianul bunătăţii Tale celei nemărginite să acopere marea cea amară a răutăţii noastre. Avem pilde mari ale iubirii Tale de oameni: pe tâlhari, pe desfrânate, pe vameşi şi pe fiul cel desfrânat, care ne‑au întrecut pe noi, ticăloşii, şi în împărăţia cerurilor înainte au ajuns. Cu aceia primeşte‑ne şi pe noi, care ne mărturisim şi cădem înaintea Ta, Stăpâne, deşi suntem departe de întoarcerea şi de curata pocăinţă a acelora; dar bunătatea Ta cea nemăsurată să împlinească lipsa, şi mai bine să facă chiar totul, de vreme ce de toate suntem lipsiţi cu totul. Îndurare şi milostivire, care Te îmblânzeşte pe Tine, ai Crucea şi moartea cea de bunăvoie, pe care ai răbdat‑o pentru noi, nemulţumitorii; luptele apostolilor, sudorile cuvioşilor, sângele mucenicilor şi, mai înainte de toate, ai nădejdea şi mântuirea cea de obşte a tuturor, pe Născătoarea de Dumnezeu, care mai presus de fire Te‑a născut; ale căror rugăciuni cu iubire de oameni primindu‑le, din nevoia aceasta de acum şi de chinul cel veşnic ce va să fie, ne izbăveşte pe noi. Cu harul şi cu iubirea de oameni ale Celui fără de început al Tău Părinte, cu Care împreună eşti binecuvântat, şi ale Preasfântului şi bunului şi de‑viaţă‑făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea este cel mai eficient mod de rezolvare a tuturor problemelor

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Mi-a zis Părintele într-o zi aşa: „Tu eşti evlavios şi vrei să impui celor din jur credinţa şi evlavia ta, şi crezi că vei reuşi. Rău faci, fiindcă omul reacţionează taman invers: îi spui să facă ceva şi nu face, şi asta tocmai pentru că i-ai spus să o facă. Când te va vedea pe tine făcând acel lucru, poate că te va urma şi el, zicându-şi: «Dacă el face asta, hai să fac şi eu».

Dacă te rogi lui Hristos aşa: «Doamne, Iisuse, luminează, miluieşte şi îndreptează pe omul acesta!» şi spui neîncetat această rugăciune, atunci Domnul va începe să-i trimită celui în cauză gânduri bune. De exemplu, ori de câte ori spui «Doamne, miluieşte-l pe copilul meu!», Hristos îi trimite copilului tău gânduri bune. 

Cu cât te vei ruga mai mult, cu atât mai multe vor fi gândurile bune pe care le va primi. Acum, copilul tău este o portocală crudă, dar, treptat-treptat, se va coace şi se va face aşa cum vrei tu. Experienţa mi-a arătat că acesta este cel mai eficient mod de rezolvare a tuturor problemelor, de orice natură ar fi ele. Modalităţi aplicate de oameni din instinct s-au dovedit mereu a fi nereuşite”.

Din Sfântul Părinte Porfirie, Antologie de sfaturi şi îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, p. 291-292

RUGĂCIUNE DE DEZLEGARE

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

:,, Mult Milostive Doamne IISUSE HRISTOASE vezi neputinta mea si căderea în păcate. Te chem DOAMNE, vino în ajutorul meu ! Ajută.mă să mă smeresc, să mă curăt de păcate, să fiu vas de trebuintă al Tău .

Te rog, DOAMNE, dezleagă.mă de farmece, de blesteme, de vrăjitorii, de jurăminte si de orice legătură diavolească făcută asupra mea, în orice fel, cu stiintă sau nestiintă, de mine însumi sau de cei vii sau de cei adormiti, sau care din mosi.stămosi actionează asupra mea, a familiei mele, a întregului neam. DOAMNE, cu umilinta sufletului meu 

Te rog ajută.mă să fiu bun, blând, iubitor si milostiv, smerit si nepomenitor de rău. Pe toti care si se roagă, DOAMNE, ajută.i să fie ai TĂI în lumina , în iubirea si în pacea TA aici si în vesnicie ! 

SLAVĂ SI MULTUMIRE TIE PENTRU TOATE DOAMNE, SLAVĂ TIE ! AMIN ,,

Rugăciunea si raspunsul ei

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

  · 


,,Pot fi mii de motive pentru care Dumnezeu să întârzie sa răspundă unor rugăciuni în legătură cu lucruri mari din viața ta, mii de alte taine ale sufletului pe care Dumnezeu vrea să le crească, vrea să le descopere cu tine.

De fapt, de multe ori suntem aşa de siguri de ceea ce vrem şi suntem hotărâţi, încât de obicei ce vrem nu este duhovnicesc,
ci doar o realizare cât mai bună aici pe pământ, materială, profesională, familială.

De multe ori, aceste opriri sau întâmplări care ne stau în cale sau situaţii în care Dumnezeu pare că nu ascultă să ne treacă mai departe, acestea îţi deschid pentru prima oară ochii asupra unor realităţi ale lumii pe care până atunci nu le-ai băgat în seamă.
Începi să descoperi că ai suflet, că este ceva în tine care suferă, pe care nu l-ai crescut până atunci, care nu are aripi, pe care nu l-ai învăţat să zboare niciodată, că tu puteai să ajungi aşa până la sfârşit, fără să-ţi dai seama că tu ai venit în lume pentru altceva decât ca să fii primul, să fii în frunte, să realizezi, să faci, să dregi.

