DUMINICA ORTODOXIEI...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

              SFANTUL TEODOSIE DIN ARGOS si MARETIA SFINTEI LITURGHII

   “Bucuria mea, ce maretie este Dumnezeiasca Liturghie! Cat de mult cinsteste Dumnezeu pe om! Vine impreuna cu cetele Ingerilor la fiecare Sfanta Liturghie si-l hraneste pe crestinul ortodox cu Preasfantul Sau Trup si Sange! O, iubire cereasca, nepretuita! Multi crestini ortodocsi nu vin duminica la Sfanta Liturghie, calcand astfel Porunca a 4-a, nestiind ca “de va gresi intr-o singura porunca, s-a facut vinovat fata de toate poruncile” (Iacov 2:10). Si iata una din minunile, care ne dovedesc MARETIA SFINTEI LITURGHII: “Sfantul Teodosie din Argos a slujit o singura data o viața lui Sfanta Liturghie. Mitropolitul locului, in prima zi la hirotonitt diacon, in a doua zi l-a hirotonit preot, iar in a treia zi slujit pentru prima data, Sfanta Liturghie. In timpul Proscomidiei, cand a ajuns la momentul impungerii Sfantului Agnet cu copia, s-a vazut pe sine ca soldat, impungand cu o sulita ascutita trupul lui Iisus Hristos si indata ai iesit din coasta Lui, sange si apa. 
Cine stie cu cata spaima si cutremur a pus in continuare vin si apa in Sfantul Potir?
           L-a cuprins asa o groaza de mare, incat dupa ce a incheiat Sfanta Liturghie n-am mai slujit niciodata!” Asadar, ca trebuie si suntem datori sa nu lipsim de la Sfanta Liturghie. Cu frica de Dumnezeu si cu evlavie sa stam in Sfanta Biserica Crestin Ortodoxa, fiindca, pe cei care sunt atenti si evlaviosi, Dumnezeu ii umple de Har si de binecuvantare, iar pe cei neatenti ii osandeste ca nevrednici. Amin si Aliluia!
                                                                                                                                         Preot Ioan .

 

Despre Ortodoxie

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



Cea mai scumpă pentru noi este anume Sfânta Ortodoxie! Nu suntem „în pas cu vremurile” și nu schimbăm Ortodoxia cu părelnica „dragoste creștinească” propovaduită de ecumeniști
- Cuviosul Averchie de Jordanville(adormit în 1976)

„Nouă ne este scumpă anume Ortodoxia curată, care nu a fost știrbită și pervertită de actualele sofisme ce sunt la modă sau de filosofiile tulburi care cu adevărat sunt ”de la cel viclean”, Ortodoxia cea mărturisită de Sfinții Părinți ai Bisericii!(…)

Noi dorim, și din tot sufletul ne străduim să mergem pe calea Ortodoxiei Apostolești și a Sfinților Părinți, dar în nici un caz nu ”într-un pas cu timpul”, schimbând Ortodoxia cu părelnica ”dragoste creștinească” față de cei ce au lepădat Ortodoxia – romano-catolicii și protestanții – pe care o propovăduiesc insistent inverșunații dușmani a Bisericii noastre – ”ecumeniștii”, care deja au intrat în comuniune liturgică cu cei dintâi şi prin aceasta au călcat în picioare Ortodoxia lor și s-au lepădat de dânsa.

Noi dorim să păstrăm fecioreasca curățenie a sfintei noastre credințe, la care mai mult ca la orice țineau binecredincioșii noștri strămoși din Sfânta Rusie și de aceea îndepărtăm cu hotărâre orice modernism în acest subiect pe care îl impune duhul necurat de lepădare de Dumnezeu al vremurilor pe care le trăim astăzi(…).

Pentru orice om cinstit, care nu s-a viclenit până la capăt, toate aceste lucruri trebuie să fie clare și ”la lumina zilei”!

Și noi suntem convinși că dușmanii noștri înțeleg perfect acest lucru. Dar ceva îi leagă și lipsindu-i de puteri și bărbăție nu le permite să recunoască pe față că anume calea noastră este cea dreaptă şi se află în conglăsuire cu învățătura Cuvântului lui Dumnezeu și a Sfintei Biserici, iar ei s-au depărtat pe căi greșite, străine de învățătura Sfintei noastre Biserici, căi care sunt condamnate de Biserică, fiindcă duc la pierire.

