CUVINTE DE FOLOS PENTRU RUGĂCIUNE

              

                                CULESE DE LA PĂRINTELE VISARION IUGULESCU

~ Rugăciunea este sufletul creştinătăţii. Sfinţii Părinţi spun că rugăciunea este maica tuturor virtuţilor şi din sânul ei se nasc toate celelalte virtuţi. Ea ridică mintea către Dumnezeu, este viaţa lumii, inima credinţei, cununa nădejdii şi sufletul Bisericii. Rugăciunea este pacea familiilor, bucuria soţilor, apărarea copiilor, alinarea bolnavilor, mângâierea văduvelor şi întărirea bătrânilor. Fără rugăciune nici un suflet nu se poate mântui.

~ Fiind mare darul şi puterea rugăciunii, ea are şi cei mai mulţi duşmani: satana, lumea, trupul, plăcerile şi grijile vieţii acesteia. Satana este cel mai mare duşman al rugăciunii, el face orice numai ca omul să nu se roage, să nu ajungă să vorbească cu Dumnezeu. Când omul vrea să se roage el caută să-i dea alte ocupaţii; îl îndeamnă să vorbească, să citească cărţi nefolositoare, să mănânce, să doarmă mult şi multe alte pofte numai să-l îndepărteze de la rugăciune, iar dacă creştinul biruieşte şi începe a se ruga, diavolul se străduieşte să facă tulburare şi ceartă în casă. Seara îi dă omului somn devreme, dimineaţa lenevire, peste zi nenumărate griji, iar în sărbători îi dă dureri de cap sau îi trimite pe cineva, prieteni sau cunoscuţi, ca să-l oprească şi să nu meargă la biserică să se roage.

~ ...rugăciunea este dăruită omului ca o călăuză pe pământ de Bunul Dumnezeu. Viaţa omului de la leagăn până la mormânt este o cale foarte scurtă, plină de o mulţime de dureri, necazuri şi primejdii, suferinţe şi lacrimi. Cum va putea străbate acest călător străin calea aceasta primejdioasă de nu va avea călăuză un toiag de sprijin pe acest drum spinos?! Acest toiag este sfânta rugăciune.

~ Mulţi creştini se roagă numai când dau de necazuri sau atunci când cer de la Dumnezeu să le dea şi iar să le dea. După ce au primit de la Dumnezeu împlinirea dorinţelor întorc spatele Domnului ca evreicele care atunci când nasc cu greu cer ajutor Maicii Domnului zicând: "Ajută-mă Marie, uşurează-mă Marie, nu mă lăsa Marie!" După ce nasc iau mătura şi, măturând prin casă zic: "Acum ieşi afară Marie, pleacă Marie!"

~ Rugăciunile celor care nu vor să se spovedească cu anii nu sunt primite, nici ale celor care vin în biserică îmbrăcaţi necuviincios, mai ales femeile care fac sminteală cu îmbrăcămintea tulburând mintea şi liniştea bărbaţilor. Rugăciunile femeilor, făcute cu capul descoperit, atât la biserică cât şi acasă, nu sunt primite.
~ Pentru ca să fie primită rugăciunea, trebuie să fie ajutată de celelalte fapte bune: de dragoste către săraci şi toţi oamenii necăjiţi, de milostenii, de post, de iubire către vrăjmaşi, de iertare pentru cei care au greşit.

~ La foarte mulţi creştini nu li se îndeplinesc rugăciunile din cauză că nu vin duminicile la biserică, la masa Împăratului ceresc, aici acasă la El, la Dumnezeu, pentru că Biserica e casa lui Dumnezeu. Aceştia parcă ar aştepta să vină Dumnezeu la ei acasă, să le dea după placul lor şi după poftele lor. Toţi cei ce se aşează şi se ridică de la masă fără rugăciune insultă bunătatea dumnezeiască şi rugăciunile lor ca şi ale celor ce se arată nemulţumiţi şi cârtesc ba de una, ba de alta, nu sunt primite.

~ Unul din motivele pentru care Dumnezeu nu vrea să împlinească rugăciunile noastre este şi acesta: Dumnezeu ştie că după ce am primit darurile Lui nu le folosim pentru mântuirea noastră şi cerem cu gând rău ca să le risipim în plăcerile noastre, aşa după cum spune apostolul Iacov în epistola sa la cap. IV, v. 3.

~ ...acolo sus la Dumnezeu, să ştiţi că nu se poate ajunge decât pe aripile rugăciunilor, prin Harul Său, pe norii învăţăturii Bisericii Ortodoxe adevărate, prin cunoaşterea temeinică a lui Dumnezeu din învăţăturile Fiului Său pe care le-a lăsat pe pământ în Biserica Sa.

~ ...în necazurile noastre, în rugăciunile noastre, când strigăm către Dumnezeu şi nu ni se împlinesc cererile, să nu ne pierdem credinţa, căci Dumnezeu nu doarme, e lângă noi şi ne aude. Să ridicăm glasul nostru cu multă încredere şi să simţim prezenţa dumnezeirii Lui lângă noi, şi printre noi păcătoşii, şi să avem răbdare, aşteptând, că ne mai pune câteodată credinţa la încercare. Apoi să ne mai gândim şi astfel: de câte ori a strigat şi el la noi ca să ne întoarcem şi n-am voit să-L auzim?! Pe atâtea căi ne strigă să ne întoarcem la El şi nu vrem să auzim.

~ Numai vremea petrecută în biserică, în rugăciune, în citirea cărţilor sfinte şi în fapte bune este de preţ înaintea lui Dumnezeu şi pentru mântuirea sufletului nostru. Celălalt timp pe care îl petrecem pentru trebuinţele noastre pământeşti rămâne aici. Ştim că toate le vom îngropa aici, odată cu acest trup muritor.

~ Creştinii, care se roagă sau fac fapte bune numai ca să le meargă bine pe aici, se poticnesc când văd că nu li se împlinesc rugăciunile şi, mai ales, atunci când văd că au parte de pagube şi supărări tocmai ei care vin la biserică, care se roagă şi postesc. Foarte puţini creştini ştiu că acestea sunt cu îngăduinţa lui Dumnezeu şi reprezintă diferite canoane de pe urma bunei spovedanii.

~ Mulţi cred că dacă-şi aduc aminte de-o rugăciune din când în când, merg la vreo liturghie sau aprind vreo lumânare, au făcut prea mult pentru Dumnezeu. E de plâns dragostea noastră, a creştinilor din veacul acesta.

~ Cea mai mare greşeală o fac unii părinţi care nu-i învaţă pe copii sfintele rugăciuni. Mulţi copii destul de mari nu ştiu nici rugăciunea "Tatăl nostru". Ştiu fel de fel de poezii, de povestiri destul de lungi, dar această rugăciune nu i-a învăţat nimeni. De multe ori am întrebat câte un copil dacă ştie "Tatăl nostru" şi mi-a răspuns că nu ştie. De unde să ştie bietul copil, dacă nici mama lui nu ştie. Nu mai cunoaşte lumea pe Tatăl nostru Cel Ceresc, nu mai cunoaşte lumea pe Tatăl care ne hrăneşte, ne îndulceşte, ne luminează şi ne încălzeşte încât avem atâtea bunătăţi şi atâtea daruri.

~ Avem pildă pe Mântuitorul care a fost prigonit, ocărât şi batjocorit, dar El s-a rugat zicând: "Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac!"

~ În cultul divin, noi creştinii avem o mulţime de rugăciuni, mai lungi sau mai scurte prin care cerem mila şi ajutorul lui Dumnezeu: Doamne miluieşte-ne! Doamne ai milă de noi! Dumnezeule milostiveşte-Te spre noi! Uşa milostivirii deschide-o nouă! Toate aceste rugăciuni sunt strigăte din inimă îndurerată. Este chemat în ajutor Dumnezeu pentru că El e Dumnezeul îndurării, îndelung răbdător, bun şi adevărat, Dumnezeu a toată mângâierea, care miluieşte pe toţi.

~ Un mare înţelept creştin avea o rugăciune a lui care zicea aşa: "Să nu-mi dai Doamne nici bogăţie, nici sărăcie, ci dă-mi pâinea care-mi trebuie, ca nu cumva în belşug să mă lepăd de Tine, iar în sărăcie să fur şi să iau în deşert numele Dumnezeului meu".

~ Sunt unii cărora nu li se îndeplinesc rugăciunile, pentru că nu ascultă sfaturile bune pe care le dăm şi cad într-o mare necredinţă, căci ajung de nu le mai trebuie nici biserică, nici preot, nici sfinţenie; se leapădă de toate, zicând că dacă ar fi Dumnezeu le-ar ajuta şi lor. Şi pentru că le caută tocmai pe acestea pământeşti şi nu mântuirea sufletului, de aceea se îndepărtează Dumnezeu de ei.

~ ...atâţia sfinţi prooroci şi mărturisitori prin post şi rugăciune au dobândit mari binefaceri de la Dumnezeu.

~ Vai, câţi creştini sunt înşelaţi astăzi de diavol, câţi nu vor să se roage de ruşinea oamenilor, câţi nu se duc la biserică fiindcă râde lumea, câţi nu găsesc timp de rugăciune toată viaţa pentru că sunt robi ai acestei lumi trecătoare, iar satana îi ţine în braţe cu plăcerile lui.

~ ... Moise şi Aron l-au rugat [pe Faraon] să dea voie poporului să meargă în pustie, să aducă jertfe şi să se închine lui Dumnezeu. Faraon, văzând însă că evreii nu şi-au uitat credinţa şi că le arde să se mai închine Dumnezeului lor, a poruncit să li se mărească norma de muncă, aşa încât să nu se mai gândească la jertfe şi rugăciuni. La un astfel de rezultat ajung şi creştinii noştri, care, pentru trebuinţele vieţii trupeşti, se împovărează peste măsură cu grija mâncării, a îmbrăcămintei şi a zilei de mâine. Prin grijile cele multe care năpădesc mintea omului, se pierde sufletul, şi iată cum: când vrem să ne închinăm, atunci se îmbulzesc în mintea noastră mii de gânduri lumeşti şi rugăciunea, în loc să se înalţe la cer, cade la pământ, parcă ar fi un plumb.

