BISERICA - CASA LUI DUMNEZEU: PILDE ORTODOXE

Se afișează postările cu eticheta PILDE ORTODOXE. Afișați toate postările

luni, 16 ianuarie 2023

HAINA RUPTĂ ...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Bucuria mea, un ostas l-a intrebat odata pe avva (parintele) Mios daca Dumnezeu primeste pocainta omului. Iar avva, dupa ce l-a intarit cu cuvinte de folos, i-a zis:

- Spune-mi, dragule, daca ti se rupe haina, o arunci?

Acela i-a raspuns:

- Nu, ci o cos si continui sa o port. Atunci parintele i-a spus:

- Aşadar, daca tie iti pare rau pentru haina ta, lui Dumnezeu nu-I va parea rau pentru faptura Sa?

Asa era atunci: oamenii isi carpeau hainele rupte. Astazi, insa, cei mai multi oameni nu-si mai cos haina trupului, dar nici pe cea a sufletului, nu le mai pare rau de hainele lor. Doar Dumnezeu a ramas consecvent: Ii pare rau pentru fiecare faptura a Sa, "zdrentuita de pacate" si se jetfeste mereu pentru ea. "Veniti sa ne judecam, zice Domnul. De vor fi pacatele voastre cum e carmazul, ca zapada le voi albi, si de vor fi ca purpura, ca lana alba le voi face. De veti vrea si de Ma veti asculta, bunatatile pamantului veti manca. Iar de nu veti vrea si nu Ma veti asculta, atunci sabia va va manca, caci gura Domnului graieste" (Isaia 1:18-20).

🙏 Asadar, fiecare crestin ortodox trebuie sa aiba pe langa parintii trupesti si un parinte duhovnic, altfel spus, o calauza duhovniceasca in drumul catre Hristos, dupa cum spune si Sfantul Parinte, Efrem Sirul, zice asa: "Cei care nu au ca povatuitor, un preot duhovnic (crestin ortodox), cad ca frunzele".

🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze bucuria mea!

Preot Ioan 🔔.

sâmbătă, 12 noiembrie 2022

NU UITA DE MIERE!

Mai erau cinci minute până să înceapă ora. Copiii de clasa a V-a alergau prin sală gălăgioşi, dar şi emoţionaţi.La ora 16 fix aveau testare la Religie. Când a intrat profesoara, tot freamătul ca de pădure în furtună s-a transformat într-o linişte de deşert tropical.

„Aş vrea să răspundeţi cu cuvintele voastre, simple, la două întrebări:

1. Cine este Dumnezeu?;
2. Cum ştiţi că Dumnezeu există dacă nimeni nu l-a văzut?.

În 20 de minute toţi copiii au finalizat lucrarea.

Profesoara le-a citit pe rând. 29 de lucrări, erau repetitive. Cuvintele parcă erau aceleaşi: „Dumnezeu e Tatăl nostru”; „a făcut Pământul…, marea şi tot ce există”;

...Dar a treizecea?

lucrarea lui Ernestino. Un pici blond mărunțel. „Vino şi citeşte-ţi lucrarea în faţa clasei”.Copilul vine şovăielnic. Se temea de o umilinţă în faţa colegilor. Lacrimile îi inundă obrajii. Invăţătoarea îl încurajează. Elevul începe citirea sughiţând:

„Dumnezeu este ca şi mierea pe care mama o pune în fiecare dimineaţă în ceai la micul dejun. Eu nu văd mierea în ceaşcă, dar dacă mama nu o pune, simt imediat că lipseşte! Aşa este şi Dumnezeu. Chiar dacă nu-L vedem, dacă El nu este în viaţa noastră, viaţa este amară şi nu are gust”.

Sala a explodat în aplauze. Profesoara i-a mulţumit lui Ernestino şi a completat:

„Vedeţi copii, ceea ce face din noi înţelepţi nu e să cunoşti multe lucruri. Ci să fim simpli dar să ştim că Dumnezeu face parte din viaţa noastră”.