E alt motiv pentru care ai venit în lumea asta şi pe Altcineva trebuie să descoperi, pe Altcineva, cu amar, să-L cunoşti şi să te întâlneşti cu El.
Şi de multe ori oamenii numai la aceste dureri mari încep să cunoască pe Altcineva, pe Dumnezeu.
Şi noi credem că în suferinţă Îi place lui Dumnezeu să se întâlnească cu noi.
Nu! Este nevoit!
Că nu ştim să drămuim și să ne bucurăm și să mulţumim pentru bucuria pe care ne-a dat-o Dumnezeu şi astfel să ne întâlnim cu Dumnezeu şi să-L chemăm în viaţa noastră şi, de multe ori Îl uităm complet atunci când avem linişte, pace, lucrurile ne merg din plin; avem o relaţie mai mult decât superficială cu El în momentul acela.

Şi abia în dureri şi în necazuri, când toţi ne părăsesc, când toţi se uită destul de dubios la noi, abia atunci începem să vedem că sunt nişte ochi mult mai buni şi mai dragi care se uită spre noi și pe care noi i-am trecut cu vederea până atunci, ochii lui Dumnezeu.

Să ne gândim la ochii cu care Hristos a privit la Petru, care se lepădase de El şi, după ce s-a lepădat de trei ori, a auzit cocoşul cântând şi şi-a adus aminte Petru şi s-a întors spre Mântuitorul, care era în pridvorul casei lui Caiafa.
Credeţi că ochii aceia ai Mântuitorului care s-au uitat spre Petru erau de asprime sau de ceartă?
Nu, cred că sunt ochii cei mai curaţi, care ne susţin, care ne ajută, care ne iubesc, sunt, de fapt, ochii Celui Care ne poartă pe mâini şi în braţe şi la Care nu ne uităm. Cred că acei ochi l-au trezit pe Petru mai mult decât cântatul cocoşilor.

Parcă în durerile şi în suferințele noastre şi în lepădările noastre şi în necazurile noastre mari, de-abia atunci avem puterea să ne întoarcem să vedem că sunt nişte Ochi care ne privesc şi sunt nişte Braţe care ne poartă şi este o Inimă care suspină pentru noi, inima lui Dumnezeu, care ne poartă pe noi înşine, care ne caută pe noi, e dragostea rănită a lui Dumnezeu care de mult ne căuta şi pe care noi nici n-am băgat-o în seamă, despre care Părinţii spuneau că este rănită, că n-are unde să se odihnească.
Ca într-un cuplu în care cineva iubeşte, iar celălalt nu e interesat, celălalt cu ochii caută disperat să-i răspunzi măcar dintr-o privire şi tu nici nu ştii că celălalt te caută, habar n-ai, nu te interesează.

Şi nu este durere mai mare, acea iubire este rănită, n-are unde să se odihnească, iar această iubire a lui Dumnezeu care umblă neavând unde să se odihnească, găseşte din când în când în câte-un om şi de cele mai multe ori, din păcate, doar în greutăţi şi necazuri, pe câte unul care se întoarce înapoi şi începe să înţeleagă, începe să vadă, începe să se deschidă şi aceştia, de cele mai multe ori, pe lângă cei credincioşi, dar cel mai mult se întorc aceşti sfinţi, de aceea zicem în timpul utreniei Dumnezeu cel ce se odihneşte întru sfinţii săi, IUBIREA LUI Dumnezeu SE ODIHNESTE IN SFINTII CEI CARE SE INTORC SA VADA Ochiul lui Dumnezeu,
cei care, mai presus de croncănitul ciorilor veacului acestuia ascultă glasul privighetorii care-i mult mai fin, mult mai subţire, dar se aude.

Dacă eşti atent, dacă te concentrezi puţin, dacă te întorci puţin în tine, auzi glasul mierlelor şi al privighetorilor care se rosteşte neîncetat, îl auzi tot timpul, se aude tot timpul, dar este acoperit de glasul şi de croncănitul ciorilor.
Aşa şi omul începe să descopere în sine."

                                                                                               PR. CIPRIAN NEGREANU

Rugăciune pentru fericirea şi bunăstarea copiilor, către Domnul Iisus Hristos

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Doamne Iisuse Hristoase! Fie mila Ta asupra copiilor mei (numele), păzeşte-i pe ei sub acoperământul Tău, ocroteşte-i de toată pofta vicleană, depărtează de la ei pe tot vrăjmaşul şi potrivnicul, deschide-le urechile şi ochii inimii, dăruieşte umilinţă şi smerenie inimilor lor. Doamne! Cu toţii suntem zidirea Ta: îndură-Te de copiii mei (numele) şi întoarce-i la pocăinţă. Mântuieşte-i, Doamne, şi miluieşte-i pe copiii mei (numele) şi luminează-le mintea cu lumina înţelegerii Evangheliei Tale, povăţuieşte-i în calea poruncilor Tale şi învaţă-i, Mântuitorule, să facă voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul nostru și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. 

                                                                                                                                        Amin!

Rugăciunea pe care trebuie să o spui în fiecare seară,

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

               „Milostivă să-mi fii mie Preasfântă Treime; Milostivă să-mi fii mie Preasfântă Născătoare de Dumnezeu; Milostivi să-mi fiți mie cei 4 Evangheliști ai Domnului. Milostiv să-mi fii mie Sfinte Ioane Botezătorule al Domnului. Milostivi să-mi fiți mie cei 12 Apostoli ai Domnului; Milostivi să-mi fiți mie cei 70 Apostoli ai Domnului. Milostivi să-mi fiți mie toți sfinții din ceruri și toate puterile cerești. Milostivi să-mi fiți mie toți Sfinții Părinți din ceruri. Milostivi să-mi fiți mie toți Sfinții Mucenici din ceruri. Milostivi să-mi fiți mie toți Sfinții Cuvioși din ceruri. 