~ Pentru ca Dumnezeu să ne asculte rugăciunile, trebuie şi noi să îndeplinim unele condiţii, şi anume:
Întâi, rugăciunea să izvorască din credinţă neclintită.
Al doilea, să fie făcută cu inimă smerită, nu cu mândrie ca fariseul.
Al treilea, să nu cerem lucruri nedrepte sau vătămătoare altora.
Al patrulea, rugăciunea să fie stăruitoare, ca a femeii din parabola judecătorului nedrept.
Al cincilea, rugăciunile şi darurile nu sunt primite, să se ştie, acelora care poartă supărare, duşmănie şi nu pot ierta.
Al şaselea, să se ştie că rugăciunile nu sunt primite celor necununaţi la biserică, cu binecuvântarea religioasă de către preot, fie chiar şi acasă. Cei ce nu au cununie religioasă trăiesc în desfrânare şi păcatul acesta este egal cu idolatria. Acestora nu le sunt primite nimic din ce fac până nu se cunună religios; nici postul, nici rugăciunea, nici ajunarea, nici lumânarea sau coliva.
Al şaptelea, nu sunt primite rugăciunile părinţilor pentru copiii care au murit în vreuna din religiile rătăcite şi nici copiii nu pot face ceva pentru părinţii care au murit rătăciţi în vreuna din secte, lepădându-se de Biserică, de preot, de Sfintele Taine, de sfintele icoane.
Al optulea, nu sunt primite rugăciunile femeilor care se roagă cu capul descoperit, vopsite, fardate, cu fustele scurte, cu pantaloni, parfumate, înzorzonate; toate acestea se roagă cu mândrie şi sunt o scârbă înaintea lui Dumnezeu. De asemenea, nu sunt primite rugăciunile acelor femei care vin cu îndrăzneală să se roage la icoanele din faţa Sfântului Altar, în faţa sfintelor uşi împărăteşti, fiindcă se fac o mare sminteală bărbaţilor.
Al nouălea, nu sunt primite rugăciunile femeilor care şi-au spurcat bărbaţii, punându-le în mâncare sau băutură fel de fel de spurcăciuni de la vrăjitoare şi descântătoare.

~ La rugăciunea pe care o adresează [demonii] Mântuitorului vedem cu ce obrăznicie spun: "Ce legătură este între noi şi Tine, ai venit aici să ne chinuieşti mai înainte de vreme?" Aşa se mai roagă şi unii oameni care se pretind creştini, cu mândrie şi obrăznicie, cerând de la Dumnezeu lucruri nefolositoare. Unii au ajuns chiar să insulte pe Dumnezeu zicând: "Dacă ar fi Dumnezeu m-ar auzi şi pe mine şi mi-ar împlini rugăciunile mele". Alţii zic: "Dacă există Dumnezeu de ce mă lasă să sufăr, de ce nu mă aude când îl rog să-mi dea şi mie ceea ce vreau?" Şi multe alte hule şi insulte pline de mândrie la adresa lui Dumnezeu.

~ Când auziţi pe cineva că nu poate suferi Biserica, pe preoţi, rugăciunea şi sfinţenia din Biserică, să ştiţi că acela este necurat, este legat în lanţuri şi obezi.

~ Dumnezeu întinde mâna omului ca să-l scoată din pierzare sufletească şi îi dă unuia boală, altuia pagubă, unuia îi trimite moarte în casă, altuia închisoare şi, tot aşa, îngăduie fel de fel de suferinţe, ca omul să se trezească, să se dezmeticească din vraja păcatului şi să întindă mâinile către Dumnezeu la rugăciune...

~ Mulţi copii, tineri şi chiar bătrâni au obiceiul acesta de a da diavolului şi mai fac şi rugăciuni, iar apoi se miră de ce visează urât, de ce sar din pat, de ce se sperie! Păi, dacă vine urâtul în casă, pentru că tu l-ai chemat cu gura ta, de ce te mai miri că vin toate acestea!? Luptaţi-vă şi nu mai ziceţi, căci nu se poate şi cu rugăciunea şi cu blestemul.

~ Sunt mulţi care au îmbătrânit şi nu ştiu nici rugăciunea domnească pe care ne-a lăsat-o însuşi Domnul Hristos - Tatăl nostru. Un astfel de om, care nu ştie această rugăciune, este mut şi nu-şi poate deschide gura să-I cânte lui Dumnezeu şi să-I mulţumească pentru binefacerile Lui.

~ După cum, de vasul de aramă necurăţat şi neîncălzit bine, nu prinde spoială, aşa nu se lipeşte Sfânta Împărtăşanie de cel necurăţat de răutăţi şi care nu este bine încălzit în focul rugăciunilor Duhului Sfânt prin pocăinţă.

~ ...Domnul Hristos ne recomandă postul şi rugăciunea ca arme împotriva diavolului.

~ ...Domnul pune accent pe rugăciune, căci zice: "... ţi-am iertat toată datoria fiindcă M-ai rugat...". Fără rugăciune, deci, fără recunoaşterea greşalelor făcute şi fără a ne căi de cele făcute, nu primim iertare. Stăpânul s-a mâniat pe sluga vicleană şi a dat-o pe mâna chinuitorilor, aruncând-o în temniţă până va plăti tot.

~ Cel ce iubeşte pe vrăjmaşii lui are cel mai mare avantaj sufletesc pentru că rugăciunile lui sunt ascultate şi împlinite cât mai curând, fiindcă sunt ascultate direct de Tatăl de sus, fără nici o piedică. De asemenea, când merge la biserică şi oriunde, rugăciunea lui este primită şi are multă putere înaintea Tronului dumnezeiesc.

~ Am văzut că tânărul din Evanghelie trebuia să renunţe la avuţie ca să placă Domnului. Să ne întrebăm şi noi fiecare, dacă nu avem ceva la care trebuie să renunţăm; nu cumva trebuie să renunţăm şi noi la nişte zorzoane, parfumuri, ca să ne fie rugăciunea de folos?

~ Rugăciunile din biserică ne fac să uităm necazurile şi durerile din lumea aceasta, auzim parcă şoapte îngereşti; aceasta este Casa lui Dumnezeu şi poarta cerului. Şi într-adevăr ce este în cer şi nu este în biserică? În cer Dumnezeu, aşezat pe tronul măririi, aici Iisus Hristos - Dumnezeu şi Om şi în acelaşi timp Dumnezeu, aşezat pe masa Sfântului Altar. În cer îngerii cu arhanghelii înconjoară măreţia dumnezeiască, iar aici pe pământ chipurile sfinţilor pictaţi pe pereţii bisericii. Îngerii şi sfinţii în chip nevăzut iau parte cu noi la Sfânta Liturghie. Îngerii noştri păzitori, care ni s-au dat la Sfântul Botez, vin cu noi şi ne rugăm împreună.

~ După ce s-a născut fericita Fecioară Maria, până la etatea de trei ani a fost sub paza părinţilor care au învăţat-o aceleaşi frumoase virtuţi pe care şi ei le-au practicat. Parcă o vedem pe bătrâna Ana cum o învaţa rugăciuni şi nu ne putem opri să nu ne gândim că multe mame astăzi nu poartă de grijă copiilor lor. Astfel în primii anişori, nu-i aduc la biserică, nu le arată sfânta credinţă şi nu-i feresc de locurile periculoase care le strică creşterea sănătoasă.

~ Fiecare să înalţe mereu rugăciuni către Dumnezeu ca să-şi izbăvească sufletul de ispita şi veninul şarpelui diavol.

~ Deschideţi gura şi cântaţi, pentru că sfinţii din cer vin între noi şi cântă împreună cu noi! Sfinţiţi-vă limba cu cântece şi rugăciuni sfinte, căci cu limba noastră deschidem raiul şi tot cu limba, dacă nu vrem să ne rugăm şi să cântăm Domnului, deschidem iadul, căci limba se face prin cântec şi rugăciuni cheie a raiului, iar prin cântece lumeşti, glume proaste şi cuvinte de hulă împotriva credinţei şi a lui Dumnezeu, cheie pentru iad, aşa cum spune cântarea: "Evreii au ascuns Viaţa în mormânt, iar tâlharul cu limba a deschis raiul".

~ Rugăciunea şi credinţa femeii canaanence din Evanghelie a fost atât de mişcătoare, de stăruitoare şi plină de smerenie că vedem pe însuşi Mântuitorul Hristos mirându-se şi zicând: "O, femeie, mare este credinţa ta!" Pentru rugăciunea ei fierbinte şi pentru străduinţa ei, Dumnezeu face zadarnică puterea iadului şi vindecă pe fiica ei, alungând pe demonul care chinuia biata copilă.

~ O, ce fericită ar fi lumea dacă ar avea copii buni, cu frică de Dumnezeu, credincioşi şi respectuoşi. O, ce fericiţi ar fi şi copiii dacă ar avea părinţi cu frică de Dumnezeu, cu ascultare de El şi de Biserica Lui care să petreacă în rugăciuni şi cântece duhovniceşti.

~ Hrana, băutura şi îngrijirea sufletului le constituie Cuvântul lui Dumnezeu, rugăciunile, cântările, predicile şi citirea sfintelor cărţi religioase ortodoxe.

~ Zadarnic se roagă [cei din iad], rugăciunile lor nu mai sunt ascultate, pentru că o prăpastie mare este între cer şi iad. Numai noi, aceştia de pe pământ, cât suntem în viaţă mai putem face şi repara din trecutul acestor nefericiţi.

