Iartă-mă, Doamne
că mi-ai scris
și nu Ți-am răspuns,
mi-ai bătut la ușă
și nu Ți-am deschis!
Te-am pus să aștepți
cu gândul lipsit de rușine
că poate
va veni vremea să Te întreb
ce vreau de la Tine.
Iartă-mă că atunci când ai vorbit
Auzeau surzii
dar eu
n-am auzit!
când m-ai chemat
n-am ascultat,
când m-ai trimis
nu-nțelegeam
deși mi-ai dat
porunci-n scris.
Iartă-mi
purtările rele
de fiu rătăcitor
și pentru că nu am știut
că Tu plăteai
în locul meu
să nu fiu eu dator!
Iartă-mă
că am trecut pe lângă Tine
și nu Te-am văzut
deși
mi-ai dat ochi,
și apoi m-ai ridicat
când am căzut!
Te rog să mă ietți
că nu am știut
că nu știu
și am ajuns a rătăci
desculț prin pustiu!
Iartă-mi Doamne credința
în care am crezut
și care nu m-a învățat
cum să Te caut
atunci când sunt pierdut!
Iartă-mi lacrimile
pe care le-am risipit în deșert
și care nu m-au învățat
și pe mine să iert!
Dar, Doamne!
Tu îmi spui
că sunt deja iertat,
ne-ai smuls din teamă și noroi,
din moarte ne-ai răscumpărat,
ne-ai îmbrăcat că eram goi,
ne-ai curățat;
ne-ai dezbrăcat
de omul cel rău
atunci când ne-ai spălat
cu sângele
Fiului Tău.
Te-am pus să aștepți
cu gândul lipsit de rușine
că poate
va veni vremea să Te întreb
ce vreau de la Tine.
Iartă-mă că atunci când ai vorbit
Auzeau surzii
dar eu
n-am auzit!
când m-ai chemat
n-am ascultat,
când m-ai trimis
nu-nțelegeam
deși mi-ai dat
porunci-n scris.
Iartă-mi
purtările rele
de fiu rătăcitor
și pentru că nu am știut
că Tu plăteai
în locul meu
să nu fiu eu dator!
Iartă-mă
că am trecut pe lângă Tine
și nu Te-am văzut
deși
mi-ai dat ochi,
și apoi m-ai ridicat
când am căzut!
Te rog să mă ietți
că nu am știut
că nu știu
și am ajuns a rătăci
desculț prin pustiu!
Iartă-mi Doamne credința
în care am crezut
și care nu m-a învățat
cum să Te caut
atunci când sunt pierdut!
Iartă-mi lacrimile
pe care le-am risipit în deșert
și care nu m-au învățat
și pe mine să iert!
Dar, Doamne!
Tu îmi spui
că sunt deja iertat,
ne-ai smuls din teamă și noroi,
din moarte ne-ai răscumpărat,
ne-ai îmbrăcat că eram goi,
ne-ai curățat;
ne-ai dezbrăcat
de omul cel rău
atunci când ne-ai spălat
cu sângele
Fiului Tău.
Teofil Mandrutiu