Ai păcătuit? Nu-ţi cer nimic altceva decât aceasta: intră în biserică şi spune-I cu pocăinţă lui Dumnezeu: "Am păcătuit".
citat din Sfântul Ioan Gură de Aur
Pe lângă maica trupească, noi credincioşii avem una duhovnicească. Sfânta noastră Biserică Ortodoxă ne este mamă cu adevărat, iar noi suntem copiii ei. Din sânul Bisericii ne-am născut, cu Sfintele Taine ne-am hrănit, de duhul ei am fost însufleţiţi.
Aşadar Sfânta Biserică Ortodoxă este nu numai stâlp şi temelie a adevărului (1Timotei 3:15), cât şi mângâierea sufletelor noastre în care revarsă putere de luptă spirituală, curăţie şi sfinţenie. Copiilor le insuflă supunerea şi ascultarea de părinţi. Pe tineri îi învaţă respectarea legii fecioriei neprihănite până la cununia religioasă.
Pe credincioşi îi uneşte prin iubire ca pe nişte membri ai unei mari familii, mijlocind har şi milă de la Domnul nostru Iisus Hristos, pentru toţi şi pentru toate. Duminica şi în zi de sărbătoare (cruce roşie în calendar), să lăsăm lucrul şi să mergem să ne rugăm lui Dumnezeu împreună cu ceilalţi creştini, păzindu-ne ca nu cumva să necinstim aceste sfinte zile prin fapte netrebnice.
Mergând la Biserică să ne dăm seama că mergem în casa lui Dumnezeu şi de aceea să stăm acolo cu frica lui Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste.
În Biserică nu trebuie să ne uităm nici în stânga nici în dreapta, nici spre cei ce se roagă, nici să vorbim cu alţii, nici să umblăm de colo până colo, ci lepădând toată grija cea lumească să-I mulţumim şi să-L preamărim pe Dumnezeu.
Iată ce s-a întâmplat într-o vinere mare, într-o Biserică: O bătrânică s-a dus să aprindă candelele în Biserica din satul ei. Din curiozitate s-a uitat în Sfântul Altar şi ce-a văzut? Pe Sfânta Masă stătea un tânăr care avea în jur de 30 de ani, care avea răni în palme şi în picioare iar dintr-o coastă rănită curgea sânge. - Cine eşti tu care îndrăzneşti să stai pe Sfânta Masă? l-a întrebat uimit, femeia. - Eu întotdeauna stau aici, aici este locul Meu, a răspuns tânărul. - Cine te-a rănit într-atât? - Tu M-ai rănit prin păcatele tale! S-a învrednicit într-adevăr bătrânica şi L-a văzut pe Însuşi Domnul, pentru că se găsea atunci întru pocăinţă. În vârful muntelui Sinai, s-a făcut odată, în ziua Cincizecimii, Sfânta Liturghie. Mulţi monahi se adunaseră să prăznuiască sărbătoarea. În timp ce preotul a spus: Cântarea de biruinţă, cântând, strigând..., s-a auzit un vuiet la care au răspuns toţi munţii cu un sunet strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot... Vuietul şi sunetul acesta s-a menţinut pentru o jumătate de oră. Nu au auzit însă toţi, ci cei care aveau urechi de auzit să asculte imnul îngerilor. Răposatul părinte Porfirie, mort în 1991, cunoscuta personalitate cuvioasă contemporană, era însoţit de puteri cereşti când liturghisea, după cum arată şi următoarea întâmplare.
Odată, când slujea la Sfântul Nicolae din Callisia, zeci de credincioşi au văzut cum flăcări de foc ieşeau din acoperişul Sfintei Biserici şi urcau spre cer. Toţi au rămas fără grai. Nu puteau să-şi creadă ochilor. Fiecare dădea propria lui explicaţie întâmplării şi tocmai de aceea l-au întrebat pe părintele Porfirie ce erau acele flăcări de foc. Şi părintele cu smerenie le-a spus: Acele flăcări erau marea credinţă a celor care au cântat în Biserică. Petre Ţuţea spune aşa: În afara slujbelor Sfintei Biserici Ortodoxe nu există scară spre cer. Ştii unde poţi căpăta definiţia omului? În Biserică. Acolo eşti comparat cu Dumnezeu, fiindcă exprimi chipul şi asemănarea Lui. Dacă Sfânta Biserică ar dispărea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar dispărea şi omul.