~ [Ioachim şi Ana] nu aveau copii, însă făceau multe milostenii, post şi rugăciuni cu lacrimi, ca să le dăruiască şi lor Dumnezeu un copil, făgăduind ei că pe acel copil îl vor dărui lui Dumnezeu. După ani de stăruinţă şi rugăciuni, Milostivul Dumnezeu le-a dat o copilă cu totul sfântă şi aleasă, pe care o numiră Maria.

~ Fecioara Maria, încredinţându-se unor fecioare mai în vârstă, petrecea cea mai mare parte din viaţa ei în rugăciune şi vorbire cu Dumnezeu, prin citirea Sfintelor Scripturi. Ducea o viaţă îngerească. Dimineaţa se ruga în Sfânta Sfintelor, până la ora nouă. Apoi până la ora trei, lucra cu celelalte fecioare lucru de mână torcea lână şi in, ţesea mătase pentru veşmintele preoţeşti şi altele.

~ În timpul mesei Fecioara Maria nu mânca cu celelalte fecioare, ci se ducea înăuntrul bisericii, unde se ruga până târziu. Acolo venea Sfântul Arhanghel Gavriil şi îi aducea pâine îngerească. Această mâncare fiind îngerească tot trupul şi sufletul ei se îndumnezeise, iar rugăciunile ei erau ca focul.

~ Acelora care nu iau parte la Sfânta Liturghie nu le sunt primite nici celelalte slujbe şi rugăciuni pe care le fac, fie în biserică, fie acasă.

~ Să fim atenţi căci dacă ura are putere să ne mânjească mâinile de sângele aproapelui nostru, apoi rugăciunile nu ne sunt primite.

~ [Orbul] mult striga: "Iisuse Fiul lui Dumnezeu miluieşte-mă, fie-ţi milă de mine!" Din aceste cuvinte să luăm şi noi pildă de stăruinţă în rugăciune, şi cu credinţă să strigăm către Domnul Hristos, să cerem să ne lumineze ochii sufletului nostru, să cunoaştem cât mai bine calea Lui cea dreaptă, calea care duce la ceruri, la lumină, la mântuire. Să n-ascultăm de cei ce ne ceartă, de lumea necredincioasă, de lumea cea orbită de duhul cel rău, care caută pe toate căile să ne facă să tăcem, care ne zic să nu ne mai rugăm, să nu mai cântăm, să nu mai citim, să nu mai venim la biserică. Pe această lume n-o iubeşte Dumnezeu.

~ Domnul Iisus Hristos s-a arătat pe Sine pildă de împlinire a pocăinţei, căci a postit patruzeci de zile, rugându-se Tatălui Ceresc să biruiască toate ispitele.

~ Bune sunt milosteniile, rugăciunile, mergerea regulată la biserică, postul, spovedania păcatelor, împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos, citirea Bibliei, propovăduirea învăţăturii Evangheliei, dar fără smerenie nu au nici o valoare.

~ Trupul are postul lui oprindu-l de la unele bucate, iar sufletul raţional, substanţa duhovnicească, are hrana potrivită cu natura sa. Această hrană este cuvântul lui Dumnezeu: rugăciunile, citirea psaltirii, cântarea sfântă religioasă. Omul nu trăieşte numai ca animalul, mâncând şi bând; el cugetă, iubeşte, se roagă, gândeşte. Ceea ce hrăneşte cugetul lui, iubirea lui, este Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea şi Mântuitorul când a fost ispitit de satana în pustie şi i-a zis să facă pietrele pâini, Domnul Hristos i-a răspuns: ,,Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu!"

~ Să nu uităm că poate mâine va suna trâmbiţa să ne adune pentru judecată. Să nu uităm că Domnul Hristos ne-a răscumpărat cu Scump Sângele Său. Să ne întoarcem acasă, să ne întoarcem la biserica lui Hristos ca fiul rătăcit prin pocăinţă şi rugăciuni, căci aici pe pământ suntem doar în treacăt.

~ ...dacă ai vrajbă cu cineva, întâi să te împaci imediat, că altfel nici o rugăciune sau faptă bună, sau vreun prinos adus la altar nu e primit înaintea lui Dumnezeu; nu te poţi împărtăşi cu Sfintele Taine şi nici rugăciunea Tatăl nostru n-ai s-o poţi spune, căci atunci când zici ,,şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri", îţi ceri singur osânda de la Dumnezeu...

~ Însuşi Mântuitorul s-a rugat pentru cei ce L-au pironit pe Cruce, zicând: "Părintele Meu, iartă-le lor că nu ştiu ce fac!". Dacă vom ţine seama de aceste cuvinte sfinte ale Mântuitorului, vom primi iertare de la Dumnezeu .

~ ...trebuie a ne mărturisi vina păcatelor noastre înaintea lui Dumnezeu, direct prin rugăciunile ce trebuie să ni le facem zilnic, prin psalmul 50, unde se aminteşte de păcat, psalmii 3 şi 87, precum şi alte rugăciuni.

~ Creştinii adevăraţi s-au trezit cu rugăciunea în braţele maicii lor, cu rugăciune au crescut în viaţă, cu rugăciunea în inimă au pornit la luptă pentru a câştiga pâinea cea de toate zilele. Cu rugăciunea se culcau creştinii, cu ea pe buze se sculau, cu ea mergeau pe drum, cu rugăciunea îmbătrâneau şi tot cu ea se duceau în mormânt. Cu rugăciunea omul se înalţă spre cer, prin ea se întâlneşte cu Dumnezeu şi se amestecă cu îngerii.

~ ...sunt mulţi creştini de-ai noştri, mulţi care se roagă dar nu li se împlinesc rugăciunile şi numai ce-i auzi zicând: "Am plătit slujbe pe la mănăstiri, pe la biserici şi nu ştiu ce se întâmplă că nu m-am folosit cu nimic". Aceşti creştini să fie siguri că sunt încurcaţi cu păcate grele nespovedite şi Dumnezeu nu vrea ca să asculte rugăciunile lor mai ales că de multe ori nu ştiu ce cer. Mulţi nu cer mai întâi cele de folos pentru mântuirea sufletului, pentru iertarea păcatelor, nu cer vreme de pocăinţă, nu cer tărie în credinţă, nu cer dragoste înflăcărată, nu cer răbdare în ispite. Cei mai mulţi cer mărire pământească, bani mulţi, spor în cele pământeşti, servicii bune, viaţă lungă, viitor fericit; cinste de la oameni, sau să fie bine văzuţi în serviciu.

~ Unii, împinşi de dorinţa de a li se împlini rugăciunea cât mai curând, nu mai ţin seama de nimic şi se duc orbiţi chiar la alte religii, apelează la rugăciunile sectanţilor, pe la vrăjitoare, pe la sinagogile evreilor şi astfel amestecă păcate peste păcate, iar rugăciunile lor se fac spre osândă. Alţii dau slujbe la biserici, dar cer pierderea duşmanilor, îi pun în pomelnicul de morţi ca să-i omoare Dumnezeu şi aşa mai departe.

~ Sfânta Fecioară Maria în Biserica Domnului s-a pregătit, s-a sfinţit şi s-a îndumnezeit cu trupul şi cu sufletul; căci acolo a petrecut de la etatea de trei ani până la cincisprezece ani, în rugăciune şi în meditaţii ale Sfintei Scripturi.

~ Părinţii să aibă grijă de copii, să-i înveţe rugăciuni şi cântări sfinte, să se roage împreună cu ei, să-i înveţe să facă Sfânta Cruce dreaptă pe feţele lor şi să fie o pildă de rugăciune şi fapte bune în faţa copiilor. Copiii, ce văd la părinţi, aceea fac şi ei.

~ ...diavolul le spune [oamenilor de astăzi], ca şi fariseilor şi cărturarilor din vremea Mântuitorului, ca să aducă hule lui Dumnezeu. Aceştia sunt surzi duhovniceşte, diavolul a băgat ghearele în urechile lor să nu mai audă. Sunt muţi ca să nu poată vorbi de bine, adică cuvinte frumoase, rugăciuni şi cântări de slavă lui Dumnezeu. Când e vorba de rugăciune sau să cânte lui Dumnezeu, au gura încleştată, înţepenită ca la copilul îndrăcit din Evanghelie, şi nu pot să zică nici un cuvânt plăcut lui Dumnezeu.

~ În ambiţia, mândria, intrigile şi toate dorinţele cele deşarte, lumeşti şi pământeşti sunt căzuţi toţi oamenii care au părăsit complet rugăciunea şi legătura strânsă cu Împărăţia cerească.

~ Omul are misiunea divină, să se înalţe neîncetat peste hotarele firii sale, peste nevoile cele pământeşti, ca să se facă un înger întrupat. Aceasta nu se va putea împlini aşa uşor dacă nu va întrebuinţa rugăciunile curate, virtuţile şi toate faptele bune. Rugăciunea s-a născut în mintea şi în inima lui Adam chiar din timpul când a fost izgonit afară din rai. Rugăciunea a devenit necesară pentru el după ce a fost înstrăinat, izgonit de la faţa Ziditorului său. A început a suspina şi a se ruga cu şiroaie de lacrimi, plângând după raiul cel pierdut.

~ [Omul] ştie că nu este pe pământ ţara lui, el simte că în altă parte este casa lui. Pentru aceasta nimic nu-l mulţumeşte în această viaţă, că aducându-şi aminte de raiul pierdut, de fericirea cea nemuritoare, începe a suspina şi a se ruga. Iată, aşa s-a născut rugăciunea în om, aşa a ajuns ea pe pământ împreună cu dânsul. S-a revărsat peste spinii pământului ca o necesitate, ca un dor dumnezeiesc. Ce este deci sfânta rugăciune? Mai întâi este o datorie. Când toate zidirile slăvesc pe Dumnezeu, cum ar putea omul să tacă, cum ar putea să asculte cântecul păsărilor, murmurul apelor, adierea vânturilor, freamătul mărilor şi să stea nepăsător?!

