Să ne îngrijim mereu de florile sufletului

Ai păcătuit? Nu-ţi cer nimic altceva decât aceasta: intră în biserică şi spune-I cu pocăinţă lui Dumnezeu: "Am păcătuit". citat din Sfântul Ioan Gură de Aur

Când grădina sufletului  tău este plină de spinii patimilor nu încerca să le dezrădăcinezi , căci te vei afla continuu traumatizat şi murdărit tot ocupându-te de ele.Toată atenţia ta trebuie să fie concentrată asupra florilor sufletului tău. Udă-le iar atunci spinii se vor desprinde singuri. Şi cea mai minunată floare este iubirea lui Hristos. Dacă uzi în fiecare zi această floare minunată, ea va creşte şi toţi spinii din jurul ei se vor ofilii. Iubirea este o floare cu şapte petale iar cel care o îngrijeşte a pătruns deja în lumea bucuriei. Cele şapte petale minunate sunt: credinţa, bunătatea, iertarea, dragostea, pacea, răbdarea, înfrânarea. Iubirea în Hristos înseamnă să iubeşti pe toţi pe care şi El îi iubeşte. Prin deschiderea florii iubirii se realizează unirea între tine şi Hristos ,între tine şi aproapele. A iubi înseamnă a dărui , iar a dărui înseamnă a te bucura. Cel care dăruieşte este mai fericit decât cel care primeşte. Iubirea faţă de Dumnezeu trebuie să fie foarte puternică ,să fie statornică şi să nu fie distrusă de nici o altfel de iubire  precum spune Sfântul Apostol Pavel: Căci sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru" (Români 8, 18, 35-39).

 Pe lângă florile minunate ale iubirii în grădina sufletului mai pot fi  sădite flori de curaj, flori de încredere , flori de fericire, flori de prietenie , flori de speranță, flori de voință. Pentru ca în grădina sufletului să avem flori frumoase şi înflorite trebuie ca să le oferim lumina necesară şi  să le îngrijim de buruieni şi de alţi dăunători. Să le udăm doar ,nu este deajuns. Cu cât suntem grădinari mai harnici cu atât grădina va fi mai luminoasă şi mai frumoasă. În grădina sufletului trebuie să pătrundem zilnic şi să nu lăsăm buruienile păcatelor să rodească deoarece după ce prind rădăcini greu mai pot fi smulse. Este foarte important să udăm grădina cu apă dătătoare de viaţă a rugăciunii. Ea ne luminează cu bucuria cea neperitoare. 

 Indiferent de cum te-ai născut ,dacă te îngrijeşti de grădina sufletului,  Dumnezeu se poate sălăjlui în ea şi astfel ea se poate lumina. Cât este de atrăgătoare o grădină înflorită cu tot felul de flori puternic parfumate şi colorate! Să începem să ne iubim viaţa şi să fim muncitori cu noi ,să nu mai lăsăm zilele să se irosească. Nu suntem veşnici cu trupul dar putem deveni veşnici cu sufletul. Mulţi sunt cei ajunşi la bătrâneţe care îşi doresc să fie la tinereţe ca să-şi trăiască viața aşa cum ar trebui. Pentru unii viaţa este scurtă şi neiertătoare ,aşa că trebuie să fim conştienţi de orice minut care trece. Cu orice minut care trece ,ne întreptăm către poarta veşniciei. Pentru adevărata fericire,  orice clipă contează. Să începem acum ,să ne înfrumuseţăm sufletul ,semănând în el seminţe roditoare. Ce comoară mare şi scumpă este pentru Dumnezeu sufletul omului! Dar noi ce  facem cu acestă grădină preţioasă? Suntem datori să ne îngrijim de suflet şi vom primi cu siguranţă fericirea cea cerească. Când eşti fericit pătrunzi tainic în suflet şi îl găseşti zâmbind. Şi îngerul Domnului zâmbeşte şi este fericit alături de tine. Aici totul este transformat în pace şi odihnă. Este locul unde te simţi minunat. Această lumină dătătoare de bucurie se transmite cu focul dragostei direct la inimă. Când eşti fericit cuvintele nu se mai rostesc , ele sunt cântate de gânduri şi purtate cu fiecare respiraţie. Când eşti fericit, braţele devin aripi şi gândurile adieri de linişte. Duhul Sfânt se coboară sub chip de porumbel şi te urmăreşte în linişte. El te călăuzeşte,te mângâie ,şi-ţi numără paşii spre veşnicie.

Ca un curcubeu înmiresmat ,florile sufletului ne luminează  înteaga viaţă. Nu trebuie să păstrăm florile doar pentru noi, ci să le dăruim şi celor de lângă noi. Un lăstar de iubire şi unul de curaj sigur se pot prinde cel mai repede. Nimeni nu are  toate florile sufletului. Unii au crinii curăţiei, unii au macii vitejiei, unii au trandafirii dragostei, unii cactuşii suferinţei şi fiecare are florile lui. Deşi oferim flori din sufletul nostru, lăstari sau bulbi,  unele s-ar putea că să se prindă ,altele să nu să prindă. Dacă este un teren arid florile se ofilesc , dispar , lăstarii nu se pot prinde, iar bulbii se usucă.Totul depinde de teren.

Fiecare zi este ca o zi de primăvară! Visele încolţesc, speranţele încolţesc şi se ridică încet ,încet ca firele de iarbă. Ce să faci în fiecare zi….? Iubeşte şi vei fi iubit, dăruieşte şi vei primi ,caută şi vei găsi ,întreabă şi vei afla, bate şi ţi se va deschide, ajută şi vei fi ajutat, luptă şi vei câștiga, încearcă şi vei răzbate, visează şi se va împlini. În orice zi să lucrezi ceva pentru sufletul tău şi cu siguranţă vei avea grădina cea mai minunată ,iar florile înflorite îţi vor dezmierada gândurile și vor forma poteci colorate în povestea ta de viață.

Apopei Roxana