PRIVESTE CU-NDURARE, DOAMNE !

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



( versuri: Eliana Popa)

Priveste cu-ndurare, Doamne
La păcătosul care-s eu,
Tu esti Acel ce-mparti iubire
Si celui bun si celui rău !

Priveste cu-ndurare,Doamne
Că azi genunchiul n-am plecat
Cu umilinta si iubire...
Primeste doar, un mic oftat!

Priveste cu-ndurare, Doamne,
Că sunt si eu copilul tău
Ajută-mă să fiu lumină,
Nu astăzi bun si mâine rău.

Priveste cu răbdare, Doamne,
Si-asteaptă-mă că vin mai greu,
Mai rătăcesc mergând pe cale,
Dar mâine,poate-ajung si eu.

Priveste cu-ndurare,Doamne,
Când mă ridic si iară?i cad
Că tot ce încă strâng in mine,
E si virtute si păcat.

Priveste cu-ndurare,Doamne
Că-s lut, si tină, si noroi
Si când in inima e noapte,
Si ochii mi-s de lacrimi goi.

Priveste cu iubire,Doamne
Cum de pe Cruce ai privit
La mine,sluga trădătoare
Ce ieri si azi Te-am răstignit !

Dacă vezi într-un om o cădere, o patimă, nu te depărta de el, oamenii nu-s de lepădat

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

*Dacă vezi într-un om o cădere, o patimă, nu te depărta de el, oamenii nu-s de lepădat*

“Oricât veți căuta preotul cu har, comunitatea perfectă, nu îl veți găsi... așa cum nu veți găsi nici căsătoria impecabilă, nici copilul ideal. În Biserică nu intri într-un partid în care începi să judeci și să împarți dreptatea. *În Biserică ești într-o corabie cu oameni bolnavi, care s-au salvat din mare*.
Nu suntem sfinți! Nici preotul, nici mirenii, toți avem patimi și neputințe, dar vrem să rămânem până la sfârșit aici, pentru că ne-am asumat unul pe celălalt și *vrem să ducem lucrarea aceasta până la capăt, cu iubire și răbdare, până ne vom sfinți unul pe celălalt*.

 
Tot timpul, oriunde ne-am afla, vom avea de împlinit o lucrare lăuntrică, *va trebui să ne asumăm viața și oamenii din jur.* *Dacă vezi într-un om o cădere, o patimă, nu te depărta de el, oamenii nu-s de lepădat*. E un eșec total al unui mesaj hristic să ai pretenția nebună ca oamenii să fie sfinți, să fie fără greșeală.

Când judeci, când cârcotești împotriva celorlalți, de dimineața până seara, *când îi consideri pe ceilalți veșnic vinovați de nefericirea ta, evoluția ta spirituală s-a închis*. Omule, dă-ți seama că stăm în fața celei mai puternice Ființe din univers și de dincolo de el.

 
Priviți la Iisus, la felul Lui de a viețui, de a gândi, de a mânca, de a respira... lăsați-L să vă umple de bucuria Lui.”

_Cuviosul Sofronie de la Essex_