Milostivi să-mi fiți mie toți Sfinții Părinți Ierarhi din ceruri. Milostivi să-mi fiți mie toți Sfinții Martiri din ceruri. Milostivi să-mi fiți mie toți Sfinții Prooroci din ceruri. Milostivi să-mi fiți mie toți Sfinții Pustnici din ceruri. Milostive să-mi fiți mie toate Sfintele Cuvioase Femei din ceruri. Milostive să-mi fiți mie toate Sfintele Mucenițe Fecioare din ceruri. Milostivi să-mi fiți mie toți Sfinții Arhangheli din ceruri. Milostivi să-mi fiți mie toți Sfinții Îngeri din ceruri. Milostivi să-mi fiți mie toți Sfinții zilei de astăzi. Milostivă să-mi fii mie toată puterea cea lucrătoare a cerului. Milostiv să-mi fii mie Sfinte Patron al meu (numele). Milostiv să-mi fii mie Sfinte Patron al casei (numele). Milostiv să-mi fii mie îngerașul meu sfânt păzitor. 

                                                                                                                                   Amin!”.

Rugăciune pentru ierarhi

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Cu durere şi cu umilinţă Te rugăm, Doamne lisuse Hristoase Stăpâne al Stăpânilor, luminează mintea şi inima ierarhilor noştri, dăruieşte-le curaj, tărie şi râvnă sfântă de a mustra păcatele, nedreptăţile şi nelegiuirile săvârşite de conducătorii lumeşti şi bisericeşti.

Doamne, precum altădată i-ai ridicat şi i-ai făcut nebiruiţi pe Sfinţii ierarhi care au luptat până la moarte împotriva duşmanilor Bisericii, cu atât mai mult acum, în aceste vremuri grele, cu stăruinţă Te rugăm, dăruieşte arhipăstorilor şi păstorilor noştri sfinţenie, jertfelnicie şi îndrăzneală de a se împotrivi tuturor ereticilor şi păgânilor care uneltesc împotriva Sfintei noastre Biserici.

Te rugăm, Doamne, dăruieşte trezvie ierarhilor noştri ca să ia aminte la ei înşişi şi la toată turma întru care Duhul Sfânt i-a pus episcopi ca să păstorească Biserica lui Dumnezeu pentru ca fraţii noştri ortodocşi să nu se afunde tot mai mult în necazuri, primejdii şi nesuferite prigoniri. 

                                                                                                                                                Amin

NU POT SĂ MĂ ROG. CE SĂ FAC?

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

           După ce ne trezim, să spunem: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Doamne, Îţi mulţumesc pentru noaptea ce a trecut, binecuvântează şi ziua ce va să vină. Doamne, întăreşte credinţa mea, dă-mi harul Duhului Sfânt. Dă-mi un sfârşit creştinesc, fară de ruşine, şi răspuns bun în ziua înfricoşătoarei Judecăţi. Îngerule, păzitorul meu, îţi mulţumesc pentru noaptea trecută, ajută-mă şi în ziua de azi, păzindu-mă de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi. Amin!" 

Dacă nu vă puteţi ruga înseamnă că vă împiedică păcatele. După ce ne pocăim, trebuie să spunem cât mai des această rugăciune: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul (păcătoasa)!” Trebuie să ne considerăm mai răi decât toţi, decât orice făptură, să răbdăm înjosirile, injuriile şi să nu învinuim pe nimeni. 

       Atunci vom putea rosti această rugăciune. Trebuie să începem a ne ruga de dimineaţă. Totul e ca la moară: ce am pus în coş dimineaţă se va măcina de-a lungul zilei! Apoi, să ne îmbrăcăm cu rugăciunea şi să ne spălăm tot cu rugăciunea în minte. 

Dacă am citit rugăciunile de dimineaţă, să rostim de 1000 de ori Rugăciunea lui Iisus. Aceasta va fi ca o încărcare cu energie pentru toată ziua. Cel mai bine e ca dimineaţa, după ce ne-am trezit şi ne-am spălat, să începem cu rugăciunile de dimineaţă. După aceasta, cu mare atenţie, trebuie rostită Rugăciunea lui Iisus. Mulţi spun că le fuge mintea în altă parte atunci când se roagă, dar asta se întâmplă fiindcă nu există exerciţiu în rugăciune. 

        După rugăciunea de dimineaţă, Rugăciunea lui Iisus este ca o continuare, iar după o zi de muncă, rugăciunile de seară sunt ca prelungire a celor de peste zi. Astfel vom fi mereu în rugăciune şi nu ne va fugi gândul aiurea. Să nu credeţi că este foarte greu să te rogi. Trebuie să ne depăşim pe noi înşine, să ne rugăm Domnului, Maicii Domnului şi harul va lucra în noi. Dorinţa de a ne ruga ne va fi dată, iar când rugăciunea va intra în suflet, în inimă, atunci vom dori să fim singuri pentru rugăciune. Sufletul se topeşte atunci de dragostea pentru Dumnezeu. Dar pentru a ajunge la o astfel de stare duhovnicească trebuie să muncim mult cu eul nostru. 

       Când spui aceste cuvinte: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul (păcătoasa)!”, emiți niste sunete. Sunetul înseamnă vibrație, iar vibrația înseamnă energie. De fiecare dată când spui rugaciunea, te încarci cu energie. Ceea ce vă invit să conștientietizați odată ajunsi în acest punct este faptul că de fiecare dată când spunem această rugăciune: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul (păcătoasa)!” ne încărcam cu energie divină, harul Duhului Sfant. Sper că vă este ușor să urmăriti traseul: cuvânt > sunet > vibrație > energie. Cuvintele sunt energie. Tot ceea ce te înconjoară este energie, iar cuvintele nu fac excepție. Ele sunt chiar forme primare de energie. Nu trebuie să te gândești prea mult pentru a-ți da seama de asta. Sfinţii Părinţi ne sfătuiesc să ne rugăm înainte de a mânca ceva. După ce am mâncat ne vine mai greu să ne rugăm. Dacă omul se roagă şi gândul lui e aiurea înseamnă că nu se roagă des. Cel care se roagă des are parte de rugăciunea curată şi vie. 