~ Să avem smerenie adâncă şi să cerem mai întâi cele de trebuinţă sufletului şi apoi cele pământeşti.

~ Preocuparea principală a creştinului adevărat trebuie să fie pentru cei ce s-au mutat din viaţa aceasta, pentru cei răposaţi, părinţi, fraţi, surori, rudenii, care au făcut vreun bine în viaţă, să le poarte de grijă făcându-le rugăciuni, sărindare şi parastase; căci mulţi din cei plecaţi stau în temniţele iadului şi aşteaptă să fie salvaţi de cineva, de rude, de cei apropiaţi, iar aceştia nici nu se gândesc, din contră sunt mulţi care se ţin numai de petreceri, de distracţii şi păcate. De aceea vin peste ei boli grele, pagube, neajunsuri, despărţiri ca să-şi aducă aminte de cei răposaţi, să le facă şi lor pomenire şi uşurare de greşeli.

~ Consumăm aerul, apa şi lumina Lui [Dumnezeu] şi toate bunătăţile pe care ni le pune înainte masa aceasta de pe faţa pământului; dacă le luăm şi nu-I mulţumim Lui, nu ne închinăm Lui, nu venim la biserică şi nu ne rugăm Lui, suntem nişte nătângi şi ticăloşi, nerecunoscători în faţa Împăratului ceresc.

~ ...un om bogat, roagă pe Dumnezeu să-i înmulţească averea ca să se poată desfăta şi să petreacă o viaţă de trândăvie; altul se roagă să capete sănătatea pierdută, să scape de boala ce-l necăjeşte ca să-şi poată lua iarăşi viaţa cea păcătoasă de mai înainte şi să trăiască în desfrânare; altul se roagă să câştige un proces ca să poată răpi moştenirea unor orfani sau văduve; alţii să reuşească în afaceri necinstite, alţii se roagă să câştige la jocuri de cărţi, loterie şi altele. Poate Dumnezeu să asculte astfel de rugăciuni? Desigur că nu!

~ Sfinţii Părinţi ne spun că atunci când citim o cartea sfântă, mai ales Biblia, să fim atenţi că în acel moment ne vorbeşte nouă Dumnezeu de acolo şi să facem ceea ce ne spune El nouă în carte, adică voia Lui. Când ne rugăm, vorbim cu Dumnezeu şi îi spunem noi Lui ce ne doare. Dacă noi ascultăm şi facem ce ne spune Dumnezeu din carte, şi El ne ascultă pe noi şi va face ce-i cerem noi, atunci când cererea este bună, când e cu nădejde, cu credinţă şi cu fapte bune şi când ştim ce să cerem. Rugăciunea trebuie să fie şi cu stăruinţă, să aşteptăm cu răbdare aşa cum ne învaţă Domnul Hristos.

~ Se vor ridica mulţi învăţători ai tineretului şi vor chema pe tineri să-i urmeze, vor promite tot ce gura le poate vorbi; tineretul creştin are însă un singur Învăţător de care trebuie să asculte şi după care să meargă, Hristos Lumina lumii. Fără El nu este mântuire, El a luminat întotdeauna sufletele tinerilor care L-au chemat şi L-au rugat cu credinţă şi cu dragoste.

~ De multe ori vedem în timpul slujbei când e cel mai înalt şi înfricoşat moment, atunci când se sfinţesc darurile, câte o femeie venind şi apucându-se să se închine şi să se plimbe cu lumânările în mână pe la icoanele din faţă ca să tulbure pe toţi. Vai de rugăciunea ei, vai de lumânarea ei! Să nu se mai întâmple aşa ceva.

~ Ai venit la biserică şi Sfânta Liturghie e începută, să stai într-un loc acolo unde te găseşti şi roagă-te cu smerenie şi credinţă, fără să-i sustragi pe ceilalţi de la rugăciune.

~ [In iad] merg toţi cei care s-au făcut pricină de sminteală altora, ca fariseii şi cărturarii cei făţarnici. Acolo se chinuiesc părinţii care nu-şi învaţă copiii rugăciuni, n-au grijă să-i spovedească, să-i împărtăşească, îi lasă să trăiască necununaţi, şi astfel cresc ca nişte buruieni otrăvitoare. De aceea copiii de astăzi otrăvesc sufletele părinţilor lor pe pământ, iar la sfârşitul vieţii vor moşteni cu toţii suferinţele iadului.

~ Chemaţi-L pe Mântuitorul Iisus Hristos şi rugaţi-L să intre în casele dumneavoastră, aşa cum L-au rugat samarinenii să rămână la ei, iar Iisus, ne spune Sfânta Evanghelie, a rămas în cetatea lor două zile, învăţându-i, miluindu-i şi săturându-i pe toţi cu Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântul adevărului.

~ ...rugaţi-vă pentru preoţi, fiindcă e grea sarcina şi mare e răspunderea înaintea lui Dumnezeu pentru oile pierdute. Rugaţi-vă să ne întărim în duh, în cuvânt şi în dragoste. Rugaţi-vă să fim faruri de călăuzire către ceruri, să fim stâlpi de temelie ai credinţei şi să aducem sufletele cele pierdute la picioarele Crucii lui Iisus, la mântuire.

~ ...să ne înfierbântăm cu toţii la rugăciune şi la cântare în biserică, mai ales în timpul Sfiintei Liturghii şi să nu dăm voie necuratului să se apropie.

~ Părinţi, aveţi milă de copilaşi că veţi răspunde de ei în faţa Dreptului Judecător. Daţi-le pilde bune de urmat, învăţaţi-i rugăciuni, cântări sfinte şi rugaţi-vă împreună cu ei, ca să le fie şi lor bine, şi aici şi dincolo.

~ Să avem toată "noaptea" candelele aprinse cu untdelemnul faptelor bune adică cu o viaţă cât mai curată, trăită în biserică, în rugăciuni şi în sfinţenie. Să nu fim ca fecioarele cele nebune care nu s-au îngrijit şi au pierdut dreptul de a intra cu Mirele la desfătarea nunţii.

~ Faceţi din casele voastre un colţ de biserică, împodobindu-le cu sfinte icoane şi rugaţi-vă cât mai mult cu credinţă şi cu dragoste. Aprindeţi înaintea sfintelor icoane, candela, tămâie şi lumânări şi se va aprinde şi candela sufletelor copiilor şi bărbaţilor voştri. Nu lăsaţi copiii să trăiască necununaţi, că sunt în ghearele necuratului şi a păcatului de moarte ce se cheamă desfrânare.

~ Să stăruim mereu în rugăciune, să îndemnăm pe cei ce sunt în jurul nostru să vină la Dumnezeu. Ajunge atâta necredinţă, atâta nepăsare de mântuire a sufletului, să le zicem: veniţi la picioarele Mântuitorului, veniţi la Doctorul Cel Mare, veniţi la această mare şi sfinţită taină, care este Biserica luptătoare de pe pământ, veniţi cu toată încrederea, cu toată povara cea grea a sufletului şi a trupului.

~ Rugaţi-vă pentru preoţi, rugaţi-vă unii pentru alţii, rugaţi-vă pentru cei adormiţi, aduceţi-vă aminte de cei în suferinţă, de toţi necăjiţii şi asupriţii. Făcând aşa ne vom asemăna magilor şi păstorilor care au adus daruri Pruncului Iisus.

~ Rugaţi-vă ca să nu cădeţi în ispită, căci ispititorul este pe pământ şi umblă printre noi în diferite chipuri. Să nu trăim în nepăsare, căci vremea este aproape; să nu dispreţuim ceea ce ne-a lăsat în Biserica noastră ortodoxă sfinţii apostoli, sfinţii părinţi, moşii şi strămoşii noştri care s-au născut creştini.

~ S-o avem pildă de urmat [pe Maica Domnului], să iubim curăţia trupului, rugăciunea minţii, smerenia inimii; căci cine îşi întinează trupul cu desfrânări, cine-şi omoară sufletul cu ucideri de prunci, cine-şi întunecă mintea cu griji pământeşti, cine-şi umple inima cu trufia vieţii ticăloase, acela nu poate fi un copil al darului dumnezeiesc, acela nu poate vedea faţa lui Hristos şi nu se va învrednici nici de mila rugăciunilor Maicii Domnului.

~ Veniţi la sfânta biserică, cu inima înfrântă şi smerită, cu candela credinţei înflăcăraţi, cu rugăciune şi cu post, cu putere de rugăciune şi bucuraţi-vă, bucuraţi-vă, cei ce aţi aflat calea cea luminată. Mulţumiţi lui Dumnezeu şi Sfântului Hristos că v-a adus la El, v-a luminat şi v-a deschis ochii şi nu vă luaţi după întunecaţii întunericului din lume.

~ Noi să-L rugăm pe Dumnezeu să ne asculte rugăciunile cele către mântuire.

~ ... [omul] aleargă în goană nebună după cele pământeşti şi uită, încetul cu încetul, de Împărăţia lui Dumnezeu. Aproape tot timpul îl cheltuieşte numai pentru cele trecătoare, iar de Dumnezeu, de legea Lui, de dreptatea Lui, nici nu vrea să mai audă sau să ştie. Nu mai are timp nici de cea mai mică rugăciune.
Creştinul trebuie să ia parte şi la masluri, să se spovedească şi să se împărtăşească, căci dacă nu face aceste fapte, nici celelalte rugăciuni nu-i sunt primite.

~ Iată de ce creştinilor noştri de astăzi nu le ascultă Dumnezeu rugăciunile. Pentru că, mai întâi, se târăsc în fel de fel de rătăciri şi n-au credinţă întemeiată în Dumnezeul minunilor, Dumnezeul creştinilor - Iisus Hristos - aşa cum a avut-o sutaşul din Evanghelie.