În Sfânta Biserică Creştin Ortodoxă afli că exişti. Ce pustiu ar fi spaţiul dacă n-ar fi punctat cu Biserici. Omul e liber şi eliberat numai în Biserică Ortodoxă, acolo, în ritual, când se comunică Sfintele Taine care îi învăluiesc deopotrivă şi pe preot şi pe credincioşi. Fără credinţă şi Biserică, omul rămâne pur şi simplu animal raţional şi muritor. Se spune din tradiţie că Zaheu, mai marele vameşilor din Ierihon, după ce l-a văzut pe Hristos în timp ce stătea în sicomor, până la sfârşitul vieţii sale a udat acest copac în fiecare zi. Pomul a îmbătrânit, ramurile i s-au uscat, însă el continua să-l ude zilnic. Într-o zi prietenii l-au întrebat: Omule, când era verde te-am înţeles când udai sicomorul, dar acum, dacă s-a uscat, de ce te osteneşti fără rost? Iar Zaheu a răspuns cu lacrimi în ochi: Iubesc acest sicomor şi-l îngrijesc deoarece în ramurile lui L-am aflat pe Hristos.
Este o pildă frumoasă şi din ea învăţăm că tot la fel trebuie să iubim şi să îngrijim Sfânta Biserică Ortodoxă.
Când trecem pe lângă o Sfântă Biserică Ortodoxă, noi creştinii se cuvine să ne întoarcem cu faţa către ea şi să spunem din adâncul sufletului: (închinându-ne) Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Prea Curatei Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor, mântuieşte-mă pe mine, păcătosul (păcătoasa). Dacă ştim hramul Bisericii respective zicem, spre exemplu: (închinându-ne din nou) Sfinte Nicolae, mare făcătorule de minuni, roagă-te lui Dumnezeu şi pentru mine, acum, în ceasul morţii şi în ceasul judecăţii mele. Amin! Şi în continuare îl rugăm tot pe Sfântul al cărui hram îl poartă Biserica să mijlocească pentru mântuirea tuturor celor dragi ai noştri ( închinăndu-ne iarăşi): Sfinte Nicolae roagă-te lui Dumnezeu şi pentru mântuirea robilor lui Dumnezeu: Daniel patriarhul, ... episcopul locului (numele), duhovnicul la care v-aţi spovedit(spre exemplu, Ioan preotul), numele părinţilor, al naşilor, copiilor, moşilor, fraţilor, cumnaţilor, verilor, cunoscuţilor şi neapărat al celor care v-au făcut rău. Iar dimineaţa când ieşim din casă şi păşim peste prag trebuie să ne închinăm şi bine ar fi să spunem o scurtă rugăciune: Mă lepăd de tine, Satana şi de slujirea ta, de toată trufia ta şi de toată cinstirea ta şi mă împreun cu tine Hristoase, Stăpânul meu, Făcătorul meu, Purtătorul de grijă, Dătătorul a tot binele, nădejdea de la moartea mea şi nădejea de după moartea mea. Amin.
Foloasele participării la Sfânta Liturghie Întrucât Sfânta Liturghie este cununa tuturor slujbelor ce se săvârşesc în Sfânta Biserică Ortodoxă şi care formează cultul divin public, ea aduce creştinilor ortodocşi, vii şi adormiţi, numeroase daruri de mântuire dintre care amintim pe cele mai importante:
► Sfânta Liturghie repetă zilnic (în parohii, doar în zilele de duminică şi sărbători), în chip nesângeros şi mistic, Jertfa sângeroasă unică de pe Sfânta Cruce precum şi întrega viaţă a Mântuitorului pe pământ, de la naştere până la înviere şi înălţare la cer;
► Prin Sfânta Liturghie se coboară nevăzut Fiul lui Dumnezeu pe pământ şi rămâne permanent între noi. Când va înceta Sfânta Liturghie pe pământ, atunci va fi sfârşitul tuturor veacurilor (vezi 2 Tesaloniceni 2:6) şi Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos va veni să judece lumea;