Rugăciunea iubeşte o viaţă curată, fară păcate care trag sufletul în jos. Păcatele nemărturisite sunt ca un zid gros prin care rugăciunea nu ajunge la Dumnezeu. Oricând vreţi să vă rugaţi, atunci să o faceţi, ne putem ruga Domnului oriunde, căci Domnul ne va auzi; El ne cunoaşte tainele inimii. Nici măcar noi nu ştim ce e în inima noastră, doar Dumnezeu ştie. Dacă un om a început să se roage, dar începe să se considere superior, să se laude cu viaţa lui, să se mândrească (în ascuns sau în văzul celorlalţi), acesta este deja în păcatul mândriei. 

Cum să recunoaştem un om mândru?

Dacă încercăm să „împungem” pe cineva de mai multe ori cu ceva supărător, iar acesta se va supăra sau se va enerva înseamnă că este mândru. De obicei, cei care sunt mândri se consideră mai presus decât ceilalţi şi judecă pe aproapele, spunând: „Eu sunt rugător, postitor, iar voi, leneşilor, trăiţi doar din rugăciunile mele”. Doamne, apără-ne de o asemenea stare! Dacă te-ai smerit, nu ai nevoie de metanii sau rugăciuni, căci mântuirea vine. Metaniile, trezvia şi rugăciunea nu sunt un scop, ci un mijloc pentru a ajunge la smerenie. Prin acestea omul îşi smereşte trupul, Îl roagă pe Dumnezeu să-l ajute să ajungă smerit ca un copil, fară răutate, liniştit, echilibrat, să facă bine tuturor şi să-i iubească pe toţi. 

        Dacă ne vedem ca pe nişte păcătoşi înseamnă că suntem pe drumul cel bun. Dacă ne vedem ca pe îmbunătăţiţi înseamnă că suntem pe calea cea rea, pe calea mândriei.

Rugăciune

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".Rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos, alcătuită de Sfântul Isaac Sirul

***

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai plâns pentru Lazăr și lacrimi de întristare și de milostivire ai vărsat pentru dânsul, primește lacrimile mele. Cu patimile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele. Cu Sângele Tău, curățește sângele meu și amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău cel de viață făcător. Fierea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta. Fața Ta, cea batjocorită cu pălmuiri și cu scuipări, să umple de strălucire fața mea cea întinată în fărădelegi. Duhul Tău, pe care l-ai încredințat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin harul Tău. Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moștenirea lor. Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumești, și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite și nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistie­rul bunătăților, dăruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndurerată, ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta; căci fără de Tine mă voi înstrăina de tot binele. Dă-mi așadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci, să înnoiască în mine închipuirea icoanei Tale. Te-am părăsit, Doamne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta cea duhovnicească. Numără-mă între oile turmei Tale preaalese. Hrănește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine. Căci inima lor curată este sălașul Tău și se vede într-însa strălucirea descoperirilor Tale. Strălucirea Ta este mângâierea și odihna celor ce s-au ostenit pentru Tine în necazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin.

Rugaciune

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Stapane Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Creatorule si Chivernisitorule a toate, Sfant si slavit esti; imparatul imparatilor si Domnul domnilor, slava Tie. Tu Cel ce locuiesti in lumina cea nepatrunsa si neapropiata, pentru rugaciunea mea, a smeritului si nevrednicului robului Tau, Ciprian, departeaza demonii si stinge viclenia lor de la robii Tai (N); revarsa ploaie la buna vreme peste tot pamantul si fa-l sa-si dea roadele lui; copacii si viile sa-si dea deplin rodul lor; femeile sa fie dezlegate si eliberate de nerodirea pantecelui; acestea si toata lumea mai intai fiind dezlegate, dezleaga si toata zidirea de toate legaturile diavolesti. Si dezleaga pe robul Tau (numele) impreuna cu toate ale casei lui de toate legaturile satanei, ale magiei, ale farmecelor si ale puterilor potrivnice, impiedica Tu, Doamne Dumnezeul parintilor nostri toata lucrarea satanei, Tu Cel ce dai dezlegare de magie, de farmece, de vraji si de toate lucrarile satanicesti si de toate legaturile lui, si distruge toata lucrarea vicleana prin pomenirea Prea Sfantului Tau nume.
Asa, Doamne, Stapane a toate, auzi-ma pe mine nevrednicul slujitorul Tau si dezleaga pe robul Tau (numele) de toate legaturile satanei si daca este legat in cer, sau pe pamant, sau cu piele de animale necuvantatoare, sau cu fier, sau cu piatra, sau cu lemn, sau cu scriere, sau cu sange de om, sau cu al pasarilor, sau cu al pestilor, sau prin necuratie, sau in alt chip s-au abatut asupra lui, sau daca din alta parte au venit, din mare, din fantani, din morminte, sau din orice alt loc, sau daca a venit prin unghii de om, de animal, sau gheare de pasare, sau prin serpi (vii sau morti), sau prin pamantul mortilor, sau daca a venit prin strapungere de ace, dezleaga-le pentru totdeauna, in ceasul acesta, Doamne, cu puterea Ta cea mare.
Tu Doamne, Dumnezeul nostru, Care cunosti si stii toate, dezleaga, sfarama si distruge, acum lucrarile magiei, iar pe robul Tau (numele) pazeste-l cu toti ai casei lui de toate uneltirile diavolesti.
Zdrobeste cu insemnarea cinstitei si de viata facatoarei Cruci toate puterile potrivnicilor. Pustieste, distruge si departeaza pentru totdeauna toate lucrarile magiei, vrajitoriei si fermecatoriei de la robul Tau (numele).
Asa, Doamne, auzi-ma pe mine pacatosul slujitorul Tau si pe robul Tau cu toti ai casei lui, si dezleaga-i de demonul de amiaza, de toata boala si de tot blestemul, de toata mania, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele, nemilostivirea, lenea, lacomia, neputinta, prostia, neintelepciunea, mandria, cruzimea, nedreptatea, trufia, si de toate ratacirile si gresalele, stiute si nestiute, pentru sfant numele Tau, ca binecuvantat esti in veci. Amin.

