SFANTUL LUCA AL CRIMEII ...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!". 

  Bucuria mea, iata 10 lucruri mai putin stiute despre Sfantul Luca, al Crimeii, care s-a nascut in secolul al XIX-lea, a trecut la cele vesnice in secolul al XX-lea si continua sa faca minuni pana in zilele noastre:

1. Sfantul Luca al Crimeii s-a nascut in familia lui Felix Voino-Iasenetki, in Kest, Crimeea, pe 27 aprilie 1877, fiind botezat cu numele Valentin.

2. Avand un mare talent artistic, s-a inscris la Academia de Arte din Kiev, pe care a abandonat-o apoi, a urmat medicina in Kiev.

3. In anul 1904, in timpul razboiului ruso-japonez, Valentin merge in Orientul indepartat si lucreaza ca medic chirurg. Aici si-a intalnit si viitoarea sotie, pe Anna Vasilievna Lanskaia, cu care a au avut patru copii.

4. Sfantul Luca refuza sa opereze fara sa se roage in fata icoanei Maicii Domnului pe care el insusi a asezat-o in sala de operatie. De asemenea, inainte de interventia chirurgicala, ii insemna pe pacienti cu iodina (solutie dezinfectanta), in semnul crucii.

5. A realizat un numar mare si variat de interventii chirurgicale si s-a facut remarcat mai ales in chirurgia oftalmologica, efectuand transplanturi de cornee.

6. In urma decesului prematur al sotiei sale, Sfantul Luca al Crimeii raspunde chemarii preotesti, fiind hirotonit diacon pe 26 ianuarie şi preot pe 2 februarie 1921. Apoi, intra in monahism (luand numele Luca, dupa Sfantul Evanghelist pe care-l urma in lucrarea apostoleasca).

7. Pentru ca marturisea credinta crestina, a fost anchetat, arestat si intemnitat, apoi trimis in exil timp de 11 ani, in Siberia si in alte zone de pe teritoriul Uniunii Sovietice. Continua sa traiasca in conditii modeste, daruindu-si toate castigurile saracilor sau orfanilor de razboi.

8. In anul 1942 situatia Bisericii Ortodoxe Ruse s-a imbunatatit, iar Sfantul Luca a fost numit Arhiepiscop de Simferopol si Crimeea. In urmatorii 15 ani a militat pentru redeschiderea Bisericilor si incetarea persecutiei religioase.

9. A trecut la Domnul pe 11 iunie 1961, la varsta de 84 de ani, iar pe 17 martie 1996 ramasitele sale pamantesti au fost deshumate, in contextul procesului de canonizare, in prezenţa a aproape 40.000 de oameni. Osemintele raspandeau o mireasma placuta, iar inima lui a fost gasita neputrezită. Dupa trei zile, pe 20 martie, Moastele sale au fost mutate in Biserica Sfintei Treimi din Simferopol.

10. In sedinta de lucru din 28-29 septembrie 2012, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat includerea, incepand cu anul 2013, in calendarul crestin ortodox roman, a pomenirii Sfantului Ierarh Luca, Arhiepiscopul Crimeii, cu ziua de praznuire la 11 iunie, model de ierarh si medic crestin care se bucura deja de cinstire deosebita in multe Biserici Ortodoxe”.

 Bucuria mea, te rog sa nu uiti ultimele cuvinte ale Sfantului Luca al Crimeii: “NU VA TEMETI! LUATI PUTERE DIN NUMELE LUI IISUS!”.
                                                                                                     🙏 Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse!

                                                                                                                       Preot Ioan 🛎

Porunca a patra...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                     

*Porunca a patra* este aceasta: „Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfințeşti. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale, iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău; să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine. Că în şase zile a făcut Domnul cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt într-însele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua a şaptea şi a sfinţit-o” (Ieş. 20, 8-11).

Ce învaţă porunca aceasta?

Această poruncă învaţă două lucruri, şi anume: datoria muncii în timpul celor şase zile ale săptămânii şi datoria de a sărbători ziua a şaptea, ca zi de odihnă, închinată Domnului.

Este munca o datorie pentru creştin?

Iisus a arătat munca drept lucru sfânt, când a zis: „Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez”[10] şi a ridicat-o din nou la cinstea dată ei de Dumnezeu. După tradiţia creştină, Mântuitorul însuşi a lucrat până la vârsta de 30 de ani în atelierul de tâmplărie al bătrânului Iosif din Nazaret, iar pe ucenicii Săi şi i-a ales dintre pescarii de pe marginea lacului Ghenizaret, care erau muncitori cu braţele.

De altfel, Sfânta Scriptură este plină de pilde care îndeamnă la muncă:

Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara.(Ps103.24)

Leneşul nu-şi frige nici vânatul lui; cea mai scumpă comoară pentru om este munca.(Prov12.27 ) Sfântul Apostol Pavel spune:„Dacă cineva nu vrea sa lucreze, acela nici să nu mănânce” (II Tes. 3, 10).

*Desigur ca pe langa aceasta porunca se poate discuta mult si bine, insa cred ca trebuie sa tinem cont de un lucru foarte important, si anume faptul ca se refera la munca in folosul personal, adica sa nu cadem in extrema precum fariseii, iar daca un prieten are nevoie urgenta de ajutor, noi sa-l refuzam, ca e zi de sarbatoare; orice munca care nu e in folosul nostru, e binevenita oricand si oriunde.

De asemenea 'cine nu munceste conform randuielii divine pentru a atinge adevaratul scop pe care Dumnezeu l-a hotarat pentru el, acela nu lucreaza nici pentru binele aproapelui sau, si nici nu considera ca merita sa-L caute pe Dumnezeu si sa-L cunoasca mai bine. Iar cel care nu isi da silinta sa-L gaseasca si sa-L recunoasca pe Dumnezeu, acela cu atat mai putin se va ocupa de ceea ce este bine pentru semenii sai, iar daca totusi va face ceva pentru aproapele sau, va fi doar pentru ca acesta sa-i dea mai mult in schimb.'

Si in final nu trebuie sa uitam niciodata de adevarata munca, care merita toata atentia noastra: 'Atunci cand omul lucreaza cu adevarat si plin de daruire pentru *mantuirea sufletului* sau, el munceste foarte mult, caci fapta indreptata spre binele si mantuirea propriului suflet exclude orice activitate egoista, egoismul si amorul propriu fiind incompatibile cu iubirea pentru Dumnezeu si pentru semeni.'