► În timpul Sfintei Liturghii sunt de faţă nevăzute în Sfânta Biserică, nu numai Fiul, ci toate cele trei Persoane ale Prea Sfintei Treimi - Tatăl, Care ne binecuvântează; Fiul, Care Se jertfeşte pe Sfântul Altar pentru lume şi Duhul Sfânt, Care sfinţeşte Darurile şi le preface în Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos;
► În timpul săvârşirii Sfintei Liturghii sunt de faţă toţi Sfinţii şi Îngerii din cer, în frunte cu Maica Domnului şi cu Sfântul care este ocrotitorul Bisericii;
► Sfânta Liturghie uneşte pe toţi Sfinţii cu puterile cereşti şi îi face mijlocitori şi fierbinţi rugători pentru mântuirea noastră;
► Sfânta Liturghie adună în Biserică pe toţi creştinii iubitori de Dumnezeu, pentru a-L lăuda, a-I mulţumi şi a se ruga pentru mântuirea tuturor, împreună cu Sfinţii şi cu Îngerii din cer;
► Prin Sfânta Liturghie se sfinţeşte Trupul şi Sângele Domnului şi se oferă creştinilor cel mai mare dar pe pământ, spre iertarea păcatelor şi mântuire;
► Sfânta Liturghie, prin părticelele ce se scot la Proscomidie pentru vii şi morţi, uneşte pe cei din cer cu cei din iad şi de pe pământ, şi pe cei adormiţi fără pocăinţă îi învredniceşte de mila lui Hristos şi de iertare;
► Prin Sfânta Liturghie se scot din iad sufletele celor ce au murit sub canon, adică nepregătiţi, şi, prin dumnezeiasca Jertfă săvârşită pentru ei, se fac vrednici de bucuria şi lumina Raiului;
► În cadrul Sfintei Liturghii se hirotonesc diaconii, preoţii şi episcopii şi se sfinţeşte Sfântul şi Marele Mir, fără de care nu ne putem mântui;
► În timpul Sfintei Liturghii se împărtăşesc creştinii vrednici cu Trupul şi Sângele lui Hristos, fără de care nu ne putem mântui;
► În timpul Sfintei Liturghii se împărtăşesc nevăzut toţi cei vii şi cei adormiţi pentru care se scot părticele, mai ales când se ating de Trupul şi Sângele Domnului în Sfântul Potir;
► Sfânta Liturghie arde pe diavoli şi goleşte iadul de suflete, pe care le mută în Rai;
► Sfânta Liturghie aduce har, pace şi armonie divină în lume, în ţara noastră, în casa noastră, în şcoli, în mănăstiri şi în orice loc de muncă, dacă ne mărturisim păcatele şi mergem în fiecare duminică la Biserică.
Pe lângă maica trupească, noi credincioşii avem una duhovnicească. Sfânta noastră Biserică Ortodoxă ne este mamă cu adevărat, iar noi suntem copiii ei. Din sânul Bisericii ne-am născut, cu Sfintele Taine ne-am hrănit, de duhul ei am fost însufleţiţi.
Aşadar Sfânta Biserică Ortodoxă este nu numai stâlp şi temelie a adevărului (1Timotei 3:15), cât şi mângâierea sufletelor noastre în care revarsă putere de luptă spirituală, curăţie şi sfinţenie. Copiilor le insuflă supunerea şi ascultarea de părinţi. Pe tineri îi învaţă respectarea legii fecioriei neprihănite până la cununia religioasă.
Pe credincioşi îi uneşte prin iubire ca pe nişte membri ai unei mari familii, mijlocind har şi milă de la Domnul nostru Iisus Hristos, pentru toţi şi pentru toate. Duminica şi în zi de sărbătoare (cruce roşie în calendar), să lăsăm lucrul şi să mergem să ne rugăm lui Dumnezeu împreună cu ceilalţi creştini, păzindu-ne ca nu cumva să necinstim aceste sfinte zile prin fapte netrebnice.
Mergând la Biserică să ne dăm seama că mergem în casa lui Dumnezeu şi de aceea să stăm acolo cu frica lui Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste.
În Biserică nu trebuie să ne uităm nici în stânga nici în dreapta, nici spre cei ce se roagă, nici să vorbim cu alţii, nici să umblăm de colo până colo, ci lepădând toată grija cea lumească să-I mulţumim şi să-L preamărim pe Dumnezeu.