În biserică ne rugăm mai bine ca în oricare alt loc

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

În biserică vom găsi şi mai multă linişte sufletească, bucurie mântuitoare şi tot în biserică ne pregătim sufleteşte pentru a primi cu vrednicie, pe cât este cu putinţă, Sfânta Împărtăşanie.rin cuvântul „biserică” înţelegem Trupul tainic al lui Hristos, adică obştea tuturor celor care cred în Hristos şi se împărtăşesc cu cele şapte Sfinte Taine; al doilea înţeles al cuvântului „biserică” este cel de lăcaş de închinare în care – pe sfânta masă sau prestol – se află permanent Sfânta Împărtăşanie, Dumnezeiescul Trup şi Sânge al Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

n biserică, lăcaşul de închinare, suntem botezaţi şi duşi spre închinare la patruzeci de zile după naştere; în biserică mergem în fiecare zi de sărbătoare; în biserică ne rugăm mai bine ca în oricare alt loc; în biserică ne împărtăşim cu Sfintele Taine; în biserică ascultăm cuvânt de învăţătură; în biserică ne sfinţim viaţa.

Tinda bisericii a slujit în vechime ca şcoală, iar Ceaslovul şi Psaltirea ca manuale – cărţi de şcoală.

În biserică trebuie să intrăm împăcaţi cu cei cu care ne-am certat. În multe parohii este obiceiul ca mai înainte de a merge să primească anafora sau să fie miruiţi, credincioşii îşi cer iertare unii altora, iar cei tineri merg la cei mai în vârstă şi le sărută mâna, cerându-şi iertare unii altora.



Privind biserica atât din afară, cât şi dinăuntrul ei, simţim că ne aflăm într-un loc cu totul sfânt; aceasta o mărturisim prin cuvintele din Ceaslov: „În biserica slavei Tale stând, în cer a sta ni se pare”, este o convingere a fiecăruia dintre noi atunci când ne aflăm cu inimă curată în Casa Domnului. Biserica este Casă a Domnului, pentru că locuieşte în ea euharistic Dumnezeu, adică în ea se află Trupul şi Sângele Mântuitorului – Sfânta Împărtăşanie.

Lăcaşul de rugăciune în care nu se află Sfânta Euharistie nu poate fi numit Casa Domnului.

Atunci când mergem la biserică, bineînţeles că trebuie să ne primenim şi trupeşte, adică să ne îmbăiem şi să ne îmbrăcăm cu haine curate. Curăţenia în biserică trebuie să fie asigurată prin purtarea de grijă a preotului, de către persoane anume rânduite, de regulă palamarul – angajat cu salariu sau voluntar, dar bine ar fi dacă curăţenia în biserică ar fi făcută, pe rând, de credincioşii parohiei, îndeosebi de credincioasele noastre, pornind cu cele care fac parte din comitetul parohial.

Curăţenia în sfântul altar trebuie făcută de un bărbat, cântăreţul sau pălimarul, iar curăţenia pe sfânta masă (sfântul prestol) numai şi numai de către preot. Sfeşnicele şi candela de pe sfânta masă pot fi curăţate de cântăreţ sau pălimar, dar sfintele vase vor fi curăţate şi aranjate, puse la locul lor, numai de preot.

În biserică participăm activ – fiecare după pregătire şi pricepere – cântând la strană sau citind Apostolul sau Cazania, Canoanele sau Psaltirea. Cântările Bisericii noastre, prin melodiile lor, ne înalţă sufleteşte, iar cuvintele lor ne luminează mintea întru cunoaşterea învăţăturii de credinţă.

În tradiţia Bisericii noastre, credinciosul ascultă slujba, oricât de mult timp ar dura, stând în picioare; cei bătrâni o ascultă stând în strană; ascultarea slujbei stând în picioare o cere respectul nostru faţă de Dumnezeu, de râvna noastră de a aduce o jertfă lui Dumnezeu şi prin osteneala trupului; în acest fel împlinim cuvântul apostolesc „slăviţi pe Domnul în duhul şi trupul vostru” (I Corinteni 6, 20). Osteneala aceasta ne întăreşte în strădania noastră de a bine plăcea lui Dumnezeu, un efort care nu oboseşte, ci ne întăreşte trupul.



Stând în picioare şi urmărind cu toată luarea-aminte cântările şi toate cele ce se petrec în sfânta biserică, lepădăm mult mai uşor din sufletele noastre grija cea lumească, grija care ne abate de la dragostea faţă de Dumnezeu şi de aproapele; nu este păcat să te îngrijeşti de cele necesare vieţii, ci este păcat să te preocupi în mod exagerat pentru agonisirea celor necesare vieţii; această binecuvântată grijă trebuie să o lepădăm la uşa bisericii.

În frământările noastre simţim nevoia de a cere ajutor cuiva, unei persoane care să ne dea o lămurire, o îndrumare cum este mai bine să facem ca să nu greşim sau să scăpăm de necazul care ne apasă; de mare folos ne sunt sfaturile date de cei îndreptăţiţi să o facă; petrecând clipă de clipă în sfânta biserică, aprinzând o lumânare pentru noi şi pentru semenii noştri, pentru părinţii şi fraţii noştri, dar mai ales să ne rugăm pentru duşmanii noştri.

