*Dacă vezi într-un om o cădere, o patimă, nu te depărta de el, oamenii nu-s de lepădat*
“Oricât veți căuta preotul cu har, comunitatea perfectă, nu îl veți găsi... așa cum nu veți găsi nici căsătoria impecabilă, nici copilul ideal. În Biserică nu intri într-un partid în care începi să judeci și să împarți dreptatea. *În Biserică ești într-o corabie cu oameni bolnavi, care s-au salvat din mare*.
Nu suntem sfinți! Nici preotul, nici mirenii, toți avem patimi și neputințe, dar vrem să rămânem până la sfârșit aici, pentru că ne-am asumat unul pe celălalt și *vrem să ducem lucrarea aceasta până la capăt, cu iubire și răbdare, până ne vom sfinți unul pe celălalt*.
Tot timpul, oriunde ne-am afla, vom avea de împlinit o lucrare lăuntrică, *va trebui să ne asumăm viața și oamenii din jur.* *Dacă vezi într-un om o cădere, o patimă, nu te depărta de el, oamenii nu-s de lepădat*. E un eșec total al unui mesaj hristic să ai pretenția nebună ca oamenii să fie sfinți, să fie fără greșeală.
Când judeci, când cârcotești împotriva celorlalți, de dimineața până seara, *când îi consideri pe ceilalți veșnic vinovați de nefericirea ta, evoluția ta spirituală s-a închis*. Omule, dă-ți seama că stăm în fața celei mai puternice Ființe din univers și de dincolo de el.
Priviți la Iisus, la felul Lui de a viețui, de a gândi, de a mânca, de a respira... lăsați-L să vă umple de bucuria Lui.”
_Cuviosul Sofronie de la Essex_