"20 VORBE ÎNȚELEPTE JAPONEZE DIN CARE AVEM MULTE DE ÎNVĂȚAT:

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

1. Un obiect în plus e o grijă în plus.
2. Fără oameni simpli nu există oameni mari.
3. Memorează atât recunoștința cât și supărarea.
4. Nu s-a întâmplat vreodată ca cineva, în pielea goală, să piardă ceva.
5. Când puterea are dreptate, dreptatea n-are putere.
6. Fă ce poți, iar ceea ce nu poți, lasă în voia soartei.
7. Dacă întrebi – ți-e rușine un minut, iar dacă nu știi – ți-e rușine toată viața.
8. Când vine nenorocirea, bizuie-te doar pe tine.
9. După ce te-ai gândit bine – hotărăște, iar după ce ai hotărât – nu te mai gândi.
10. Nu există dușman mai periculos decât prostul.
11. Nu-l reține pe cel ce pleacă și nu-l alunga pe cel ce vine.
12. Cazi de 7 ori și ridică-te de 8 ori.
13. În casa în care oamenii râd, vine fericirea.
14. Dacă o problemă poate fi rezolvată, atunci nu trebuie să-ți faci griji. Dacă problema nu are soluții, e inutil să-ți faci griji.
15. Omul rău încearcă să se justifice, omul bun – să-și îndrepte greșeala.
16. Fii învățătorul inimii tale – nu-i permite inimii să devină învățătorul tău.
17. Repede înseamnă încet, dar fără întreruperi.
18. Negustorul înțelept nu-și scoate chiar la început toată marfa.
19. Uneori o clipă e mai de preț ca o comoară.
20. Fii precaut cu cel ce tace."

Kasa Adalbert

CEI CARE STARUIESC IN RUGACIUNI, SUNT RAZBOITI DE ISPITE! ...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



🙏 Bucuria mea, Sfantul Parinte, Nicolae Velimirovici, zice asa: "Cata vreme omul doar filozofeaza despre Dumnezeu, el se face pe sine cu desavarsire neajutorat in fata duhului cel rau. Fiindca duhul rau, isi bate joc de anemica sofisticarie a filozofiei omenesti, insa de indata ce omul incepe sa posteasca si sa se roage lui Dumnezeu, duhul cel rau se umple de o spaima cu neputinta de descris. Sub nici un chip nu poate indura duhul cel rau buna mireasma a rugaciunii si a postului! Aceasta dulce buna mireasma il inabusa cu totul si il slabeste cu desavarsire, pana la epuizare. In omul care se mulţumeste doar sa filozofeze despre Dumnezeu, se afla spatiu larg pentru intrarea in el a diavolilor. Dar în omul care se apuca cinstit de rugaciune catre Dumnezeu, si cu evlavie si dragoste se pleaca postului, intru nadejde si rabdare, locul devine foarte stramt si de nesuferit si diavolul trebuie neaparat sa fuga de acolo. Impotriva anumitor suferinte trupesti exista doar cate un singur remediu, impotriva celei mai mari boli a sufletului, care este posedarea demonica, exista doua remedii, care trebuie utilizate neaparat impreuna: postul si rugaciunea! 

Sfantul Parinte, Efrem Sirul, ne vorbeste despre infranarea limbii: "Astfel este infranarea limbii: A nu vorbi cuvinte multe si desarte, a tine limba si a nu grai de rau, a nu ocarî, a nu blestema, a nu vorbi cele ce nu se cuvin, a tine limba sa, a nu cleveti, a nu prihani pe fratele, a nu descoperi taine, a nu cugeta cele ce nu sunt ale sale." 

Sfantul Parinte, Nicodim Mandita, ne indeamn asa: "Cei ce staruiesc in rugaciuni sunt razboiti de ispite, insa, Dumnezeu cu Ingerii Sai ii vegheaza, ii imputernicesc si ii incununeaza." Si minunat si de neuitat este si cuvantul de invatatura despre Impartasanie, al Sfantului Parinte, Paisie Olaru:

           “Nu deasa Impartasanie ne duce la desavarsire, ci pocainta cu lacrimi, deasa spovedanie, parasirea pacatelor, rugaciunea din inima. Ravna unora pentru deasa Impartasanie este semnul slabirii credintei si al mandriei, iar nu semnul sporirii duhovnicesti. Indreptarea si sporirea noastra pe calea mantuirii incepe cu deasa spovedanie si se continua prin post si rugaciune cu lacrimi, prin parasirea pacatelor, milostenie, impacare cu toti si smerenie. Numai dupa ce facem toate acestea ne putem impartasi mai des. Altfel cum sa-l primesti pe Domnul cerului si aI pamantului cand sufletul tau este necurat, nespovedit, robit de patimi si, mai ales, plin de mandrie?”

🙏 Ma rog bunului Dumnezeu sa-ti umple sufletul de BUCURIE Sfanta, LUMINA Sfanta si PACE Sfanta!

                                                                                                            Amin si Aliluia!
                                                                                                               Preot Ioan 🔔.