~ Să ne înălţăm o clipă cu gândul la cei nefericiţi care se află acum în osânda cea cumplită. Ce n-ar face ei dacă s-ar putea răscumpăra... Dar pentru dânşii e prea târziu, soarta lor e pecetluită în iad, zadarnic se roagă. Rugăciunile lor nu mai sunt ascultate pentru că o prăpastie mare este între cer şi iad.

~ ...dacă oamenii nesocotesc pe Dumnezeu şi nu le trebuie Biserică şi rugăciune, spovedanie şi împărtăşanie, se vor scufunda în valuri grele, căci toată civilizaţia, cultura şi progresul lor sunt numai vorbe goale, case zidite pe nisip ce se vor risipi, pentru că nu au temelia cea sfântă...

~ Ţinta de împuşcare a diavolului o formează cele două aripi ale creştinilor, care sunt mintea şi inima. Diavolul este un mare şi iscusit vânător de astfel de păsări care zboară sus. El pe acestea le urmăreşte ca să le arunce jos. El nu umblă după păsări moarte, sau după cele rănite de care este sigur, ci aleargă după creştinii cei vii care, folosind cele două aripi, se ridică sus, la înălţimi, prin rugăciuni, meditaţii şi fapte bune. De aceea, el caută mereu să vâneze pe adevăraţii creştini, când prin ispitele plăcerilor, când prin ispitele durerilor şi necazurilor.

~ Sfânta Fecioară Maria, mama noastră a creştinilor, este gata să nu ne refuze rugăciunile şi să nu ne părăsească în necazuri şi primejdii, dacă o chemăm în ajutor. Dar acum, maica noastră preabună este supărată şi mult întristată pe neamul omenesc care s-a pus în slujba satanei.

~ ...omul netrebnic şi nerecunoscător vine şi el o dată pe an la biserică, dă o liturghie, spune o mică rugăciune şi i se pare că a făcut foarte mult pentru Dumnezeu. Deşi a primit atâtea daruri, peste care Dumnezeu l-a pus stăpân, începe să hulească numele Celui Atotputernic şi să cârtească împotriva Lui.

~ Noi nu trebuie să ne răzbunăm pe vrăjmaşii noştri, ci să-i compătimim, să-i plângem, căci merg în chinurile iadului şi acolo vor plăti cu vârf şi îndesat toată vrajba şi răutatea lor. De ce să ne mai răzbunăm noi, căci oricum, dreptatea lui Dumnezeu nu-i va ierta dacă nu se vor pocăi. Prin rugăciunea domnească "Tatăl nostru" Mântuitorul ne-a legat şi mai strâns, aşa ca să nu ne putem nici ruga, dacă nu iertăm pe cei ce ne-au greşit.

~ Vameşul şi păgânul erau socotiţi la fel din cauza răutăţii şi nedreptăţilor pe care le făceau. "Spune-l Bisericii" înseamnă să-l spui preoţilor sau să-l pui la slujbe; să faci rugăciuni şi metanii, căci Dumnezeu le va descurca pe toate.

~ Unii [creştini] mai mult "latră" decât "muşcă". "Latră" împotriva altora minciuni şi calomnii. Alţii se "muşcă" între ei, în loc să-l "muşte" pe diavol prin rugăciuni, cântări şi fapte bune.

~ După ce a auzit cuvântul îngerului, Ioachim s-a dus acasă unde a aflat-o şi pe Ana veselă, iar după nouă luni aceasta a născut o fetiţă frumoasă, şi sfântă, prin împreunare firească, dar care era rodul postului, al lacrimilor, milosteniilor şi rugăciunilor.

~ Când mergem la Sfânta Biserică trebuie să spălăm şi trupul acesta, să-l îmbrăcăm cu hainele cele mai curate şi cuviincioase, mai ales partea femeiască să nu vină îmbrăcate ca la teatru, cu capul descoperit şi fardate. Nu au voie să vină la biserică cei care nu sunt cununaţi religios. Acestora nu le sunt primite rugăciunile, nici faptele bune, ci se osândesc. Când venim în casa Împăratului, la nunta Fiului Său, să stăm cu frică şi cu smerenie, să nu smintim pe alţii, să nu vorbim în timpul slujbei, ci să ne rugăm zicând ca vameşul: "Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosul!". Să caute fiecare să se spovedească cât mai grabnic, fiindcă aceste păcate mari stau în calea rugăciunii lor de a ajunge la Dumnezeu.

~ În Vechiul Testament găsim o seamă de oameni luminaţi, aprinşi de dragoste pentru Dumnezeu care se unesc cu El prin focul rugăciunilor. Moise şi Ilie, care cu post şi rugăciune s-au înălţat mai sus de lumina aceasta, toţi profeţii Vechiului Testament au prezis naşterea Mântuitorului şi au propovăduit cu înflăcărare pe Dumnezeu.

~ ...acela care nu păzeşte poruncile lui Dumnezeu, măcar că merge la biserică, măcar că face multe rugăciuni, plânge cu şiroaie de lacrimi în timpul rugăciunilor şi al predicilor, dacă nu păzeşte poruncile, tot nu dă semne că iubeşte pe Dumnezeu mai presus de orice.

~ [Creştinul] se plânge că nu are timp de biserică şi de rugăciune, dar în schimb nu-i ajunge timpul pe la filme, teatre, meciuri, stând ore întregi şi privind la televizor, iar pentru suflet nu găseşte timp nici zece minute de rugăciune.

~ Să lăsăm răutatea, să lăsăm păcatele, să ne stăpânim gurile, să vorbim mai puţin cu lumea şi să vorbim mai mult cu Dumnezeu în rugăciune ca să fim scutiţi de rele şi să nu ne pierdem sufletul.

~ O, câte griji nu-şi fac oamenii! Unii se vaită de unele, alţii de altele şi îngrijindu-se mereu de cele pământeşti ale trupului uită cu desăvârşire de cele ale sufletului. Iată de ce mulţi nu mai vin la biserică, nu se mai spovedesc, nu-şi mai fac timp nici de rugăciune, nu mai au frică de Dumnezeu, ci spaima lor este că vor muri de foame.

~ [Diavolul] pune pe anumiţi necredincioşi să spună în lume că nu există diavol şi nici iad. Cei cu credinţă puţină, cred această minciună. Astfel slăbesc în rugăciune, nu mai vin la biserică, nu le mai este frică de păcate, amână spovedania şi împărtăşania, se aşează pe petreceri şi trăiesc fără grijă de moarte.

~ Când auziţi pe cineva că nu poate suferi biserica, preotul, rugăciunea, icoana, să ştiţi că acela e necurat, e legat în lanţuri de demoni, e stăpânit de vrăjmaşul. Pentru asemenea suflet se cer rugăciuni puternice, cu jertfă, post şi milostenii, cu metanii şi ajunări.

~ Acum este timpul fraţi creştini, timpul cel mai potrivit să ne facem noi cu mâna noastră milostenia, să ne facem rugăciunea, privegherea şi venirea la biserică, căci doar auzim cu urechile noastre ce moarte periculoasă pândeşte întreaga omenire.

~ S-a umplut iadul cu suflete de creştini, nu de păgâni, creştini botezaţi, suflete care au plecat din moarte năprasnică, fără pregătire. De aceea ne zice Domnul Hristos: "Să vă rugaţi că nu ştiţi ziua nici ceasul".

~ Acum este timpul să strigăm cu stăruinţă şi cu credinţă la Dumnezeu. Să venim la sfânta biserică, să facem rugăciuni ca să dezlege Dumnezeu, ca la femeia gârbovă, legăturile necuratului făcute cu învoirea noastră. Să dezlege Mântuitorul păcatele când ne spovedim şi atunci se vor dezlega şi cununiile celor care nu se pot căsători, vor înceta supărările şi se vor curma suferinţele din sufletele şi trupurile noastre.

~ Vai de sufletul pe care-l apucă moartea nepregătit şi fără Dumnezeu! Vai de cei ce trăiesc necununaţi, de cei ce înjură, de cei ce dau diavolului, de toţi cei ce fug de biserică, de credinţă şi de rugăciune. Singura scăpare a păcătoşilor este Iisus Mântuitorul, învăţătura Lui şi morala Lui creştină.

~ Metanii, post, rugăciuni şi milostenii şi tot felul de fapte bune trebuie să facă fiecare, că moartea vine fără veste şi ne găseşte nepregătiţi. Ni se cere să ne curăţim păcatele prin pocăinţă, prin post şi rugăciuni, prin fapte bune către săraci, prin cunoaşterea legii lui Dumnezeu, prin aplicarea în viaţa noastră a poruncilor dumnezeieşti şi prin jertfa laudelor noastre pe care să le înălţăm bunătăţii dumnezeieşti.

~ Sfântul Macarie cel Mare, care trăia în pustie, plimbându-se, a găsit o căpăţână uscată a unui popă idolesc; când a atins-o cu bastonul, a început să vorbească, spunându-i că atunci când Sfântul Macarie face rugăciuni pentru cei morţi, şi păgânii din iad primesc puţină uşurare.

~ Să ştim că nu primim iertare fără o pocăinţă serioasă, căci una este să păcătuieşti şi alta este să greşeşti. Greşelile se iartă prin rugăciuni puternice cu lacrimi; de aceea zicem în Tatăl nostru, "şi iartă nouă greşalele noastre", nu păcatele noastre.

~ ...creştinii de la început nu s-ar fi mântuit, nu ar fi devenit sfinţi, dacă nu ar fi făcut pocăinţă, dacă nu s-ar fi smerit, dacă nu ar fi postit, dacă nu s-ar fi rugat, dacă nu ar fi venit la biserică.

~ Hotărârea temeinică de a nu mai sta nici o clipă în păcat, spovedania sinceră, canonul după spovedanie, faptele cele bune, mergerea la sfânta biserică, mai ales duminicile, şi hrănirea sufletului cu sfintele învăţături, cântări şi rugăciuni din biserică, toate acestea precum şi altele îl fac pe om, pe fiul rătăcit, să ajungă la Tatăl.