În biserică vom găsi şi mai multă linişte sufletească, bucurie mântuitoare şi tot în biserică ne pregătim sufleteşte pentru a primi cu vrednicie, pe cât este cu putinţă, Sfânta Împărtăşanie.

În biserică s-a pregătit şi Maica Domnului începând de la vârsta de trei ani pentru a naşte cu trupul pe Cel fără de început, pe Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii.

Preacurată Fecioară de Dumnezeu...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

       Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare, Care poţi face tot binele, primeşte de la noi aceste cinstite daruri care se cuvin numai Ţie, că ai fost aleasă din toate neamurile şi Te-ai arătat mai înaltă decât toate făpturile cereşti şi pământeşti. Prin Tine L-am cunoscut pe Dumnezeu şi ne-am învrednicit de Sfântul Său Trup şi de Preacuratul Său Sânge. Fericită eşti între toate neamurile, Ceea ce eşti de Dumnezeu fericită, mai luminată decât Heruvimii şi mai cinstită decât Serafimii! Preasfântă Fecioară întru tot lăudată, nu înceta să Te rogi pentru noi păcătoşii, ca să ne izbăvim de sfatul celui înşelător şi de toată primejdia şi să fim păziţi nevătămaţi de toată lovirea înveninată a vicleanului ispititor. Îţi mulţumim pentru tot ajutorul Tău sfânt, Maică Preacurată, şi cu mulţumire Îl slăvim pe Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Rugăciunea

Ai păcătuit? Nu-ţi cer nimic altceva decât aceasta: intră în biserică şi spune-I cu pocăinţă lui Dumnezeu: "Am păcătuit". citat din Sfântul Ioan Gură de Aur

Pe lângă rugăciunile dimineţii, ale serii, un paraclis, un acastist, crezul, o catismă

din Psaltire, sunt convins că este extraordinar de folositor sufletelor noastre să rostim

măcar o dată pe zi rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: Doamne şi Stăpânul vieţii mele...

Prin ea Îi cerem lui Dumnezeu ajutorul pentru dobândirea calităţilor omului nou. Potrivit

cu îndeplinirea datoriei în ale rugăciunii, oamenii se împart în trei categorii:

        1. oameni care nu se roagă;

        2. oameni care se roagă, dar cu rugăciune de mântuială;

        3. oamenii care se roagă cu rugăciune harică.

Un doctor englez spunea că dacă n-am avea lacrimile, ar fi lumea plină de

oameni orbi. Lacrimile au în compoziţia lor o substanţă care are putere să omoare

microbii şi necurăţiile ce intră in ochi. Lacrimile au o putere şi mai mare în cele

sufleteşti. Lacrimile căinţei nu curăţă doar ochii cei trupeşti ci curăţă mereu

sufletul de păcate. Aşa cum beţivul spune că-i place să bea la cârciumă pentru că

acolo-i băutura mai bună ca acasă, tot aşa şi noi spunem pe drept cuvânt că

mergem să ne rugăm la Biserică pentru că acolo rugăciunea-i mai bună şi mai

dulce decât acasă.

Odată, în timp ce stătea în chilie, un părinte stareţ a privit icoanele de pe perete. A

privit şi s-a îngrozit: în faţa icoanelor stătea dracul, având un cap extrem de înfricoşător,

sub forma unei nuci de cocos. Stătea şi repeta iute-iute, psalmii împăratului David.

 - Ce  faci, te rogi? l-a întrebat părintele stareţ. - Eu îmi bat joc de rugăciune, 

 a mormăit  dracul şi a dispărut. Astfel, părintele stareţ ne atenţiona să nu ne rugăm oricum, fără ca

măcar noi să auzim cuvintele rugăciunii. Să ne păzim gândurile să nu se împrăştie, să nu

zboare în toate părţile. Rugăciunea nu înseamnă o acţiune mecanică, ci aşezarea în faţa

lui Dumnezeu şi vorbirea cu El. Roagă-te, deci, cu smerenie, cu frică de Dumnezeu,

temându-te ca nu cumva în loc să te rogi, să batjocoreşti rugăciunea.
Vrei să biruieşti ispitele? ROAGĂ-TE! Vrei să izbuteşti în toate? ROAGĂ-TE! Vrei să te mântuieşti?  ROAGĂ-TE!

    Sfinţii povestesc că odată a venit diavolul la uşa unui călugăr. Împingea

diavolul să intre, împingea şi călugărul dinăuntru să nu-l lase. Şi se ruga în

timpul acesta: Doamne, Iisuse, ajută-mă! Dar dracul împingea mai tare şi

era mai, mai să-l biruie, când, de teamă a strigat călugărul cât a putut:

Doamne, Iisuse, ajută-mă! Şi imediat a dispărut diavolul, şi lângă călugăr a

apărut Mântuitorul. De ce n-ai venit până acum?, L-a întrebat călugărul.

Am venit când M-ai chemat cu adevărat. Deci rugăciunea şi gândul la

Dumnezeu dacă nu pleacă din inimă, sunt spoială. Câţi dintre noi nu păţim

asemenea călugărului la uşa sufletului nostru?

Atunci când, de pildă, mi se dă ocazia să trec pe lângă o Biserică şi să intru

puţin în ea ca să mă rog şi n-o fac, MĂ LIPSESC DE HAR. Dacă vreau să

merg, dar sunt împiedicat de ceva să o fac, atunci NU MĂ LIPSESC DE HAR,

pentru că Dumnezeu vede intenţia mea cea bună. Cât de frumos este îndemnul la

rugăciune pe care-l putem citi afişat pe zidul din dreapta, la intrarea în Sfânta

Mănăstire Tismana:

      ♦ De-ţi este sufletul zdrobit de cumplitele încercări ale vieţii şi nimeni nu se apropie

de tine ca să ţi le ridice, intră în Sfânta Biserică Ortodoxă şi cere de la Domnul Iisus

Hristos izbăvire prin rugăciune.

