S-au temut că se vindecă

Istoria păstrează o mult-grăitoare întâmplare:

Pe la anul 1754, se făcu în Franţa o mare procesiune cu moaştele făcătoare de minuni ale unui sfânt.

Mulţime mare de popor se strânse cu acest prilej.

Venise şi o mulţime de bolnavi şi cerşetori.

Doi ologi cerşeau la un capăt de drum.

-Să aveţi credinţă tare! – le ziseră trecătorii. În curând vor trece pe aici moaştele Sfântului şi, de veţi avea credinţă,vă veţi tămădui.

-Frate! – se înţeleseră atunci ologii. De noi nu va fi bine cu moaştele alea… S-ar putea întâmpla să ne tămăduim; şi atunci cine ne va mai da nouă bani?!… Va trebui să ne apucăm iarăşi de lucru! Hai să o ştergem de aici!…


Şi cei doi ologi o şterseră repede din calea moaştelor, nu cumva să-i ajungă tămăduirea.

Exact aşa se întâmplă şi cu oamenii de azi.

Nu le trebuie oamenilor o „sănătate” care să-i despartă de patimile şi năravurile lor cele rele.
Într-un sat s-au luat oamenii cu huiduieli şi cu bătăi după doi ostaşi din Oastea Domnului care merseseră să le vestească Oastea.

„Auziţi, oameni buni, ce grăiesc nebunii ăştia! Cică trebuie să ne lăsăm de băuturi, de fumat, de petreceri şi alte datini în care au trăit moşii şi strămoşii noştri!…”
Atât de mult s-au dedat oamenii cu belşugul păcatelor, că nu le trebuie sănătate sufletească.
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare religioase