~ [Proorociţa Ana] petrecuse numai 7 ani cu bărbatul său, iar în văduvie 84 de ani şi nu lipsea din biserică niciodată. Postea şi se ruga, slujind lui Dumnezeu ziua şi noaptea.

~ La sunetul trâmbiţei cei drepţi, care n-au gustat moartea până-n acel moment, se vor transforma în oameni nemuritori şi vor zbura cu îngerii pe nori deasupra păcătoşilor până la dreapta Domnului. Atunci îi vor vedea cu ochii lor pe sfinţii pe care i-au chemat în rugăciuni, pe care i-au avut în icoane prin casă, pe care i-au cinstit şi sărbătorit cu dragoste.

~ Mirele ceresc a venit la miezul nopţii şi numai cinci [fecioare] a găsit veghind cu candelele aprinse, adică cu flacăra credinţei, a nădejdii şi a dragostei. Celelalte cinci fecioare, deşi erau şi ele fecioare cu trupul, erau cu sufletul întinate de valul lumii acesteia deşarte şi au adormit în păcate fără untdelemnul faptelor bune, adică fără biserică, fără rugăciune, fără osteneală duhovnicească.

~ Vrăjmaşul sufletelor noastre - diavolul - ne-a înstrăinat de Dumnezeu, ne-a îndepărtat de biserică şi rugăciune, de post şi spovedanie. De aceea suntem chinuiţi cu tot felul de boli sufleteşti şi trupeşti...

~ Nu se poate împărtăşi cu Trupul şi Sângele Scumpului nostru Iisus Hristos nici un om dacă nu a făcut pocăinţă adevărată, adică post, rugăciuni, metanii, osteneli, diferite fapte bune, chiar ajunări - cei care pot.

~ În toate zilele şi în toată clipa să căutăm să fim în strânsă legătură cu Dumnezeu prin rugăciune şi meditaţii sfinte şi să aşteptăm ca El să ne facă dreptate în necazurile şi suferinţele noastre, că El ne va face dreptate, dar atunci când va vrea El, căci poate merităm să ispăşim vreo pedeapsă, niscaiva păcate.

~ ... să ne rugăm lui Dumnezeu să ne întărească în răbdare, în smerenie şi ascultare de dreapta credinţă. Iată, lepădarea de credinţă e gata. Cartea sfântă spune că imediat după lepădare vine sfârşitul. Să luăm aminte, aşadar, că zadarnic e tot ce am făcut până acum, dacă ne lepădăm de credinţă.

~ La spovedanie, să luăm canon potrivit pentru a freca rugina şi cocleala, apoi, cu ajutorul focului ceresc - rugăciunea fierbinte - şi cu apă tare - lacrimile - să curăţim vasul ca să se poată lipi de el poleiala cea albă, sfinţenia cea curată şi frumoasă a Sf. Împărtăşanii.

~ ...să strigăm la El [la Dumnezeu], să-L căutăm pe El. Să ne rugăm Lui, cu foc şi cu credinţă arzătoare şi să strigăm ca şi Sf. Apostol Petru: "Doamne, scapă-ne, că pierim!"

~ Ţineţi drumul drept, drumul credinţei, al bisericii. Rugaţi-vă, căci puţin a mai rămas, şi nu ziceţi ca necredincioşii: "O, de când se spune că vine sfârşitul şi n-a mai venit!" Iată, e gata să vină. Semnele le vedem şi toate ne spun că Stăpânul e la uşă şi e gata să plătească fiecăruia după faptele lui.

~ Să ne rugăm lui Dumnezeu, să trimită creştinătăţii oameni plini de Duh Sfânt, care să înveţe şi să zidească cu amândouă mâinile. Cine învaţă zideşte cu o mână, iar cine învaţă şi întăreşte şi cu pildă bună, acela zideşte cu amândouă mâinile, iar cine învaţă şi se dă pildă rea, acela cu o mână zideşte şi cu cealaltă dărâmă.

~ Păziţi mai departe credinţa, nădejdea şi dragostea şi nimic să nu fie în stare să vă întoarcă de pe drumul cel adevărat care duce la viaţă. Acum este momentul să stăm mereu de veghe ca să nu pierdem truda şi agoniseala sufletească, uniţi cu toţii în rugăciunile din Biserică, cât şi cele de acasă.

~ ... zic unii: Ce atâta rugăciune? Ce atâta cântare religioasă? De ce atâta slujbă la biserică, că doar n-ai să te faci sfânt?! Dar tocmai acesta trebuie să fie idealul creştinismului adevărat - Sfinţenia.

~ ...noi facem o greşeală, căci aşteptăm cu braţele încrucişate şi zicem că Duhul suflă încotro vrea şi că nu stă în puterea nimănui să-l reţină. Ne lăsăm, prin urmare, în voia soartei şi aşteptăm să ne pice har fără să-l implorăm cu mâinile împreunate în rugăciune, aşa cum citim în Sfânta Scriptură că stăruiau apostolii în sfânta biserică. N-am citit şi noi niciodată că Tatăl va da Duhul Sfânt acelora care-L cer? N-am citit că biserica este un locaş al lui Dumnezeu? Deci cum să primim Duh Sfânt dacă nu ne îndeletnicim cu rugăciunea, cu meditarea Sfintelor Scripturi, mergerea la biserică şi primirea sfinţeniilor de la ea?!

~ Câtă trăire creştină observăm în timpul domnitorilor noştri creştini, mai ales al lui Ştefan cel Mare căruia i se zicea şi cel Sfânt, care înainte de orice bătălie postea, se ruga, se spovedea şi se împărtăşea, iar după izbândă înălţa o biserică sau o mănăstire drept mulţumire lui Dumnezeu.

~ Cele mai frumoase exemple de rugăciune ni le dau sfinţii mucenici, martirii creştini care răbdau cu fruntea senină cele mai cumplite chinuri în timpul cărora cântau imnuri de laudă lui Dumnezeu şi salutau fără nici o ură pe împăratul din porunca căruia erau prigoniţi şi omorâţi.

~ Mai sunt unii creştini care, dacă le merg treburile bine, mai vin şi ei pe la Biserică, mai aprind o lumânare, două, măcar la Paşti şi la Crăciun; mai fac o rugăciune acasă înaintea icoanelor; dar dacă dau de o pagubă, sunt în stare să hulească pe Dumnezeu în chipul cel mai barbar şi josnic revoltându-se împotriva lui Dumnezeu.

~ Să ne trezim cu toţii, până nu e prea târziu, şi să ne rugăm la Dumnezeu ca să ne dea înţelepciune şi să nu ne mai sfâşiem între noi, ci să ne iubim, să ne iertăm şi să ne unim, ca să biruim pe duşmanul cel mare, diavolul. O fierbinte rugăciune ne trebuie nouă.

~ Să ne aducem aminte de toate datoriile noastre pe care le avem la Marele Stăpân din ceruri şi să-L rugăm cu adâncă smerenie, tot timpul vieţii noastre, fiindcă suntem datori, încât niciodată nu vom putea plăti.

~ Unii consideră că e suficient să creadă că există Dumnezeu, dar nu vor să aibă de-a face cu El; nu le trebuie biserica Lui, nu le trebuie rugăciuni, iar pregătirea sufletească se grăbesc s-o facă abia pe patul morţii.

~ [Sămânţa căzută în loc pietros] închipuie pe oamenii aceia care auzind Cuvântul lui Dumnezeu îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcini, fiindcă sămânţa nu a fost udată mereu aşa cum ştim că trebuie udată orice sămânţă sau plantă dacă vrem să crească. În cazul nostru udarea înseamnă lacrimile vărsate la cântare şi rugăciune, la predică, fapte bune şi în diferite împrejurări duhovniceşti, amintindu-ne mereu de ziua plecării şi de ceasul judecăţii noastre.

~ Eu cred că omul stăpânit de patimă, devenit rob al acestei patimi, dacă are răbdare şi mai ales dacă se stăpâneşte de la acea patimă cu pocăinţă sinceră, cu lacrimi fierbinţi, cu rugăciuni şi cu post, dacă se înfrânează de la chefuri cu băuturi alcoolice, dacă strică prietenia cu tovarăşii care-l duc la aceste drumuri păcătoase, nu se poate să nu scape de acea patimă, mai ales dacă se împrieteneşte cu persoane care cunosc bine adevărata credinţă ortodoxă.

Interviu cu Arhimandritul Efrem, staretul manastirii Vatoped

Sfanta si Marea manastire Vatopedi este situata la malul marii, pe latura de nord a peninsulei Athos, pe un platou insorit. E inconjurata de dealuri impadurite dar si de livezi. Manastirea impresioneaza prin arhitectura si comorile de arta crestine.

Manastirea este cea mai veche din Sfantul Munte; a fost construita in secolul al IV-
lea si rectitorita in secolul al IX-lea de trei frati: Atanasie, Antonie si Nicolae, care si-
au vandut averile in acest scop. Pana si pardoseala de marmura a bisericii dateaza
din vremea lor! Cu putin timp in urma, un pelerin care avea cancer la creier, s-a
inclinat in fata raclei ctitorilor, nestiind cine se afla acolo. A simtit ceva in acel
moment si ulterior a constatat ca tumoarea i-a disparut. Au fost aduse acum cativa
ani din Rusia, o parte din moastele Sf. Maxim Grecul, care a fost acolo marturisitor.
Un preot din Peloponez, regiunea de provenienta a sfantului, a cerut o particica din
aceste sfinte moaste. Cand au desprins particica, toata manastirea, care e imensa, s-
a umplut de buna mireasma, intr-o chilie vietuieste Iosif Vatopedinul, care are 85 de
ani. A fost ucenicul lui Gheron Iosif care a adus o reinoire duhovniceasca in Sfantul
Munte. Scrisorile sale catre ucenici, publicate si in limba romana, sub titlul "Marturii
din viata monahala" reprezinta o carte esentiala si pentru mireni.