Filosofii se chinuie să-L definească pe Dumnezeu cu idei. Pictorii îl scot din minte şi-L aştern colorat pe pânze. Preotii îl scot din suflet şi-L clădesc în cuvinte... Iar noi muritorii, tot nu înţelegem…
Dumnezeu nu e un concept greoi. E simplu ca şi cămaşa lui Hristos. E respirabil ca şi aerul proaspăt de ianuarie. E dulce ca şi mierea!

Numai că nu poţi să ştii toate astea decât dacă l-ai gustat mai întîi!

Vrei să trăieşti frumos, să trăieşti înţelept?

NU UITA SĂ PUI "MIERE" ÎN VIAŢA TA!

luni, 10 februarie 2020

DREAPTA SOCOTEALĂ

Un tanar a mers la preotul paroh si i-a spus:

- Parinte, eu nu mai vin niciodata la Biserica. Preotul l-a intreabat:

- Poti sa-mi spui care este motivul?

Tanarul i-a raspuns:

- Aici, in Biserica, vad o femeie care barfeste despre alta femeie; domnul din fata nu citeste bine; cei din cor se cearta intre ei; in timpul Sfintei Liturghii unii oameni butoneaza telefonul mobil; fara sa mai aduc in discutie si faptul ca dupa ce ies din Biserica, unii dracuie, altii injura, fumeaza...

Preotul i-a spus:

- Ai dreptate.

Dar mai inainte de a nu mai veni la Biserica, as vrea sa te rog ceva. Ia, acest pahar plin ochi, cu apa si inconjoara de trei ori Biserica, fara sa versi nici o picatura de apa din pahar.

Dupa care, poti pleca. Tanarul a facut cele trei ture, asa cum i-a cerut preotul. Dupa ce a terminat, i-a spus:

- Parinte, am facut ce mi-ati spus.

Preotul l-a intrebat:

- In timp ce inconjurai Biserica cu paharul in mana, ai observat vreo persoana care o barfea pe alta?

Si tanarul:

- NU.

- Ai vazut persoane care butonau telefonul?

- NU.

- Stii de ce?

Erai concentrat asupra paharului pentru a nu varsa apa. Si in viata noastra e la fel. Cand inimile noastre se concentreaza pe rugaciunea catre Iisus Hristos, nu mai avem timp sa ne uitam la greselile oamenilor. Cei care parasesc Biserica din cauza crestinilor ipocriti, cu siguranta ca niciodata nu au intrat in ea pentru Iisus.

vineri, 26 octombrie 2018

Fie voia Ta...

Un părinte spunea: ,,De multe ori nu ni se răspunde la rugăciuni din cauza noastră. Noi trebuie să avem încredere în Dumnezeu; noi trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să facă ceea ce vrea El. Iar, dacă ne rugăm cu smerenie, El va depărta de la noi ispita.

Şi, trebuie să ştim, că ori de câte ori Dumnezeu ne lasă să trecem printr-o ispită, o face spre folosul nostru, şi noi nu ar trebui să nu Îi cerem lui Dumnezeu să ne elibereze de acea greutate, ci doar să Îi cerem ajutor să le putem birui. Iar El îndată ne va trimite al Său ajutor, căci de cele mai multe ori, nouă, voia lui Dumnezeu ne este cu totul necunoscută.

Sursa: Patericul atonit, Arhim. Ioanikios

http://popasduhovnicesc.ro/

miercuri, 4 octombrie 2017

GURA LUMII, SLOBODĂ!

"Se spune ca odata, un om, insotit de fiul sau a plecat la targ sa-si vanda magarul. S-au intalnit cu un grup de oameni care se intorceau de la targ si care au zis: "Uitati-va la ei ce fraieri sunt, merg amandoi pe langa magar, in loc sa se urce unul din ei in spatele lui. S-a urcat fiul. Au intalnit apoi alti oameni care au zis: "Ce copil needucat, care nu respecta batranetea tatalui sau!" S-a dat jos fiul si s-a urcat tatal. Au intalnit un alt grup de oameni care au zis: "Ce mai tata, sta calare pe magar si chinuie copilul care merge pe jos!" Atunci, s-au urcat amandoi pe magar. S-au intalnit cu niste oameni care au zis: "Uita-ti-va la astia doi, s-au urcat in spatele magarului, il desala si cand ajung la targ nu-l mai pot vinde!" Atunci, cei doi au luat un lemn, i-au legat picioarele doua cate doua, si bagand lemnul pe sub legaturi au putut cara magarul pe umeri. Numai ca s-au intalnit cu un grup de oameni care au zis: "Ce oameni prosti, cara ei magarul, in loc sa-i care magarul pe ei!" Intalnind in drum o mlastina, au aruncat magarul acolo si innecandu-se au scapat de gura lumii".

