CRUCE DE PREOT

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Sorin Croitoru

(după un caz real - al meu)

de Preot Sorin Croitoru

Supărat eram pe multă lume,
Căci preoții prin credincioși sunt ispitiți
În zilele acestea foarte tulburi
Cu oameni cârtitori și răzvrătiți.

Și-L întrebam pe Domnul meu: "De ce,
De ce să mă ocup de mielușei
Ce seamănă mai mult cu iezii caprei,
De ce să mă ocup chiar eu de ei"?

Atâtea supărări ce-mi mai provoacă
Cei îmbisericiți cu bârfa lor,
Iar cei străini de sfintele lăcașe
Cu tonul mânios și hulitor..

Deci într-un timp așa mă săturasem,
Că îmi venea ori crucea s-o trântesc,
Ori să o schimb cu una mai ușoară,
Urmând s-o cer la Tatăl Cel ceresc..

Și frământat de astfel de cârteală,

Mă zvârcoleam în suflet în ascuns,
Nemulțumit că dintre mii de oameni,
Hristos cu Preoția Sa m-a uns!

Îmi mai ziceam: "Ce îmi lipsise oare,
Când preot la Altar eu nu eram?
Trăiam în pace cu a mea femeie,
Și-un trai tihnit cu ea eu îmi duceam"..

Mă măcina de zor nemulțumirea,
Iar minte la zi și noapte îmi râșnea,
Dar inima nu-i accepta făina,
Simțind că totuși e-o făină rea!

Îl întrebam pe Domnul: "Ce să fac,
Nu vezi că lumea are chef de ceartă"?
Iar El îmi răspundea în taina minții:
"Ei te provoacă? Nu-i nimic, tu.. iartă"!

"Dar cum să fac așa o misiune
Cu oameni guralivi și cârtitori"?
"Dar oare soarele o va lua la fugă,
Că-'n fața lui e-o pătură de nori"?..

"Prostuțule - grăitu-mi-a Hristosul-
Tu, care predici toată ziua voia Mea,
Ai vrea să scapi de crucea ce ți-am dat-o,
Doar pentru că azi lumea este rea?

Când Eu gemeam pe Cruce era bună?
Din bunătate M-or fi răstignit?..
Jertfitu-M-am ca Mielul pentru oameni
Și până la sfârșit Eu v-am iubit!

Uitat-ai de a noua fericire,
A celor ce vor fi nedreptățiți?
Îndură azi, căci slava te așteaptă:
Doar răbdătorii fi-vor răsplătiți!

Și cum să ierți, de nu ți se greșește?
(Tot spui că vrei să ierți "greșiții tăi"!)
De ierți vrăjmași, primești și tu iertare,
Deci.. cere cât mai mulți și cât mai răi"!

M-am luminat la minte dintr-o dată:
Naiv mai sunt, cu Domnul eu mă cert,
Pe când Mântuitorul îmi procură
Vrăjmași, ca eu să pot să iert!

O.. slavă Ție, Doamne, slavă Ție,
Să îmi mai dai mulți ani de preoție,
S-aduci la mine oameni bârfitori
Și mânioși și răi și hulitori!

Și câți or fi în astă Eparhie,
Să îi trimiți la mine-'n parohie,
Să cresc iertând, să mă sfințesc prin ei,
Iubindu-i și pe iezi precum pe miei!

amin