Dintre comorile duhovnicesti ale manastirii, amintesc: graul Maicii Domnului, o parte
din Sfanta Cruce, crucea Sfantului Constantin cel Mare, o parte din moastele lui
Gheron Iosif si mana Sf. Apostol Andrei din care izvoraste mir.

La Sfanta si Marea manastire Vatopedi am ajuns chiar de hramul Sfintilor Vatopedini.
Privegherea a fost de la ora 20 la ora 4, iar de la ora 7 a fost Sf. Liturghie, urmata de
agapa. Cantarile erau atat de frumoase, parca era o simfonie in armonii divine. Imnul
Heruvimic a durat un sfert de ora! Cantarile sunt mai lungi datorita iubirii calugarilor
pentru Dumnezeu. Muzica psaltica iti inalta cu adevarat sufletul spre cer si il
odihneste in Domnul. De aceea nici nu simti cum trece timpul si regreti cand s-a
terminat slujba. (La unele manastiri parintii batrani sunt deja prezenti la miezul noptii
in biserica, pentru a spune rugaciunea inimii, in asteptarea slujbei de noapte; in
timpul slujbei de noapte e o perioada de rugaciune care se face in soapta...).

Parintele staret Efrem conduce manastirea de cand aceasta a trecut la viata de
obste. Binecuvantarea si ordinea se deslusesc peste tot. Aici se nevoiesc mai multi
tineri monahi romani. Parintele staret Efrem a vizitat de mai multe ori tara noastra.
M-a primit, cu multa amabilitate, pe o terasa, de unde se putea admira Marea Egee.
- Parohiile din Grecia au pe langa ele un centru duhovnicesc. Cu ce activitati
vin aceste parohii in intampinarea tinerilor?

Cunosc ca unele parohii au centre spirituale, insa eu nu consider de mare greutate
aceste centre, ci am in vedere teologia patristica si intreaga traditia ortodoxa.
Parohia va duce o lucrare duhovniceasca buna, daca va avea un Parinte duhovnicesc
bun. Noi am avut preoti imbunatatiti, care pe acea vreme nu au avut centre
spirituale, insa erau puncte de referinta pentru toti enoriasii, deoarece erau plini de
harul Sfantului Duh. Sa nu considerati ca resping centrele acestea, insa omul nu
inainteaza in sfintenie avand un loc unde se afla jocuri, unde se tin conferinte,
adunari, ci inainteaza in sfintenie daca intr-adevar preotii din parohia aceea "traiesc"
indumnezeirea.
- Ce se poate face cu tinerii care nu sunt interesati de mantuirea lor?

- In primul rand trebuie sa ne rugam pentru ei. In al doilea rand trebuie sa ne
apropiem de ei cu bunatate si cu respect fata de ceea ce cred. Sa nu-i alungam
imediat, pentru ca apoi vor avea prejudecati in ceea ce ne priveste si nu ne vor
accepta defel. Daca exista o comuniune corecta de dragoste cu ei, atunci vom
castiga foarte mult si pe multi dintre acestia ii vom pune pe ganduri.
- Exista o serie de false modele care au ajuns un fel de idoli pentru tineri si
care din pacate ii acapareaza in defavoarea celor sfinte.
- E un eveniment limitat lucrul acesta, insa modelul lui Hristos acopera toate celelalte
modele. Si pentru ca modelul lui Hristos nu poate fi acoperit de nici un model, noi ne
rugam Lui, sa-L traim si atunci se vor adeveri si in ceea ce ne priveste cuvintele
Mantuitorului: "Nu poate o cetate aflata pe varf de munte sa se ascunda (Mt. 5, 14).
Vreau sa spun cu lucrul acesta ca nu trebuie sa abordam problemele tinerilor intr-un
mod antropocentric, din contra intr-un mod hristocentric. De altfel sfarsitul fiecarui
om nu-l cunoastem. Pe noi ca Biserica nu ne intereseaza ce face omul, ci ne
intereseaza in ce chip isi va preda sufletul in mainile Creatorului. De aceea nu trebuie
sa uitam sa ne rugam pentru tineri, pentru ca nu stim cum se va comporta
Dumnezeu cu sufletul acesta care acum il respinge. Dragostea lui Dumnezeu e atat
de mare, atat de necuprinsa si nu stim cum se va ingriji de sufletul acesta pana cand
se va preda Lui. Imi amintesc ce spunea Cuviosul Paisie Aghioritul care e un sfant
contemporan: "la a doua venire a Mantuitorului vom avea multe surprize".
- Astazi Domnul Hristos e atacat pe multe cai: prin morala decadenta, prin
vrajitorie, cultele orientale ...
- Nu este atacat Hristos, ci acestia sunt facuti de rusine inaintea Mantuitorului; dar
nenorocirea este ca vrajitorii acestia smintesc multe suflete.
- Recomandati un program de viata duhovniceasca pentru tineri?

- Bineinteles ca recomand, deoarece este un lucru indispensabil pentru a afla harul
lui Dumnezeu. Dam un program tinerilor in functie de dispozitia sufleteasca si de
puterea lor. Unuia i-am spus sa faca zece metanii si a spus nu poate. I-am spus "fa
trei" si mi-a zis: "nu pot", atunci "fa macar una" si facea o singura metanie.
Chestiunea este ca tanarul sa inceapa sa ceara mila lui Dumnezeu, si incet-incet
harul il va lumina. Iar tanarul acesta, de care v-am spus intamplarea cu metaniile,
astazi e preot de mir, un preot foarte bun, om temator de Dumnezeu si foarte bun
duhovnic.
- Care sunt ideile esentiale ale lui Gheron Iosif?

- Ideile principale sunt ascultarea desavarsita fata de parintele duhovnicesc, (staret),
rugaciunea neincetata, impartasirea deasa si rabdarea in necazuri. Acesta este
cadrul invataturii lui Gheron Iosif Isihastul si de altfel cadrul duhovnicesc pe care-l
predau Sfintii Parinti. Gheron Iosif Isihastul a trait intr-o perioada in care rugaciunea
mintii era cam neglijata in Sfantul Munte si a contribuit mult la renasterea modului de
viata palamit, care este modul de viata patristic.
- Interesant este ca si la ora actuala Sfantul Grigorie Palama este atacat...

Din nefericire este atacat de cei care nu au cunostinta teologiei corecte patristice, iar
rugaciunea mintii e considerata ca fiind o stare sentimentala . Unii chiar o socotesc
ca fiind o situatie psihologica bolnavicioasa, lucru care este o greseala foarte mare.
Astazi, unii teologi ortodocsi, influentati de catre Occident, spun si ei, din nefericire,
lucrurile acestea; si fara indoiala gresesc mult, pentru ca baza teologiei ortodoxe e
lucrarea duhovniceasca, lucrarea launtrica. Asa capata o buna alcatuire toate puterile
interioare ale omului.
- Sf. Munte e un loc al rugaciunii. Va rog sa ne vorbiti despre rugaciunea
isihasta.

- Nu exista rugaciune isihasta si rugaciune neisihasta. Nu exista sfinti care sunt
isihasti si sfinti care nu sunt isihasti. Fiecare sfant care, bineinteles, a aflat plinatatea
harului, fara doar si poate este incercat in viata isihasta. Iar isihast nu este cel care
sta singur intr-o pestera, cu toate ca modul lui de viata e laudabil. Sfinti isihasti au
fost Sfantul Pavel Tebeul si Sfantul Antonie; a fost insa si Sfantul Ioan Gura de Aur.
Toti parintii pentru a-l afla pe Dumnezeu, "se vor desfata" precum spune proorocul
David "de multimea pacii" (Ps. 36, 11); iar pe aceasta gustare si desfatare de pacea
lui Hristos, Sfintii Parinti au numit-o "isihie. In mod simplu, insa, au fost denumiti
isihasti acei sfinti care au dat greutate acestei lucrari duhovnicesti si in viata lor din
afara, nu numai in cea launtrica.
- Tinerilor care vin aici la Sfintia Voastra le recomandati sa spuna
rugaciunea inimii acasa?

- Bineinteles ca le recomand si imi amintesc ce spunea Parintele Efrem de la
Katunakia. A mers un oarecare judecator la dansul si i-a spus: "Parinte, nu am deloc
timp sa ma rog . Am multe cazuri, procese...", iar parintele i-a raspuns: "Daca n-ai
timp, atunci spune rugaciunea cand te ridici din pat si te duci sa te speli, cand te duci
la baie, cand iti schimbi hainele". A ascultat de cuvantul parintelui si asa de mare
dulceata a primit inima lui, incat gasea timp, pe care-l consacra rugaciunii lui Iisus si,
astfel, a devenit un adevarat om al rugaciunii launtrice. De aceea se impune rostirea
rugaciunii si o recomand cand ies in afara Sfantului Munte. Vin diferite mame care se
spovedesc la mine si"mi spun ca nu au timp sa zica rugaciunea, deoarece au copii
mici, diferite obligatii. Iar eu le spun: "Maturand, spaland, curatind casa, spuneti
rugaciunea lui Iisus". Si foarte multe dintre ele vin zicandu-mi ca se simt foarte bine
din clipa in care au inceput sa spuna rugaciunea.
- Este o mare problema consumul drogurilor. Cum se rezolva in Grecia
aceasta problema?