Iubiti credinciosi, este bine ca nu i-a vazut nimeni cand au inecat magarul in mlastina fiindca, din nou ar fi avut de-a face cu GURA LUMII: "Oamenii acestia, tatal si fiul sau sunt nebuni: si-au innecat magarul in loc sa-l duca la targ sa-l vanda!
Preot Ioan.

vineri, 23 septembrie 2016

CĂUTAREA LUI DUMNEZEU

Ai păcătuit? Nu-ţi cer nimic altceva decât aceasta: intră în biserică şi spune-I cu pocăinţă lui Dumnezeu: "Am păcătuit". citat din Sfântul Ioan Gură de Aur

Un necredincios zise preotului: „Eu nu înţeleg cum spuneţi voi că trebuie necontenit să căutam pe Dumnezeu…”

Preotul spuse:
„Iată, am să-ţi povestesc ceva care mi s-a întâmplat chiar mie. Când eram mic am plecat cu tata la iarmaroc. Fiindcă eram neascultator, m-am rătăcit de tata – şi văzându-mă singur am început să plâng.

A venit un om şi m-a mângâiat, dar eu nu voiam nimic, ci numai strigam: „Eu vreau pe tata!…”
A venit alt om si a vrut să-mi dea nişte bomboane, dar eu mereu plângeam şi strigam: „Eu vreau pe tata!…” şi aşa am strigat, până l-am găsit.

Preotul se opri puţin din povestit, - apoi zise: „Vedeţi, aşa suntem şi noi în viaţa aceasta. Orice ni s-ar da, noi nu putem fi mulţumiţi, decât atunci când aflăm pe Tatăl nostru cel ceresc…”

„Si unde il putem gasi?”, întrebă cu jumatate de glas, necredinciosul.
Părintele îi răspunse: „În Biserica Domnului Iisus Hristos – şi numai acolo…”

sâmbătă, 2 ianuarie 2016

Dumnezeu va răsplăti

Ai păcătuit? Nu-ţi cer nimic altceva decât aceasta: intră în biserică şi spune-I cu pocăinţă lui Dumnezeu: "Am păcătuit". citat din Sfântul Ioan Gură de Aur

Un sărac s-a dus la un bogat pentru a cere de pomană o bucată

de pâine. Bogatul nu i-a dat nimic, dar, văzând că săracul nu pleca,

s-a înfuriat, a luat o piatră şi a aruncat-o după cerşetor. Acesta a luat

piatra şi a pus-o în traistă zicând: „Voi purta cu mine piatra

aceasta, până când va sosi ceasul în care voi putea să o arunc şi

eu după acest om bogat“. A petrecut toată viaţa cu acea povară, cu

acea piatră în traistă şi cu dorinţa de răzbunare în inimă. În sfârşit, a

sosit şi momentul să o arunce. Bogatul, comiţând un delict, a fost

deposedat de toate bunurile sale şi dus la închisoare. În ziua aceea,

săracul se afla chiar pe scara închisorii. L-a văzut pe bogatul care

aruncase cu piatra în el. A plecat spre el, şi-a scos piatra din traistă

şi-a ridicat braţul să o arunce. Dar nu a avut curajul şi a lăsat-o să

cadă, spunându-şi: „Săracul de el! Era bogat şi puternic, dar

acum îmi pare rău de el! Pentru ce am purtat atâta timp piatra

aceasta? Este drept că pentru nimic!“. Cum vom putea oare

învinge împotrivirile duşmanilor noştri? Nicicum altfel decât prin

renunţare, blândeţe şi rugăciune. Adică renunţarea la toate, cu

excepţia credinţei şi curăţiei vieţii, a blândeţii şi a rugăciunii de

toată vremea.