     ♦ De simţi inima pustie de orice adevărată bucurie în mijlocul tuturor

înşelăciunilor lumii acesteia, vino înaintea altarului, cazi în genunchi şi te roagă.

     ♦ Tot ce striveşte, păcatul tău sau al altora, slăbiciunea, ispita, boala sau

sărăcia, numai cu un suflet puternic, luminat prin rugăciune, poate fi înlăturat, deci

roagă-te.

      ♦ Rugăciunea este pentru sufletul tău, ceea ce este respiraţia pentru trup, aerul şi

aripile pentru păsări, apa pentru peşti. Fără rugăciune smerită, fierbinte şi stăruitoare,

nu este cu putinţă să trăim şi să biruim durerile în mijlocul lumii acesteia.

     ♦ Atât trăim, cât ne rugăm.

     ♦ De aceea, frate creştine, ori de câte ori trec paşii tăi pe dinaintea unei Sfinte

Biserici Ortodoxe deschise, tu nu trece nepăsător mai departe şi nici nu te mulţumi

cu o simplă cruce făcută pe chipul tău. Intră înlăuntrul ei, aprinde o lumânare

smerit, în faţa altarului şi cazi în genunchi pentru o clipă în faţa îndurării

Domnului Iisus Hristos care locuieşte într-însul. Şi vei vedea cum pe dată te vei

ridica luminat şi mântuit de ajutorul Celui care este Dumnezeul tău.

    ♦ Aşa frate, nu uita că toată înţelepciunea vieţii stă cuprinsă tainic în aceste trei

cuvinte: Roagă-te! Roagă-te! Roagă-te!

    ♦ Iar pentru ca rugăciunea ta să fie îndeplinită degrabă, să o uneşti cu postul,

milostenia, iertarea, spovedania şi împărtăşania.

    ♦ Frate, ai picioare? Da, slavă lui Dumnezeu că am picioare! Dă slavă lui

Dumnezeu, dar nu vei avea iertare pentru că nu mergi în fiecare duminică la Sfânta

Liturghie!

Se spune că odată un călugăr bătrân a rămas peste noapte, într-un templu

păgân, unde odinioară erau veneraţi zeii. Dintr-odată, l-a înconjurat un mare

număr de diavoli şi i-au zis: Du-te din locul nostru! Dar bătrânul călugăr le-a

răspuns: Voi nu aveţi loc! Atunci, necuraţii i-au smuls nuielele din care împletea

coşuri şi i le-au risipit. Călugărul a început să le adune liniştit. Înfuriindu-se tare,

un diavol l-a apucat de mână şi a început să-l tragă, să-l scoată afară. Atunci

bătrânul călugăr s-a agăţat de uşă şi a strigat: Iisuse, ajută-mă! Şi îndată au fugit

viclenii diavoli. Bătrânul a început să plângă. Domnul Iisus Hristos i-a zis:

De ce plângi? Pentru că necuraţii diavoli îndrăznesc să-l apuce pe om de

mână şi să-l necăjească? Tu te-ai lenevit la rugăciune, căci atunci când M-ai

căutat, ai văzut cum M-am arătat ţie?

Putem şi chiar trebuie să ne rugăm şi în timp ce muncim. Ce facem de obicei?

Îi batjocorim şi osândim pe semenii noştri, cântăm, câteodată ne şi certăm cu colegii

şi rudeniile noastre. Deseori la locul de muncă facem atâta gălăgie,

încât crezi că întreaga lume s-a pus la taifas. Toată această gălăgie, chiar dacă nu

împidică lucrarea mâinilor, fără îndoială nu foloseşte sufletului. Cine n-ar fi de

acord că este mai bine să ne rugăm decât să spunem cuvinte deşarte sau păcătoase?

De exemplu, începându-ţi lucrarea ta, să spui în gând sau cu glas tare: Doamne,

binecuvântează truda mea, dă-mi putere şi ajută-mă s-o închei cu bucurie! Cât

timp lucrezi, repetă o scurtă rugăciune: Doamne miluieşte! Văzând lucrarea ta că

merge bine, spune: Slavă Ţie, Doamne! Dându-ţi seama că lucrurile nu merg bine,

roagă-te: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu şi toţi Sfinţii, rugaţi-vă Domnului

pentru mine! Dacă te războiesc gândurile rele, fă-ţi cruce şi spune: Doamne Iisuse

Hristoare, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul! Îngerul meu

păzitor, păzeşte-mă! Dacă ai păcătuit cu gândul sau cu cuvintele, suspină cu

pocăinţă şi spune cu inimă zdrobită: Dumnezeul meu, milostiveşte-te spre mine,

păcătosul! Dacă din greşeală s-a stricat vreo maşină de lucru sau ţi s-a rupt vre-un

instrument, nu te supăra, ci în chip liniştit şi îndelungat să spui: Îţi mulţumesc Ţie,

Doamne, că ai îngăduit această pagubă că să-mi descopăr neputinţa şi să mă

smeresc. Dacă cineva se apropie de tine să spui: Dumnezeu să fie cu tine! Astfel, şi

când lucrăm putem să ne rugăm şi să grăim în chip bineplăcut lui Dumnezeu.