(…)Noi nu putem prieteni și înfrăți cu aprigii dușmani a credinței noastre Sfinte Creștin-Ortodoxe(…) căci vedem în aceasta lepădarea Sfintei Ortodoxii și trecerea în ceata dușmanilor ei. Noi nu putem nici să adaptăm Sfânta Ortodoxie la ”noile cerințe”, cum a făcut-o chiar acum Patriarhia Constantinopolului, care a aprobat ”noua mărturisire de credință”. Nu putem nici să ne împărtășim cu Sfintele lui Hristos Taine împreună cu ereticii, care pervertesc dogmele Credinței Creștine, și cu moderniștii, care subminează duhul patristic al credinței și al cucerniciei noastre.

Nu noi ne rupem de Biserica Universală, ci ei rup comuniunea cu ea, fiindcă Biserica Universală o compun nu doar cei ce trăiesc pe pământ, dar și sfinții proslăviți în ceruri şi bineplăcuți lui Dumnezeu, care ne-au lăsat poruncă, prin cuvânt și prin exemple din propria lor viață de mărturisitori, să păstrăm fără de schimbare Sfânta Ortodoxie și să nu ne depărtăm de la ea chiar dacă pentru aceasta ne-ar amenința moartea mucenicească.

De dragul necontenitei comuniuni cu aceasta Biserică Universală, biruitoare în ceruri, noi nu putem, având în față conștiința noastră, să mergem pe urmele celor ce s-au lepădat de credință pe pământ, ci putem doar să ne rugăm pentru luminarea și întoarcerea lor la calea pe care au nesocotit-o – a Adevărului lui Hristos, așa cum se roagă pentru întoarcerea tuturor celor rătăciți Sfânta Biserică în Săptămâna Ortodoxiei.”

(Arhiepiscopul Averchie)

Comentariu: Despre Arhiepiscopul Averchie, Cuviosul Serafim Rose spunea:” a fost unul dintre ultimii uriași ai ortodoxiei secolului XX, nu numai al Bisericii Ruse și al rușilor de peste hotare, ci al întregii ortodoxii universale din secolul XX.(…) Învățătura lui rămâne cu noi și poate fi lumina călăuzitoare în zilele și mai întunecate care ne așteaptă (…) când Biserica va trebui să pătrundă în pustie așa cum scrie în Cartea Apocalipsei. Pentru cei care sincer însetează să rămână credincioși ortodoxiei, nu mai este niciun glas drept decât acela care iese din gura aurită a Arhiepiscopului Averchie ”
(Extras din Viața și opera Părintelui Serafim Rose, trad de prof. Grația Lungu Constantineanu, Apologeticum 2005)

Duminica Ortodoxiei...

  Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

În această zi celebrăm ceea ce a adus Hristos în lume pentru înnoirea ei: viața cea nouă împreună cu Sfânta Treime. Ceea ce numim „Ortodoxie” înseamnă înțelesul corect și adevărat al relației noastre cu Dumnezeu, pe care l-a păstrat cu sfințenie Biserica creștină din Răsăritul Europei și Orientul Apropiat, numită, prin urmare, Ortodoxă. În traducere, „slăvire dreaptă” sau „credință dreaptă”, Ortodoxia desemna în primele veacuri înțelegerea corectă a învățăturii lui Hristos așa cum o mărturisea Biserica, în comparație cu ereziile sau interpretările greșite ale oamenilor, condamnate de sinoadele ecumenice ca falsificări, care produceau multă tulburare în lumea creștină. În anul 843 în prima Duminică din Postul Mare s-a proclamat la Constantinopol sărbătoarea Ortodoxiei ca dreapta credință a Bisericii împotriva tuturor ereziilor care au bântuit comunitățile creștine până atunci.
Numele a fost preluat după Schisma cea mare din 1054 de către Biserica Răsăriteană, care nu a schimbat nimic din viața și trăirea primilor creștini, având ca fundament Tradiția apostolică cu Sfânta Scriptură, Sfânta Liturghie și Sfintele Canoane.
Ortodoxia este, așadar, viața cea nouă de comuniune cu Dumnezeu Tatăl, în Fiul cu Duhul Sfânt, pe care Biserica Răsăriteană o păstrează și o transmite lumii fără schimbare. Aceasta se regăsește în cei trei stâlpi de credință și trăire creștină, care ne descoperă trăirea primilor creștini: aceeași învățătură de credință, aceleași sfinte slujbe și aceleași canoane sau rânduieli de viață. Viața cea nouă a Bisericii este o experiență ce nu poate fi cuprinsă în cuvinte, ci doar trăită la nivel personal, de aceea chemarea lui Filip adresată lui Natanael, așa cum este consemnată în pericopa din Evanghelia după Ioan (1, 43-51), citită astăzi, este o invitație de a descoperi personal această trăire înaltă: „Vino și vezi” (Ioan 1, 

46).

