SFANTA IMPARTASANIE

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

"In coliba-ntunecata,
Din carne si os lucrata,
A intrat Hristos deodata, 

Nu faclie ce se stinge,

 Nu icoana ce se frange, 

 Ci, El insusi Trup si Sange, 

Preschimbat pentru faptura, 

Intr-o scumpa picatura, 

Dulcea Cuminecatura". 

Iubiti credinciosi, orice om trebuie sa stie ca scopul vietii lui este MANTUIREA SUFLETULUI si sa nu uite niciodata ca esentialul vietii omului este sa fie SPOVEDIT si IMPARTASIT, cel putin in cele 4 posturi mari ale anului, sau ori de cate ori i-o cere constiinta. Toti Sfintii Parinti ne spun ca fara POCAINTA (spovedanie cu sinceritate si cainta) si fara SFANTA IMPARTASANIE ("merinde pentru Calea Vesniciei"), Dumnezeu nu mantuieste pe nimeni. CINE ARE MINTE, SA IA AMINTE! 

                                                                                                                                      Preot Ioan. 

VĂDUVA DIN NAIN

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

de Preot Sorin Croitoru

Un suflet mut de disperare,
Rămas pe lume-al nimănui,
Înviforat de-o întrebare
Ce vrând s-o pună, n-are cui,

Căci nu cutează ea, sărmana,
Să-L ia la rost pe Dumnezeu,
Și-și strânge între dinți dojana:
"De ce, Stăpânul meu, tot eu"?..

O viață-ntreagă-n văduvie
Și singurul ei fiu acum
E mort, zăcând pe năsălie,
Și-l duc pe ultimul său drum..

De-atâta plâns, abia mai vede
Că mii de oameni merg cu ea..
De-atât suspin, abia mai crede
Că Cerul binele i-l vrea..

Deodată, îi apare-n față
Acel ce lumea a zidit,
Acel ce suflă-n trupuri viață
(El Însuși "Viața" S-a numit!)

Iisus, Profetul despre Care
Până-n Nain s-a auzit,
- Să fie pură întâmplare? -
Pe-același drum S-a nimerit!

Atâta lume-L însoțește,
Sunt mii și mii în jurul Lui..
Întreg cortegiul se oprește,
Văzând cortegiul mortului.

Iisus atinge-acum sicriul,
Privind spre mort cu ochi de Domn..
De-odată-i strigă tare fiul,
Dorind să-l scoale.. dintr-un somn!

Iar fiul văduvei învie,
Privind în jur nedumerit,
Căci nu-nțelege ce să fie
Cu-acest vacarm ce l-a trezit..

Un soare splendid strălucește
Deasupra micului Nain..
Iisus cu-ai Săi acum pornește
Să schimbe-n bine alt destin..

O mamă-și mângâie feciorul
Ce mort era și-acum e viu,
Privindu-și Binefăcătorul
Ce-ncet, Se pierde în pustiu..