Un frate a fost insultat de un prieten al său, dar cu toate

acestea, el a fost cel care s-a dus să-şi ceară iertare şi să se împace

cu el. Dar prietenul său nu a voit nici măcar să-i deschidă uşa, ci,

strigând la el dinăuntru , l-a alungat de lângă chilia lui. Fratele

atunci s-a dus şi a dezvăluit duhovnicului său acestea, iar

duhovnicul i-a zis: „Cu adevărat tu te-ai dus să-ţi ceri iertare de

la el, chiar dacă, de fapt, el era vinovatul. Dar mergând tu pe

drum, în inima ta îl osândeai cu gândul şi îţi dădeai dreptate ţie.

Chiar dacă el este cel care a păcătuit împotriva ta, eu te

sfătuiesc să îţi dai seama că, de fapt, tu i-ai greşit lui, iar el este

nevinovat. Gândind aşa, mai mergi la el o dată“.

Aşa a făcut fratele. Şi ce credeţi că s-a întâmplat? Nici nu s-a

apropiat bine fratele de uşa chiliei prietenului său, că acesta a

deschis uşa larg, a alergat la el, l-a îmbrăţişat şi a făcut pace cu el.

joi, 5 martie 2015

Cuvantul lui Dumnezeu

Ai păcătuit? Nu-ţi cer nimic altceva decât aceasta: intră în biserică şi spune-I cu pocăinţă lui Dumnezeu: "Am păcătuit". citat din Sfântul Ioan Gură de Aur

Un preot, vazand ca in timpul predicii credinciosii ieseau din biserica, i-a intrebat de ce nu raman sa asculte predica. Acestia i-au raspuns ca uita de indata tot ce aud, ca nu au parte de o minte stralucita.
Preotul a luat un cos murdar si i-a rugat ca in timpul predicii sa mearga sa puna apa in el. Dupa un timp, le-a cerut cosul.
“Vedeti, le-a spus preotul, cosul a lasat sa treaca apa prin el si s-a curatit. Tot asa e si cu sufletul. Chiar daca nu poti tine minte predica, cuvantul lui Dumnezeu te curateste”.

vineri, 9 ianuarie 2015

NU STRANGE COMOARA PE PAMANT

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI ! ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU” TINE ! NU TE MÂNIA PE NOI DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE ....

Intr-un sat, credinciosii s-au gandit sa-si restaureze biserica. Le trebuia lemn pentru constructie si multe binale pentru schelarie. Ar fi trebuit sa cumpere lemnul de departe si era scump. Un boiernas local avea o mare padure de brazi, nu departe de sat, si era foarte mandru de proprietatea lui. Nu mai erau alte paduri in regiune si scotea bani buni din vanzarea lemnelor.

Impreuna cu preotul, oamenii s-au gandit sa apeleze la dansul. Sa-i ceara sa contribuie si el la lucrarile de restaurare cu lemnele de constructii, iar ei se obligau sa contribuie cu munca. Cautandu-l, l-au gasit chiar in padure. I-au spus care ii era pasul, luandu-l de departe si cu binisorul.

- Nu va dau nimic. Platiti. E padurea mea si fac ce vreau cu ea. Ii adusera aminte ca o mostenise si ca nici n-o uda, nici n-o facea el sa creasca, ci totul ii venea de-a gata de la Dumnezeu, si ca ar putea sa faca si el ceva pentru biserica, doar era crestin.

- Ei, nu ma luati pe mine cu de-alde astea. Viata e grea. Totul se plateste. Trebuie sa ne gospodarim bine, nu sa risipim. Fata de mostenirea aceasta am si eu o raspundere.

Vazand ca nu-l pot convinge, s-au hotarat sa plece, lasandu-l sa-si admire mostenirea. Dar unuia din ei i-a venit un gand:

- Domnule, il intreba, din toata padurea aceasta, care e bradul dumitale?

- "Toti brazii sunt ai mei. Toata padurea e a mea, raspunse el contrariat. Ce cei fi gandind?"

- "Asta stiu eu. Dar care e bradul dumitale, pe care il vei stapani in veci, caci pe ceilalti ii vei vinde, sau ii vei lasa aici, si nu-ti vor mai apartine".

- Nu inteleg ce vrei sa spui!

