Ai păcătuit? Nu-ţi cer nimic altceva decât aceasta: intră în biserică şi spune-I cu pocăinţă lui Dumnezeu: "Am păcătuit".
citat din Sfântul Ioan Gură de Aur
Pe lângă maica trupească, noi credincioşii avem una duhovnicească.
Sfânta noastră
Biserică Ortodoxă ne este mamă cu adevărat, iar noi suntem copiii ei. Din sânul
Bisericii ne-am născut, cu Sfintele Taine ne-am hrănit, de duhul ei am fost însufleţiţi.
Aşadar
Sfânta Biserică Ortodoxă este nu numai stâlp şi temelie a adevărului (1Timotei
3:15), cât şi mângâierea sufletelor noastre în care revarsă putere de luptă spirituală,
curăţie şi sfinţenie. Copiilor le insuflă supunerea şi ascultarea de părinţi. Pe tineri îi
învaţă respectarea legii fecioriei neprihănite până la cununia religioasă.
Pe credincioşi îi
uneşte prin iubire ca pe nişte membri ai unei mari familii, mijlocind har şi milă de la
Domnul nostru Iisus Hristos, pentru toţi şi pentru toate.
Duminica şi în zi de sărbătoare (cruce roşie în calendar), să lăsăm lucrul şi să
mergem să ne rugăm lui Dumnezeu împreună cu ceilalţi creştini, păzindu-ne ca nu
cumva să necinstim aceste sfinte zile prin fapte netrebnice.
Mergând la Biserică să
ne dăm seama că mergem în casa lui Dumnezeu şi de aceea să stăm acolo cu frica
lui Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste.
În Biserică nu trebuie să ne uităm nici în stânga nici în dreapta, nici spre cei ce
se roagă, nici să vorbim cu alţii, nici să umblăm de colo până colo, ci lepădând
toată grija cea lumească să-I mulţumim şi să-L preamărim pe Dumnezeu.
Iată ce s-a întâmplat într-o vinere mare, într-o Biserică:
O bătrânică s-a dus
să aprindă candelele în Biserica din satul ei. Din curiozitate s-a uitat în Sfântul
Altar şi ce-a văzut? Pe Sfânta Masă stătea un tânăr care avea în jur de 30 de ani,
care avea răni în palme şi în picioare iar dintr-o coastă rănită curgea sânge. -
Cine eşti tu care îndrăzneşti să stai pe Sfânta Masă? l-a întrebat uimit, femeia.
- Eu întotdeauna stau aici, aici este locul Meu, a răspuns tânărul. - Cine te-a
rănit într-atât? - Tu M-ai rănit prin păcatele tale!
S-a învrednicit într-adevăr bătrânica şi L-a văzut pe Însuşi
Domnul, pentru că se găsea atunci întru pocăinţă.
În vârful muntelui Sinai, s-a făcut odată, în ziua Cincizecimii, Sfânta
Liturghie. Mulţi monahi se adunaseră să prăznuiască sărbătoarea. În timp ce
preotul a spus: Cântarea de biruinţă, cântând, strigând..., s-a auzit un vuiet la
care au răspuns toţi munţii cu un sunet strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul
Savaot... Vuietul şi sunetul acesta s-a menţinut pentru o jumătate de oră.
Nu au auzit însă toţi, ci cei care aveau urechi de auzit să asculte imnul
îngerilor.
Răposatul părinte Porfirie, mort în 1991, cunoscuta personalitate cuvioasă
contemporană, era însoţit de puteri cereşti când liturghisea, după cum arată şi
următoarea întâmplare.
Odată, când slujea la Sfântul Nicolae din Callisia, zeci
de credincioşi au văzut cum flăcări de foc ieşeau din acoperişul Sfintei Biserici
şi urcau spre cer. Toţi au rămas fără grai. Nu puteau să-şi creadă ochilor.
Fiecare dădea propria lui explicaţie întâmplării şi tocmai de aceea l-au întrebat pe părintele Porfirie ce erau acele flăcări de foc. Şi părintele cu smerenie le-a
spus: Acele flăcări erau marea credinţă a celor care au cântat în Biserică.
Petre Ţuţea spune aşa:
În afara slujbelor Sfintei Biserici Ortodoxe nu există
scară spre cer. Ştii unde poţi căpăta definiţia omului? În Biserică. Acolo eşti
comparat cu Dumnezeu, fiindcă exprimi chipul şi asemănarea Lui. Dacă Sfânta
Biserică ar dispărea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar dispărea şi
omul.
În Sfânta Biserică Creştin Ortodoxă afli că exişti. Ce pustiu ar fi spaţiul
dacă n-ar fi punctat cu Biserici. Omul e liber şi eliberat numai în Biserică
Ortodoxă, acolo, în ritual, când se comunică Sfintele Taine care îi învăluiesc
deopotrivă şi pe preot şi pe credincioşi. Fără credinţă şi Biserică, omul rămâne
pur şi simplu animal raţional şi muritor.
Se spune din tradiţie că Zaheu, mai marele vameşilor din Ierihon, după ce l-a
văzut pe Hristos în timp ce stătea în sicomor, până la sfârşitul vieţii sale a udat acest
copac în fiecare zi. Pomul a îmbătrânit, ramurile i s-au uscat, însă el continua să-l
ude zilnic. Într-o zi prietenii l-au întrebat: Omule, când era verde te-am înţeles
când udai sicomorul, dar acum, dacă s-a uscat, de ce te osteneşti fără rost? Iar
Zaheu a răspuns cu lacrimi în ochi: Iubesc acest sicomor şi-l îngrijesc deoarece în
ramurile lui L-am aflat pe Hristos.