Iată ce s-a întâmplat într-o vinere mare, într-o Biserică: O bătrânică s-a dus să aprindă candelele în Biserica din satul ei. Din curiozitate s-a uitat în Sfântul Altar şi ce-a văzut? Pe Sfânta Masă stătea un tânăr care avea în jur de 30 de ani, care avea răni în palme şi în picioare iar dintr-o coastă rănită curgea sânge. - Cine eşti tu care îndrăzneşti să stai pe Sfânta Masă? l-a întrebat uimit, femeia. - Eu întotdeauna stau aici, aici este locul Meu, a răspuns tânărul. - Cine te-a rănit într-atât? - Tu M-ai rănit prin păcatele tale! S-a învrednicit într-adevăr bătrânica şi L-a văzut pe Însuşi Domnul, pentru că se găsea atunci întru pocăinţă. În vârful muntelui Sinai, s-a făcut odată, în ziua Cincizecimii, Sfânta Liturghie. Mulţi monahi se adunaseră să prăznuiască sărbătoarea. În timp ce preotul a spus: Cântarea de biruinţă, cântând, strigând..., s-a auzit un vuiet la care au răspuns toţi munţii cu un sunet strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot... Vuietul şi sunetul acesta s-a menţinut pentru o jumătate de oră. Nu au auzit însă toţi, ci cei care aveau urechi de auzit să asculte imnul îngerilor. Răposatul părinte Porfirie, mort în 1991, cunoscuta personalitate cuvioasă contemporană, era însoţit de puteri cereşti când liturghisea, după cum arată şi următoarea întâmplare.
Odată, când slujea la Sfântul Nicolae din Callisia, zeci de credincioşi au văzut cum flăcări de foc ieşeau din acoperişul Sfintei Biserici şi urcau spre cer. Toţi au rămas fără grai. Nu puteau să-şi creadă ochilor. Fiecare dădea propria lui explicaţie întâmplării şi tocmai de aceea l-au întrebat pe părintele Porfirie ce erau acele flăcări de foc. Şi părintele cu smerenie le-a spus: Acele flăcări erau marea credinţă a celor care au cântat în Biserică. Petre Ţuţea spune aşa: În afara slujbelor Sfintei Biserici Ortodoxe nu există scară spre cer. Ştii unde poţi căpăta definiţia omului? În Biserică. Acolo eşti comparat cu Dumnezeu, fiindcă exprimi chipul şi asemănarea Lui. Dacă Sfânta Biserică ar dispărea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar dispărea şi omul.
În Sfânta Biserică Creştin Ortodoxă afli că exişti. Ce pustiu ar fi spaţiul dacă n-ar fi punctat cu Biserici. Omul e liber şi eliberat numai în Biserică Ortodoxă, acolo, în ritual, când se comunică Sfintele Taine care îi învăluiesc deopotrivă şi pe preot şi pe credincioşi. Fără credinţă şi Biserică, omul rămâne pur şi simplu animal raţional şi muritor. Se spune din tradiţie că Zaheu, mai marele vameşilor din Ierihon, după ce l-a văzut pe Hristos în timp ce stătea în sicomor, până la sfârşitul vieţii sale a udat acest copac în fiecare zi. Pomul a îmbătrânit, ramurile i s-au uscat, însă el continua să-l ude zilnic. Într-o zi prietenii l-au întrebat: Omule, când era verde te-am înţeles când udai sicomorul, dar acum, dacă s-a uscat, de ce te osteneşti fără rost? Iar Zaheu a răspuns cu lacrimi în ochi: Iubesc acest sicomor şi-l îngrijesc deoarece în ramurile lui L-am aflat pe Hristos.
Este o pildă frumoasă şi din ea învăţăm că tot la fel trebuie să iubim şi să îngrijim Sfânta Biserică Ortodoxă.
Când trecem pe lângă o Sfântă Biserică Ortodoxă, noi creştinii se cuvine să ne întoarcem cu faţa către ea şi să spunem din adâncul sufletului: (închinându-ne) Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Prea Curatei Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor, mântuieşte-mă pe mine, păcătosul (păcătoasa). Dacă ştim hramul Bisericii respective zicem, spre exemplu: (închinându-ne din nou) Sfinte Nicolae, mare făcătorule de minuni, roagă-te lui Dumnezeu şi pentru mine, acum, în ceasul morţii şi în ceasul judecăţii mele. Amin! Şi în continuare îl rugăm tot pe Sfântul al cărui hram îl poartă Biserica să mijlocească pentru mântuirea tuturor celor dragi ai noştri ( închinăndu-ne iarăşi): Sfinte Nicolae roagă-te lui Dumnezeu şi pentru mântuirea robilor lui Dumnezeu: Daniel patriarhul, ... episcopul locului (numele), duhovnicul la care v-aţi spovedit(spre exemplu, Ioan preotul), numele părinţilor, al naşilor, copiilor, moşilor, fraţilor, cumnaţilor, verilor, cunoscuţilor şi neapărat al celor care v-au făcut rău. Iar dimineaţa când ieşim din casă şi păşim peste prag trebuie să ne închinăm şi bine ar fi să spunem o scurtă rugăciune: Mă lepăd de tine, Satana şi de slujirea ta, de toată trufia ta şi de toată cinstirea ta şi mă împreun cu tine Hristoase, Stăpânul meu, Făcătorul meu, Purtătorul de grijă, Dătătorul a tot binele, nădejdea de la moartea mea şi nădejea de după moartea mea. Amin.
