sarbatorita prin cult public si sa fie socotita ca zi de odihna pentru crestini. Aceasta este Duminica -
ziua Domnului (Apocalipsa I, 10), ea apartine Domnului Hristos si a fost ridicata la aceasta cinstire
pentru ca in aceasta zi - de duminica - s-a intimplat cel mai mare eveniment al crestinitatii, invierea
Domnului Hristos.
Ca zi de odihna in Vechiul Testament a fost sarbatorita ziua simbetei. Pentru crestini insemnatatea
acelei zile dispare si locul ei il preia Duminica, cu noul ei sens. In adevar, in Vechiul Testament, evreii
conform poruncii a IV-a din Decalog sarbatoreau ca zi de odihna sub numele de sabat, simbata,
sarbatorea instituita de Moise: <<Adu-ti aminte de ziua odihnei (simbetei) ca sa o sfintesti. Lucreaza
sase zile, si fa in acelea toate treburile tale, iar ziua a saptea este odihna Domnului Dumnezeului tau;
sa nu face in acea zi nici un lucru... caci in sase zile a facut Dumnezeu cerul si pamintul ... iar in ziua a
saptea s-a odihinit. De aceea a binecuvintat Domnul ziua a saptea si a sfintit-o>> (Iesire XX, 8-11).
Sarbatorirea simbetei la evrei se efectua bazata pe doua fapte: a) datorita faptului ca insusi
Dumnezeu s-a odihnit in ziua a saptea si a sfintit-o. <<Si a binecuvintat Dumnezeu ziua a saptea si a
sfintit-o, pentru ca intr-insa s-a odihnit de toate lucrurile Sale>> (Facere I, 3; cf. Iesire XX, 11). b)
ea se mai serba ca amintire a iesirii, a eliberarii poporului evreu din Egipt. <<Adu-ti aminte ca ai fost
rob in pamintul Egiptului si Domnul le-a scos de acolo... si de aceea ti-a poruncit Domnul Dumnezeul tau
.jpg)