- Vreau sa te intreb din care te-ai hotarat sa-ti faci cele patru scanduri pentru sicriu. Sa stii ca numai acela e bradul dumitale. Pe ceilalti doar ii administrezi temporar. Numai de acela ai de fapt nevoie! E un brad intelept. Acela, vrei nu vrei, te va duce la biserica! Dar iti va fi prea tarziu ca sa-ti mai fie de folos! Proprietarul intelese. Se umili, isi ceru iertare si-i lasa sa-si ia tot lemnul de care aveau nevoie.?

sursa:crestin ortodox

vineri, 28 noiembrie 2014

Atâta ştiu despre Hristos...

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI ! ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU” TINE ! NU TE MÂNIA PE NOI DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE ....

Un om care mult timp mersese rau,s-a hotărât să se lepede de pacate..
Prietenii de pahar îl luau mereu în râs.
Unul odata îi zise
-Deci, ai luat calea bisericii?Trebuie să ştii multe despre Hristos.
Spune-mi, în ce ţară s-a născut?
-Nu ştiu.
-Câţi ani avea Maria,când a fost răstignit Iisus?
-Nu ştiu.
-Câte predici a ţinut?
-Nu ştiu.
-Stii foarte puţin şi…zici că te-ai convertit!
-Asa e.Stiu puţine despre El.
Dar uite ce ştiu sigur!
Până acu 3 ani eram un beţiv, aveam datorii mari, familia îmi era ameninţată de dezbinare,soţia şi copiii se îngrozeau când mă întorceam seara acasă.
Acum am terminat cu beţia, nu mai avem datorii, suntem o familie fericită.
Toate acestea le-a făcut Hristos pentru mine…

Celalalt a plecat ingandurat cugetatnd la situatia lui rea.

luni, 24 noiembrie 2014

Dragostea calugarului

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI ! ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU” TINE ! NU TE MÂNIA PE NOI DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE ....

Pe un drum, un câine a sărit la un om şi a început să-l latre. Omul, însă, a pus imediat mâna pe o piatră şi a aruncat după animal. Câinele s-a ferit şi, ce să vezi ?!, a sărit mai tare la om, gata-gata să-l muşte. Speriat rău, omul a mai apucat doar să intre într-o curte şi să trântească poarta. Acum stătea acolo, în timp ce câinele urla de mama focului dincolo de gard.

Chiar în acel timp, a trecut pe stradă şi un călugăr. Văzându-l, câinele a sărit la părinte, lătrând şi arătându-şi colţii. Liniştit, călugărul a scos o bucată de pâine din traistă şi i-a întins-o căţelului. Imediat, acesta a încetat să latre, s-a apropiat uşor-uşor şi, dându-şi seama de bunătatea omului, a luat bucăţica de pâine chiar din mâna acestuia şi a început să o mănânce de zor. Apoi s-a aşezat lângă călugăr, dând din coadă.

- Vezi, omule - i-a spus părintele celui din spatele gardului - bunătatea naşte totdeauna bunătate. Dacă tu ai fost rău cu câinele, cum ai fi vrut să fie el cu tine. Hai, vino şi mângâie-l!

Să nu mai faci niciodată un rău, acolo unde poţi face bine. Şi crede-mă, oriunde şi oricând poţi face numai bine. De tine depinde!

† † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † † †

“Dragostea este bucuria de a face altora bucurii.”

marți, 23 septembrie 2014

Cei doi doctori şi preotul

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI ! ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU” TINE ! NU TE MÂNIA PE NOI DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE ....

