CÂND OBOSEȘTI...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

( de Eliana Popa)

Când obosești să lupți cu viața și lacrimi n-ai ca să mai plângi,
Când simți că totul se sfârșește și doar dureri amare strângi,
Ridică-ți ochii către ceruri și strigă-ți, neputința toată
Spre Cel ce-a dus povara lumii....și înc-o duce și ne-așteaptă!

Când ești înconjurat de oameni dar ești mai singur ca sihastru'
Când florii nu-i mai simți parfumul, nici cerul nu-ți mai pare-albastru,
Aprinde-o candelă în suflet și cheamă numele cel Sfânt
Și vei simți cum ruga ta coboară Cerul pe Pământ!

Așa făcut-a și Hristos în noaptea-n care a fost vândut
Știind că va urma Calvarul după acel viclean sărut
Era tot singur în durere, doar luna își vărsa argintul
Țesând din fire de lumină, un giulgiu pentru Răstignitul!

Când toți dormeau cu visu-n gene și ochi vicleni pândeau in noapte,
Când lacrima-i cădea fierbinte peste-ale rugii sfinte șoapte,
Când peste tot era tăcere și-n cer și-n lumea pământească,
Un înger coborî din slavă, voința-i să o întărească!

Și dacă a urcat Golgota, ducând povara până sus,
(Nu Crucea Lui, ci crucea noastră era pe umeri la Iisus )
Cum ar putea să nu te-audă? Nimic nu-i poți ascunde Lui
De-L chemi îți va întinde mâna ...ce poartă urma de la cui!

Câtă durere a purtat cuprinsă-n spinii împletiți!
Nu orice spini ce-i știm cu toții, ci spinii cei mai ascuțiți,
Din spinii târâtori pe piatră ...(nici frunze n-are acel soi).
Un singur spin și te ucide...Dar El? Cu patruzeci și doi?

O, frații mei, câtă durere în trup și-n suflet a purtat!
Precum un miel la-njunghiere pentru păcatul meu s-a dat,
Pentru întreaga Omenire de la Adam și până azi...
Și tu nu poți, iubite frate...nimic să ierți...nimic să rabzi!

De-L vei chema și tu-n durere, îți șterge suferința toată
Și te ridică pe-ai Săi umeri și spre pășunea Lui te poartă!
Atât de mult te prețuiește că în Altare iar se frânge,
Să-ți fie hrană și putere prin Trupul Său și Sfântu-i Sânge!

( din volumul: ,, CE-AI IUBIT ÎN MINE, DOAMNE, editura Grafix)