Sfanta Cruce pe care Mantuitorul a fost rastignit a fost descoperita ca urmare a dorintei Sfantului Constantin cel Mare si a Sfintei Elena, mama sa. Potrivit Traditiei, soldatii romani au aruncat cele trei cruci, a Mantuitorului si a celor doi talhari rastigniti impreuna cu Hristos, intr-o cisterna sapata in piatra, din apropierea Golgotei, loc in care se colecta apa de ploaie necesara consumului orasului. Cu timpul, vechea cisterna devine locul in care erau aruncate gunoaiele din Ierusalim.
Exista si credinta ca Sfanta Cruce ar fi fost ingropata de ucenicii Domnului, dupa rastignirea Sa. Cert este ca dupa ce a fost descoperita, a fost inaltata de catre Episcopul Macarie al Ierusalimului pe 14 septembrie 335, ca toti crestinii sa vada Lemnul pe care Domnul a patimit. Crucea pe care a fost rastignit Domnul a fost identificata cu usurinta, pentru ca purta urmele piroanelor batute in ea. Amintim ca cei doi talhari rastigniti impreuna cu Hristos au fost legati cu funiile pe crucile lor, nu pironiti. Potrivit Traditiei, Crucea Domnului a fost pusa si peste un mort, care a inviat in momentul atingerii Sfintei Cruci de el.
mai multe cititi aici:
https://www.crestinortodox.ro/sarbatori/duminica-sfintei-cruci/istoria-lemnului-sfintei-cruci-158198.html
.jpg)