Într-un compartiment de cale ferată, mergeau, într-o zi, un preot şi doi doctori.
Doctorii, văzând pe preot, au început a vorbi batjocoritor despre cele sfinte, aruncând tot felul de cuvinte, din care se vedea că ei nu cunosc deloc lucrurile asupra cărora vorbeau atât de slobod. Preotul, văzându-le rătăcirea şi aflând din vorbirea lor că sunt doctori, vru să le dea o lecţie. Prinzând prilejul, începu convorbirea cu ei şi, într-o clipă prielnică, aduse vorba despre medicină.
Atunci, părintele începu a spune tot felul de lucruri batjocoritoare şi neadevărate despre medicină şi despre medici. Doctorii se scandalizară, zicând:
- "Bine, părinte, dar cum e cu putinţă ca d-ta să vorbeşti aşa de greşit despre medicină, când nu ştii ce-i aceia?"
Preotul zâmbi uşor - şi le răspunse: - "N-am făcut decât exact ce-aţi făcut dumneavoastră." Doctorii se mirară. Preotul urmă:
- "Tot atât de neştiutori şi de greşiţi eraţi şi dumneavoastră cu privire la cele sfinte, şi cu toate acestea vorbeaţi aşa de lesne... Asemenea am făcut şi eu despre medicină, ca tocmai să vă vedeţi greşeala. Cei doi doctori nu mai avură ce răspunde.

vineri, 1 august 2014

OMUL IPOCRIT

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI ! ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU” TINE ! NU TE MÂNIA PE NOI DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE ....

După ce a muncit câteva ceasuri pe câmp, un ţăran s-a aşezat la umbra unui pom să se odihnească. Deodată, lângă el a venit în zbor o raţă sălbatică şi s-a oprit chiar alături, să ciugulească boabele căzute pe ogor. Uşor, ţăranul şi-a scos căciula şi – zdup! – a prins pasărea.
- Ce noroc pe capul meu, şi-a zis. O să fac un foc de vreascuri şi o să prăjesc raţa asta. Să vezi ce bună o să fie! Dar în timp ce încerca să scoată pasărea de sub căciulă, aceasta se strecură repede pe lângă mâna omului şi, ridicându-se imediat în zbor, dusă a fost. Privind cu necaz după ea, ţăranul a mai zis:
- O, ce suflet bun am! Sper ca Dumnezeu să vadă cum m-am îndurat de pasărea aceasta, dându-i drumul, şi să mă răsplătească pentru binele pe care l-am făcut!
Oare ce răsplată ar fi meritat un asemenea om? Cel ce încearcă să ascundă un păcat cu alt păcat, o minciună cu altă minciună, un rău cu alt rău, acela singur se păcăleşte. Aşa cum întunericul se alungă doar cu lumină, tot astfel răul nu poate fi alungat decât cu bine.
“Păcatul este nedreptate. Cine păcătuieşte fie se nedreptăţeşte pe sine, fie nedreptăţeşte pe altul” (Sfântul Ioan Gură de Aur).

miercuri, 9 iulie 2014

Cine este cel mai bun???

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI ! ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU” TINE ! NU TE MÂNIA PE NOI DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE ....

PREOT IOAN

Se zice că Dumnezeu s-a adresat odată lui Moise şi i-a spus: „Alege-ţi din tot poporul tău o mie dintre cei mai buni“. Şi Moise a ales o mie dintre cei mai buni. După aceea i-a spus Dumnezeu: „Acum alege din această o mie, zece care să fie cei mai buni“. Şi a ales Moise zece. După aceea iarăşi a vorbit Dumnezeu şi i-a spus: „Alege din aceşti zece pe cel mai bun“. Şi l-a ales Moise pe cel mai bun. Şi atunci i-a spus Dumnezeu: „Vreau să văd dacă l-ai ales bine. Trimite-l pe acesta unul, ca în termen de patru ani, să-l găsească pe cel mai rău om din lume“.
Şi a umblat bietul om căutând în dreapta şi în stânga şi mereu îndoindu-se. Găsea uneori pe unii care păreau foarte răi, dar îşi zicea: „De unde ştiu eu, poate că aceasta este doar o aparenţă. Poate că el în sinea lui e om drept. Poate că aşa îmi apare mie. De ce să-l judec eu? Eu n-am dreptul să mă înşel. Dacă m-a ales Moise ca pe cel mai bun din poporul lui Israel, înseamnă că eu nu am dreptul să mă înşel“. Şi a căutat, şi a căutat şi a ajuns până în ultima zi. Şi atunci a zis: „Va să zică nu sunt în stare să-l aflu pe cel mai rău. Ia să mă întorc eu către mine. Sunt eu oare chiar cel mai bun? Câte greşeli nu am eu, şi Moise m-a ales totuşi pe mine, poate neştiind el câte ascunzişuri am eu. Şi dacă aş fi eu cel mai bun cu adevărat şi cel mai înţelept, aş fi ştiut să-l găsesc pe cel mai rău“. Şi s-a dus înapoi la Moise şi i-a spus: „N-am găsit şi mi-am dat seama că eu sunt cel mai rău om din lume“. Şi atunci din nou i-a vorbit Dumnezeu lui Moise şi i-a zis: „Acesta fiindcă nu i-a judecat pe ceilalţi, fiindcă nu s-a aşezat deasupra celorlalţi, fiindcă s-a judecat pe sine, acesta este cel mai bun. Într-adevăr, bine l-ai ales!“