Pentru că adevărul ei nu este dovedit prin argumente raționale sau prin mijloace de îndoctrinare ideologică sau religioasă, ci descoperit de fiecare prin propria experiență împreună cu Hristos în Duhul Sfânt, Ortodoxia are ca simbol icoana, adică vederea realităților duhovnicești: „Și Cuvântul trup S-a făcut și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” (Ioan 1, 14). Viața creștină pe care o propune credința ortodoxă este o trăire concretă care dovedește fiecăruia adevărul lui Dumnezeu, așa cum l-a descoperit Domnul Hristos, așa cum a fost propovăduit de Sfinții Apostoli, așa cum a fost explicat de Sfinții Părinți ai Bisericii și așa cum a fost definit de Sinoadele Ecumenice în primele secole. Un creștin ortodox nu doar aude despre Hristos din Sfânta Scriptură, ci Îl și vede pe Hristos în icoane și, mai ales, se unește cu Hristos în Taina Sfintei Euharistii. Practic, în Biserica Ortodoxă avem adevărul vestit de Sfântul Apostol Ioan: „Ceea ce era la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieții - și Viața s-a arătat și am văzut-o și mărturisim și vă vestim Viața de veci, care era la Tatăl și s-a arătat nouă. Ce am văzut și am auzit vă vestim și vouă, ca și voi să aveți împărtășire cu noi; iar împărtășirea noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său Iisus Hristos” (I Ioan 1, 1-3). Acesta este textul biblic care vorbește cel mai direct despre ceea ce înseamnă Ortodoxia.
Dovada că Biserica Ortodoxă are viața și credința primilor creștini este că ea este singura confesiune creștină una și unică în întreaga lume și în multitudinea culturală a omenirii: oriunde s-ar afla, creștinii ortodocși mărturisesc aceeași învățătură de credință cu același înțeles duhovnicesc, săvârșesc aceleași slujbe liturgice și rugăciuni de slăvire a lui Dumnezeu și respectă aceleași rânduieli canonice în viața creștină zilnică. Comunitățile ortodoxe sunt organizate autonom în fiecare țară sau cultură, dar păstrează împreună în mod neschimbat învățătura, slujbele și canoanele, ca mărturie a vieții creștinismului primar.
Astăzi, sărbătorim Ortodoxia ca viață a Bisericii lui Hristos și o mărturisim lumii seculare de astăzi ca singura cale de mântuire. Pentru aceasta, creștinii ortodocși nu trebuie să fie mândrii de ceea ce au, ci mai ales responsabili de ceea ce trebuie să facă.

TOTUL DESPRE ICOANE: Duminica Ortodoxiei - sarbatoarea icoanelor

Prima Duminică a urcuşului duhovnicesc către Praznicul Învierii Domnului, pe care o serbăm astăzi, cu mare bucurie și folos duhovnicesc, este ziua în care Sfinții Părinți au restabilit, definitiv,cinstirea sfintelor icoane în Biserica lui Hristos, ziua în care a fost proclamată biruinţa dreptei credinţe asupra valului de erezii care s-au abătut asupra ei, vreme de peste cinci secole

Suntem datori a cinsti sfintele icoane, pentru că ele ni-L readuc pe Dumnezeu aproape, în suflet, ne ajută să fim contemporani cu evenimente importante din istoria mântuirii neamului omenesc, să refacem legătura spirituală cu Maica Domnului și cu sfinții, prin care Dumnezeu lucrează în chip minunat (cf. Psalmul 67, 36) și ne cheamă la împărtășirea cu Sfânta Euharistie ca arvună a ospățului din Împărăția cerurilor.

Nu trebuie să uităm, așadar, că în Biserică Îl avem prezent pe Hristos, Care Se Jertfeşte pentru noi la fiecare Sfântă Liturghie şi ne aşteaptă să redevenim icoană a Sa, prin primirea Sfintei Împărtăşanii, prin cunoașterea și împlinirea prin fapte a învățăturilor Sale, pentru că „oamenii care se împărtăşesc cu Trupul cel Sfânt al lui Hristos şi beau Sângele Lui participă şi devin părtaşi firii dumnezeieşti, căci se unesc cu Dumnezeirea după ipostas, iar cele două firi sunt unite după ipostas, în chip nedespărţit, în Trupul lui Hristos, cu care ne împărtăşim”(Ibidem, p. 145.).

mai multe cititi aici:

TOTUL DESPRE ICOANE: Duminica Ortodoxiei - sarbatoarea icoanelor: Duminica Ortodoxiei (sursa: CrestinOrtodox)                                                     In Duminica Ortodoxiei, pictor...