Este o pildă frumoasă şi din ea învăţăm că tot la
fel trebuie să iubim şi să îngrijim Sfânta Biserică Ortodoxă.
Când trecem pe lângă o Sfântă Biserică Ortodoxă, noi creştinii se cuvine să ne
întoarcem cu faţa către ea şi să spunem din adâncul sufletului: (închinându-ne)
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Prea Curatei
Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor, mântuieşte-mă pe mine, păcătosul (păcătoasa).
Dacă ştim hramul Bisericii respective zicem, spre exemplu: (închinându-ne din
nou) Sfinte Nicolae, mare făcătorule de minuni, roagă-te lui Dumnezeu şi pentru
mine, acum, în ceasul morţii şi în ceasul judecăţii mele. Amin!
Şi în continuare îl rugăm tot pe Sfântul al cărui hram îl poartă Biserica să
mijlocească pentru mântuirea tuturor celor dragi ai noştri ( închinăndu-ne iarăşi):
Sfinte Nicolae roagă-te lui Dumnezeu şi pentru mântuirea robilor lui Dumnezeu:
Daniel patriarhul, ... episcopul locului (numele), duhovnicul la care v-aţi
spovedit(spre exemplu, Ioan preotul), numele părinţilor, al naşilor, copiilor,
moşilor, fraţilor, cumnaţilor, verilor, cunoscuţilor şi neapărat al celor care v-au făcut
rău.
Iar dimineaţa când ieşim din casă şi păşim peste prag trebuie să ne
închinăm şi bine ar fi să spunem o scurtă rugăciune: Mă lepăd de tine, Satana şi de slujirea ta, de toată trufia ta şi de toată cinstirea ta şi mă împreun cu
tine Hristoase, Stăpânul meu, Făcătorul meu, Purtătorul de grijă, Dătătorul a
tot binele, nădejdea de la moartea mea şi nădejea de după moartea mea.
Amin.
Foloasele participării la Sfânta Liturghie
Întrucât Sfânta Liturghie este cununa tuturor slujbelor ce se săvârşesc în
Sfânta Biserică Ortodoxă şi care formează cultul divin public, ea aduce
creştinilor ortodocşi, vii şi adormiţi, numeroase daruri de mântuire dintre care
amintim pe cele mai importante:
► Sfânta Liturghie repetă zilnic (în parohii, doar în zilele de duminică şi
sărbători), în chip nesângeros şi mistic, Jertfa sângeroasă unică de pe Sfânta Cruce
precum şi întrega viaţă a Mântuitorului pe pământ, de la naştere până la înviere şi
înălţare la cer;
► Prin Sfânta Liturghie se coboară nevăzut Fiul lui Dumnezeu pe pământ şi
rămâne permanent între noi. Când va înceta Sfânta Liturghie pe pământ, atunci va fi
sfârşitul tuturor veacurilor (vezi 2 Tesaloniceni 2:6) şi Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos
va veni să judece lumea;
► În timpul Sfintei Liturghii sunt de faţă nevăzute în Sfânta Biserică, nu numai
Fiul, ci toate cele trei Persoane ale Prea Sfintei Treimi - Tatăl, Care ne
binecuvântează; Fiul, Care Se jertfeşte pe Sfântul Altar pentru lume şi Duhul
Sfânt, Care sfinţeşte Darurile şi le preface în Trupul şi Sângele Domnului nostru
Iisus Hristos;
► În timpul săvârşirii Sfintei Liturghii sunt de faţă toţi Sfinţii şi Îngerii din cer,
în frunte cu Maica Domnului şi cu Sfântul care este ocrotitorul Bisericii;
► Sfânta Liturghie uneşte pe toţi Sfinţii cu puterile cereşti şi îi face mijlocitori
şi fierbinţi rugători pentru mântuirea noastră;
► Sfânta Liturghie adună în Biserică pe toţi creştinii iubitori de Dumnezeu,
pentru a-L lăuda, a-I mulţumi şi a se ruga pentru mântuirea tuturor, împreună cu
Sfinţii şi cu Îngerii din cer;
► Prin Sfânta Liturghie se sfinţeşte Trupul şi Sângele Domnului şi se oferă
creştinilor cel mai mare dar pe pământ, spre iertarea păcatelor şi mântuire;
► Sfânta Liturghie, prin părticelele ce se scot la Proscomidie pentru vii şi
morţi, uneşte pe cei din cer cu cei din iad şi de pe pământ, şi pe cei adormiţi fără
pocăinţă îi învredniceşte de mila lui Hristos şi de iertare;
► Prin Sfânta Liturghie se scot din iad sufletele celor ce au murit sub canon,
adică nepregătiţi, şi, prin dumnezeiasca Jertfă săvârşită pentru ei, se fac vrednici de
bucuria şi lumina Raiului;
► În cadrul Sfintei Liturghii se hirotonesc diaconii, preoţii şi episcopii şi se
sfinţeşte Sfântul şi Marele Mir, fără de care nu ne putem mântui;
► În timpul Sfintei Liturghii se împărtăşesc creştinii vrednici cu Trupul şi
Sângele lui Hristos, fără de care nu ne putem mântui;
► În timpul Sfintei Liturghii se împărtăşesc nevăzut toţi cei vii şi cei adormiţi
pentru care se scot părticele, mai ales când se ating de Trupul şi Sângele Domnului
în Sfântul Potir;
► Sfânta Liturghie arde pe diavoli şi goleşte iadul de suflete, pe care le mută în
Rai;
► Sfânta Liturghie aduce har, pace şi armonie divină în lume, în ţara noastră,
în casa noastră, în şcoli, în mănăstiri şi în orice loc de muncă, dacă ne mărturisim
păcatele şi mergem în fiecare duminică la Biserică.
.jpg)