joi, 26 iunie 2014

Cum lucrează credinţa

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI !

Se spune că o bătrânică evlavioasă, ieşea în fiecare zi pe veranda micuţei sale case şi, după ce făcea trei închinăciuni, spunea cu glas tare:

- Doamne, lăudat fie numele Tău în veac şi în veac!

Ei bine, tot în fiecare dimineaţă, un vecin de-al bătrânei plin de rele, un ateu declarat şi duşman al Bisericii, urla din toţi rărunchii:

- Nu există Dumnezeu, babo!

Şi lucrurile au continuat aşa mai multă vreme.

Timpul a trecut şi bătrânica noastră a ajuns să fie la strâmtoare. Viaţa se cam scumpise şi nu îi mai ajungeau banii de mâncare.

Într-o dimineaţă, ca în oricare altă zi, bătrânica iese iar pe verandă. Ateul nostru bineînţeles că o pândea după perdele, pentru a o putea iar cicăli cu nebunia lui. Numai că, de data asta, bătrânica aflată pe veranda îl ruga pe Dumnezeu cu lacrimi în ochi, să o ajute cu ceva alimente, că nu mai poate răbda de foame, iar la final încheie tot cu:

- Doamne, lăudat fie numele Tău în veac şi în veac!

A doua zi, dimineaţă, când iese din casă, pe verandă se aflau alimentele pentru care se rugase fierbinte cu o zi înainte şi, plină de bucurie, strigă iar:

- Doamne, lăudat fie numele Tău în veac şi în veac!

Atunci ateul nostru ţâşneşte din casa sa şi strigă înfuriat:

- Hei! Eu am cumpărat alimentele, babă nebună, şi nu Dumnezeul tău, ăla la care te rogi ca proasta toată ziua. Uite că în sfârşit ţi-am demonstrat, şi poate ai să pricepi şi tu, că nu există Dumnezeu.

Bătrânica se uită la el şi zâmbeşte blând, apoi îngenunchind şi ridicându-şi braţele către cer spuse:

- Doamne, lăudat fie numele Tău în veac şi în veac! Nu numai că mi-ai dat de mâncare, aşa după cum cu umilinţă ţi-am cerut, dar şi pentru că L-ai făcut pe slujitorul lui Satana să mi-o cumpere şi să mi-o aducă şi acasă…

marți, 10 iunie 2014

Cu cine să ne împrietenim???

(aranjament preot Ioan)

Un tată nu permitea niciodată copilului său să se împrietenească cu cei care nu aveau parte de o educaţie aleasă. Într-o zi, fiica sa l-a întrebat:

- Tată, de ce crezi că prietenia cu cei care nu au o educaţie aleasă îmi poate fi periculoasă? Tatăl a luat un cărbune stins din sobă şi i l-a dat spunându-i:

- Ia-l, nu este aprins.

Fata l-a luat şi s-a murdărit.

- Vezi, i-a spus tatăl, dacă este stins, cărbunele doar murdăreşte.
Aşa se întâmplă şi atunci când intri în contact cu cei care nu au parte de educaţie.

Francezii zic aşa: „Qui se semble se ressemble“, adică „Cine se aseamănă se adună“ (drogaţii umblă mereu în grup cu alţi drogaţi, hoţii se simt bine în compania altor hoţi, credincioşii creştin ortodocşi se simt bine în comuniune cu alţi creştini ortodocşi, mai ales în timpul Sfintei Liturghii...). Şi-apoi poporul român are o zicală: „Spune-mi cu cine umbli ca să-ţi spun cine eşti!“.