Foloasele participării la Sfânta Liturghie Întrucât Sfânta Liturghie este cununa tuturor slujbelor ce se săvârşesc în Sfânta Biserică Ortodoxă şi care formează cultul divin public, ea aduce creştinilor ortodocşi, vii şi adormiţi, numeroase daruri de mântuire dintre care amintim pe cele mai importante:
► Sfânta Liturghie repetă zilnic (în parohii, doar în zilele de duminică şi sărbători), în chip nesângeros şi mistic, Jertfa sângeroasă unică de pe Sfânta Cruce precum şi întrega viaţă a Mântuitorului pe pământ, de la naştere până la înviere şi înălţare la cer;
► Prin Sfânta Liturghie se coboară nevăzut Fiul lui Dumnezeu pe pământ şi rămâne permanent între noi. Când va înceta Sfânta Liturghie pe pământ, atunci va fi sfârşitul tuturor veacurilor (vezi 2 Tesaloniceni 2:6) şi Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos va veni să judece lumea;
► În timpul Sfintei Liturghii sunt de faţă nevăzute în Sfânta Biserică, nu numai Fiul, ci toate cele trei Persoane ale Prea Sfintei Treimi - Tatăl, Care ne binecuvântează; Fiul, Care Se jertfeşte pe Sfântul Altar pentru lume şi Duhul Sfânt, Care sfinţeşte Darurile şi le preface în Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos;
► În timpul săvârşirii Sfintei Liturghii sunt de faţă toţi Sfinţii şi Îngerii din cer, în frunte cu Maica Domnului şi cu Sfântul care este ocrotitorul Bisericii;
► Sfânta Liturghie uneşte pe toţi Sfinţii cu puterile cereşti şi îi face mijlocitori şi fierbinţi rugători pentru mântuirea noastră;
► Sfânta Liturghie adună în Biserică pe toţi creştinii iubitori de Dumnezeu, pentru a-L lăuda, a-I mulţumi şi a se ruga pentru mântuirea tuturor, împreună cu Sfinţii şi cu Îngerii din cer;
► Prin Sfânta Liturghie se sfinţeşte Trupul şi Sângele Domnului şi se oferă creştinilor cel mai mare dar pe pământ, spre iertarea păcatelor şi mântuire;
► Sfânta Liturghie, prin părticelele ce se scot la Proscomidie pentru vii şi morţi, uneşte pe cei din cer cu cei din iad şi de pe pământ, şi pe cei adormiţi fără pocăinţă îi învredniceşte de mila lui Hristos şi de iertare;
► Prin Sfânta Liturghie se scot din iad sufletele celor ce au murit sub canon, adică nepregătiţi, şi, prin dumnezeiasca Jertfă săvârşită pentru ei, se fac vrednici de bucuria şi lumina Raiului;
► În cadrul Sfintei Liturghii se hirotonesc diaconii, preoţii şi episcopii şi se sfinţeşte Sfântul şi Marele Mir, fără de care nu ne putem mântui;
► În timpul Sfintei Liturghii se împărtăşesc creştinii vrednici cu Trupul şi Sângele lui Hristos, fără de care nu ne putem mântui;
► În timpul Sfintei Liturghii se împărtăşesc nevăzut toţi cei vii şi cei adormiţi pentru care se scot părticele, mai ales când se ating de Trupul şi Sângele Domnului în Sfântul Potir;
► Sfânta Liturghie arde pe diavoli şi goleşte iadul de suflete, pe care le mută în Rai;
► Sfânta Liturghie aduce har, pace şi armonie divină în lume, în ţara noastră, în casa noastră, în şcoli, în mănăstiri şi în orice loc de muncă, dacă ne mărturisim păcatele şi mergem în fiecare duminică la Biserică.