- Din nefericire si in Grecia aceasta e o mare problema si bineinteles in toata lumea.
Este un fenomen care din pacate nu se mai poate controla, deoarece tinerii in mod
continuu se tin departe de Biserica din cauza influentei televizorului, pe care
parintele Iosif Vatopedinul il numeste "tele-iad"1. Tinerii sunt asa de mult influentati
astazi, incat au un mod de viata gresit si nu afla fericire, bucurie. Ii conving diversi
"prieteni" ca vor afla fericire consumand droguri. Acesti tineri doresc fericirea,
deoarece dorinta bucuriei se afla inlauntrul fiintei umane si astfel se lasa convinsi
"gustand" aceste droguri, care sunt aducatoare de moarte. Apoi devin dependenti de
acestea si nu mai pot trai, din nefericire, fara ele. A venit aici, odata, un tata cu
baiatul sau, care era consumator de droguri; o adevarata epava. L-am intrebat: "De
ce consumi narcotice?" si ce credeti ca-mi raspunde? "Pentru ca vreau sa aflu
fericirea". Astazi oameni cred ca vor putea afla bucuria in afara eului propriu, in timp
ce Sfintii Parinti, avandu-l drept capetenie pe Mantuitorul Hristos, invata in mod
limpede ca imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul nostru. Omul este o existenta
duhovniceasca si va avea fericire in viata, nu daca va progresa social sau economic,
ci daca intr-adevar are bucuria lui Hristos, care este roada a Sfantului Duh.
- In Romania au fost traduse mai multe carti despre parintele Porfirie care
este foarte iubit. Va rugam sa ne spuneti cateva amintiri despre el.

- L-am cunoscut si eu pe parintele Porfirie, am cunoscut insa si multi ucenici de-ai lui. A fost un om care ca monah a facut ascultare desavarsita de parintii lui duhovnicesti, un om care - precum el insusi se autocaracterizeaza - l-a iubit pe Hristos. A fost un om al jertfei, un om care a avut intr-adevar eros divin. A fost un om foarte smerit, cu toate ca a avut mari harisme (clar-vederea, inainte-vederea), si neincetat se osandea pe sine. A iubit lumea si a ajutat-o in mod esential, fiind un mare stalp al Bisericii; iar prezenta lui speciala a adeverit inca o data ca Mantuitorul Hristos ieri, azi si in veci e Acelasi.
- Fiecare zi in aceasta Sfanta Manastire e o zi minunata. Poate ne spuneti,
totusi, o intamplare miraculoasa care s-a intamplat aici.

- In fiecare manastire se intampla astfel de evenimente minunate. Sfanta manastire
Vatopedi este singura manastire din ortodoxie care e impodobita cu sapte icoane
facatoare de minuni ale Maicii Domnului. In mod deosebit avem aici icoana Maicii
Domnului "Pantanasa" (Atotimparateasa) care vindeca boala de cancer.Avem foarte
multe scrisori de la frati romani, care marturisesc ca au fost vindecati de Maica
Domnului "Pantanasa". Am trimis de altfel si o copie fidela a aceastei icoana la
manastirea Oasa, unde merge foarte multa lume acolo si, precum ne spun parintii de
acolo, destui oameni se vindeca. Cu ajutorul lui Dumnezeu, cand voi merge in
Romania, in anul 2007, voi duce o copie fidela a acestei icoane la manastirea Ramet.
Eu, insa, nu insist asupra acestor prezente minunate, deoarece cel mai important
eveniment ce se intampla intr-o manastire este chipul in care monahul, care il
iubeste pe Dumnezeu, isi descopera si cunoaste in fiecare zi inima.

- Am inteles ca ati trimis si o copie a icoanei Maicii Domnului
(Mangaietoarea) la manastirea Lupsa.

- Da asa este. Am trimis acolo o copie fidela a acestei icoane in care am pus si sfinte
moaste a Sfantului vatopedin Maxim Grecul. Parinti acestei manastiri ne spun ca
icoana Maicii Domnului atrage multi crestini si intr-adevar, ca Mangaietoare",
mangaie foarte multi oameni.

- In Romania e foarte iubit parintele Paisie. Va rugam sa ne spuneti cateva
amintiri despre el.
- Asa cum am spus putin mai inainte, parintele Paisie e un sfant contemporan.
Prezenta lui a fost o mare binecuvantare pentru Sfantul Munte, dar si pentru intreaga lume
 A avut legaturi duhovnicesti cu multi sfinti, iar prima dovada ca a fost bine-
placut lui Dumnezeu, o intalnim la botezul sau. Cand preotul care l-a botezat - care
nu este altul decat Sfantul Arsenie de Capadocia - l-a luat pentru a-l cufunda in
colimvitra si a spus: "Se boteaza robul lui Dumnezeu..." ia dat pruncului numele de
Arsenie, fara sa-i intrebe pe parinti cu toate ca mama lui dorea sa-l numeasca Hristo.
Parintii copilului, bineinteles, s-au indignat si au ramas nedumeriti. Sfantul Arsenie a
vazut o cruce pe fruntea pruncului si a primit in inima sa descoperire de la harul
Sfantului Duh ca acest copil va fi urmasul sau duhovnicesc. Si cu toate ca Parintele
Paisie nu l-a cunoscut pe Sfantul Arsenie, cand a adormit sfantul si parintele Paisie a
venit in Sfantul Munte, i s-a aratat acela si au stat de vorba. Parintele Paisie a facut
cunoscuta viata sfantului intregii plirome a Bisericii si lui i se datoreaza in mod
desavarsit inscrierea oficiala a acestuia in randul sfintilor Bisericii.

- Invatatura Sfantului Siluan a influentat intreaga lume, nu numai Europa.
Va rugam sa ne spuneti ceva despre cunostinta pe care ati avut-o cu
ucenicul sau, parintele Sofronie.
- Parintele Sofronie a fost un ales al proniei dumnezeiesti Si deoarece inseta mult de

Hristos, trebuia sa gaseasca un marumator duhovnicesc pe masura, care il aflase la
randul lui pe Hristos si care sa-l ajute si pe el sa il gaseasca. Harul lui Dumnezeu l-a
luminat la manastirea ruseasca a Sfantului Pantelimon si a inteles ca omul acesta pe
care-l vedea in strana era un om imbunatatit. Mi-a marturisit parintele Sofronie:
"Simteam o evlavie sfanta cand il zaream, dandu-mi seama ca ascunde inlauntrul lui
ceva mai presus de om si nu e precum monahii obisnuiti. Cu toate ca nu-mi vorbea
mult - obisnuia a nu vorbi foarte mult in manastire - am inteles ca omul acesta se
indeletniceste cu lucrarea trezviei. Am cerut binecuvantare de la staret sa discut cu
el si atunci am inteles ca e o mare comoara; putini, insa recunosteau lucrul acesta.
Pentru mine a fost, dupa Dumnezeu, cel mai mare binefacator". Lucrurile acestea mi
le-a spus parintele Sofronie. Vedem si din experienta membrilor Bisericii, ca viata
Sfantului Siluan, pe care a scris-o parintele Sofronie ca ucenic desavarsit al Sfantului,
a adus multi oameni la Ortodoxie si multi tineri in monahism.
- Exista, se spune, drepti ascunsi in Sfantul Munte. Care e rolul lor in
aceasta lume?
- Exista o astfel de traditie si nu o repingem. Nu cunosc personal, insa mi-a spus
Parintele Paisie ca astfel de oameni vin la el pe ascuns si ii indruma duhovniceste.
- Va rugam sa ne spuneti care sunt gandurile de acum ale parintelui Iosif
Vatopedinul.

- Parintele Iosif Vatopedinul - parintele nostru duhovnicesc - este unul dintre primii
ucenici ai lui Gheron Iosif Isihastul, si ne transmite in mod autentic invatatura
parintelui sau: ascultarea fara discernere a monahilor de parintele duhovnicesc -
pentru a muri cu totul omul cel vechi - si rugaciunea neincetata. Cand monahul va
invata ascultarea fara discernamant si se va dedica rugaciunii, dar si intregii vieti
mistice, va ajunge la o viata duhovniceasca imbunatatita. Parintele Iosif Vatopedinul
este in varsta de 85 de ani si este foarte bolnav de inima; dar pentru ca inima sa e
locas al harului
Sfantului Duh, il vedem aflandu-se intr-o pace desavarsita si intr-o bucurie deplina,
gandindu-se cu dor la ceasul acela in care va veni Mantuitorul pentru a-i lua sufletul.
Vedem, de asemenea, zdrobirea inimii pe care o are in timpul Sfintei Liturghii,
simtirea harului pe care o are in rugaciune si in general in toata viata sa.
- Exista, cumva, un specific al ortodoxiei grecesti?

- Nu exista ortodoxie greceasca si ortodoxie negreceasca. Insa in Grecia s-a pastrat
mai bine traditia Bisericii si pentru faptul ca aici exista Sfantul Munte unde se
pastreza in mod autentic traditia Sfintilor Parinti, transmisa din acest loc si in restul
tarii. Astfel, venind cineva in Grecia, afla izvoarele Ortodoxiei.
- Care e mesajul pe care-l transmite din totdeauna Sfantul Munte lumii
intregi?

- Mesajul pe care-l transmite Sfantul Munte intregii lumi este ca viata omeneasca
capata valoare si omul reuseste in viata, daca are o comuniune corecta cu
Dumnezeul cel adevarat, care este insusi Iisus Hristos. Acesta se gaseste, se
descopera intru invatatura Lui cea dreapta. Iar noi sustinem cu indrazneala ca
Biserica Ortodoxa a pastrat nefalsificata invatatura lui Hristos pe care Acesta a adus-
o pe pamant.
- Cum putem creste in iubire?

- Daca vom spori in curatia inimii. Mantuitorul a spus: "Fericiti cei curati cu inima, ca
aceia vor vedea pe Dumnezeu" (Mt. 5, 8). Cu cat inima vede pe Dumnezeu mai
limpede, cu atat "gusta" mai mult dragostea lui Dumnezeu si cu atat mai mult
daruieste dragoste aproapelui.
- Va multumim foarte mult.
- Maica Domnului sa fie cu dumneavoastra.
George Cabas