In Sfanta Biserica Ortodoxa din Ierusalim,

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Despre Ortodoxie

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



Cea mai scumpă pentru noi este anume Sfânta Ortodoxie! Nu suntem „în pas cu vremurile” și nu schimbăm Ortodoxia cu părelnica „dragoste creștinească” propovaduită de ecumeniști
- Cuviosul Averchie de Jordanville(adormit în 1976)

„Nouă ne este scumpă anume Ortodoxia curată, care nu a fost știrbită și pervertită de actualele sofisme ce sunt la modă sau de filosofiile tulburi care cu adevărat sunt ”de la cel viclean”, Ortodoxia cea mărturisită de Sfinții Părinți ai Bisericii!(…)

Noi dorim, și din tot sufletul ne străduim să mergem pe calea Ortodoxiei Apostolești și a Sfinților Părinți, dar în nici un caz nu ”într-un pas cu timpul”, schimbând Ortodoxia cu părelnica ”dragoste creștinească” față de cei ce au lepădat Ortodoxia – romano-catolicii și protestanții – pe care o propovăduiesc insistent inverșunații dușmani a Bisericii noastre – ”ecumeniștii”, care deja au intrat în comuniune liturgică cu cei dintâi şi prin aceasta au călcat în picioare Ortodoxia lor și s-au lepădat de dânsa.

Noi dorim să păstrăm fecioreasca curățenie a sfintei noastre credințe, la care mai mult ca la orice țineau binecredincioșii noștri strămoși din Sfânta Rusie și de aceea îndepărtăm cu hotărâre orice modernism în acest subiect pe care îl impune duhul necurat de lepădare de Dumnezeu al vremurilor pe care le trăim astăzi(…).

Pentru orice om cinstit, care nu s-a viclenit până la capăt, toate aceste lucruri trebuie să fie clare și ”la lumina zilei”!

Și noi suntem convinși că dușmanii noștri înțeleg perfect acest lucru. Dar ceva îi leagă și lipsindu-i de puteri și bărbăție nu le permite să recunoască pe față că anume calea noastră este cea dreaptă şi se află în conglăsuire cu învățătura Cuvântului lui Dumnezeu și a Sfintei Biserici, iar ei s-au depărtat pe căi greșite, străine de învățătura Sfintei noastre Biserici, căi care sunt condamnate de Biserică, fiindcă duc la pierire.

(…)Noi nu putem prieteni și înfrăți cu aprigii dușmani a credinței noastre Sfinte Creștin-Ortodoxe(…) căci vedem în aceasta lepădarea Sfintei Ortodoxii și trecerea în ceata dușmanilor ei. Noi nu putem nici să adaptăm Sfânta Ortodoxie la ”noile cerințe”, cum a făcut-o chiar acum Patriarhia Constantinopolului, care a aprobat ”noua mărturisire de credință”. Nu putem nici să ne împărtășim cu Sfintele lui Hristos Taine împreună cu ereticii, care pervertesc dogmele Credinței Creștine, și cu moderniștii, care subminează duhul patristic al credinței și al cucerniciei noastre.

Nu noi ne rupem de Biserica Universală, ci ei rup comuniunea cu ea, fiindcă Biserica Universală o compun nu doar cei ce trăiesc pe pământ, dar și sfinții proslăviți în ceruri şi bineplăcuți lui Dumnezeu, care ne-au lăsat poruncă, prin cuvânt și prin exemple din propria lor viață de mărturisitori, să păstrăm fără de schimbare Sfânta Ortodoxie și să nu ne depărtăm de la ea chiar dacă pentru aceasta ne-ar amenința moartea mucenicească.

De dragul necontenitei comuniuni cu aceasta Biserică Universală, biruitoare în ceruri, noi nu putem, având în față conștiința noastră, să mergem pe urmele celor ce s-au lepădat de credință pe pământ, ci putem doar să ne rugăm pentru luminarea și întoarcerea lor la calea pe care au nesocotit-o – a Adevărului lui Hristos, așa cum se roagă pentru întoarcerea tuturor celor rătăciți Sfânta Biserică în Săptămâna Ortodoxiei.”

(Arhiepiscopul Averchie)

Comentariu: Despre Arhiepiscopul Averchie, Cuviosul Serafim Rose spunea:” a fost unul dintre ultimii uriași ai ortodoxiei secolului XX, nu numai al Bisericii Ruse și al rușilor de peste hotare, ci al întregii ortodoxii universale din secolul XX.(…) Învățătura lui rămâne cu noi și poate fi lumina călăuzitoare în zilele și mai întunecate care ne așteaptă (…) când Biserica va trebui să pătrundă în pustie așa cum scrie în Cartea Apocalipsei. Pentru cei care sincer însetează să rămână credincioși ortodoxiei, nu mai este niciun glas drept decât acela care iese din gura aurită a Arhiepiscopului Averchie ”
(Extras din Viața și opera Părintelui Serafim Rose, trad de prof. Grația Lungu Constantineanu, Apologeticum 2005)