Ignorarea lui Iisus Hristos, lipsa rugăciunii din viaţa noastră cotidiană îl rupe pe om

de Izvorul Vieţii şi îl face să nu mai poată înţelege taina propriei existenţe, aşa cum

spune poetul Nichifor Crainic în poezia sa cu titlul Neant înflorit în minune

vorbind despre om ca despre o minune:

Sunt duh învelit în nălucă de humă, / Sunt om odrăslit dintr-un tată şi-o

mumă, / Dar sunt nerăspunsă întrebare.

Adică trupul este ca o nălucă, azi este şi mâine nu mai este, dar sufletul rămâne

veşnic. Acest suflet nemuritor are în fiinţa lui un dor nespus după Dumnezeu şi aici,

pe pământ, el nu-şi află liniştea deplină decât atunci când omul se aşează la

rugăciune. Trupul îl hrănim cu roadele pământului, iar sufletul cu rugăciune după

cum rosteşte atât de frumos şi Evagrie Ponticul: Creştine, rugăciunea este pâinea

îngerilor şi a sufletelor. Hrăneşte-te cu ea, ca să-ţi asiguri viaţa şi fericirea veşnică.

Să ne rugăm cât mai mult şi să ne lăsăm în voia cea sfântă a Domnului. Iată un

exemplu:

În 1812, împăratul Napoleon Bonaparte a năvălit asupra poporului rus cu

peste 500.000 de soldaţi, toţi bine pregătiţi, dornici să subjuge Rusia. Un mare

necaz a fost peste acest popor, peste Ţar şi peste căpeteniile oştirii ruse. Atunci

s-a ridicat la Moscova un preot credincios care a propus drept armură împotriva

cotropitorilor rugăciuni fierbinţi către Dumnezeu împreunate cu post. Într-o zi

un spion francez s-a prezentat înaintea împăratului Napoleon şi i-a raportat că

se fac rugăciuni fierbinţi către Dumnezeu la Moscova. Împăratul i-a spus plin

de mândrie: Oare cu rugăciunile preoţilor mă bat eu? Vor hotărî tunurile,

puştile şi baionetele! Nu şi-a amintit sau nu ştia dumnezeiescul cuvânt din

Biblie: Nu se mântuieşte împăratul cu oştire multă şi uriaşul nu se va

izbăvi cu mulţimea tăriei lui (Psalm 32:16). Pe Napoleon l-a prins o iarnă

grea (Generalul iarnă), care i-a împuţinat la a 10-a parte oastea. Iată că în faţa

lui Dumnezeu, tunurile şi baionetele nu i-au ajutat cu nimic.

Oare trebuie să stăm în genunchi la rugăciune? Am auzit pe cineva zicând: Eu

pot să mă rog tolănit în pat, de ce nu este corect? Nu e tot rugăciune? Am citit că

văzduhul este plin de duhuri, asta însemnând că îngerii ne văd tot timpul şi ştiu în

toată vremea ce facem. Dacă ne văd în genunchi la rugăciune,

îngerii ar putea spune: Ia uite un om căzut. Hai să mijlocim pentru dânsul la

Domnul nostru Iisus Hristos! Dar dacă îngerii ne văd stând ca leneşii în pat sau în

picioare dar plini de mândrie, atunci tot ei pot spune: Ia uite! Un om sănătos şi

mândru, acesta nu are nevoie de mijlocirile noastre şi nici de ajutorul lui Dumnezeu.

                          Fără răstignire nu există înviere

Mulţi oameni ai zilelor noastre, deşi au trecut 2000 de ani de la Învierea Domnului

Iisus Hristos, încă nu sunt pregătiţi pentru Înviere şi chiar o nesocotesc pentru că nici nu

o înţeleg. Ar trebui să ştie că pentru a învia trebuie mai întâi să mori, să treci prin

chinuri, să suferi. În moarte îşi are rădăcinile învierea. Sămânţa învierii noastre

germinează în bobul răstignirii noastre, căci, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel:

Bobul de grâu, de nu se va îngropa în pământ, nu va aduce roadă. Acolo unde

domnesc legile cărnii, ale suficienţei şi bunăstării, acolo unde binele omenesc satură

toate nevoile, unde totul se rezolvă prin mintea şi priceperea omului, acolo unde omul se

face pe sine izvor de toată plinătatea, acolo, nu-i loc pentru Minunea Învierii. De ce?

Pentru că n-a avut loc Minunea Răstignirii, fără de care nimeni nu va învia. De răstignire

fug toţi, fugim şi noi. Evitând Răstignirea, evităm Învierea. Întreaga societate astăzi, mai

mult ca oricând, luptă din răsputeri împotriva Răstignirii (deci împotriva Învierii). În

toate structurile, prin toate metodele toţi refuzăm Crucea de dragul vieţii, uitând

avertismentul Mântuitorului: Cel ce-şi iubeşte viaţa şi-o va pierde (Matei 16:25). Toţi se

feresc de înviere prin răstignire, tineri şi bătrâni, părinţi şi copii, muncitori şi intelectuali,

savanţi şi politicieni etc.. Toţi se tem de Înviere, fiindcă Învierea cere întâi 

  chinuri,  mucenicie, moarte. Nimeni nu şi-o mai doreşte, n-o mai caută. Toţi 

 îşi prepară  „reţete de   fericire“ pentru viitor. Toţi fug de crucea ascezei şi suferinţei martirice, a lipsurilor şi nevoilor, a sărăciei şi defăimărilor, fug de crucea încleştării cu necazurile lumii. 

   Învierea nu este a fricoşilor, nici a căldiceilor, ci a celor îndrăzneţi după 

cum   ne-a spus- o Însuşi  Mântuitorul: Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea (Ioan 16:33). 

Iar Sfântul Serafim de  Sarov la întrebare ucenicului său Motovilov: de ce nu sunt toţi oamenii sfinţi, a răspuns  aşa: Pentru că nu au îndrăzneală!