Rugăciunea lui Manase

Ai păcătuit? Nu-ţi cer nimic altceva decât aceasta: intră în biserică şi spune-I cu pocăinţă lui Dumnezeu: "Am păcătuit". citat din Sfântul Ioan Gură de Aur

            „Doamne, Atotţiitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, al

            lui Avraam, al lui Isaac, al lui Iacob şi al seminţiei celei

               drepte a lor, Cel ce ai făcut cerul şi pământul cu toată

         podoaba lor, Care ai legat marea cu cuvântul poruncii Tale,

         Care ai încuiat adâncul şi l-ai pecetluit cu numele Tău cel

         înfricoşător şi slăvit, înaintea Căruia toate se tem şi tremură

         din pricina atotputerniciei Tale, pentru că nimeni nu poate

          să stea înaintea strălucirii slavei Tale şi nesuferită este mâni
      urgiei tale asupra celor păcătoşi! însă, nemăsurată şi

            neajunsă este şi mila făgăduinţei Tale, căci Tu eşti Domnul

               Cel Preaînalt, Bun, îndelung-Răbdător şi mult-Milostiv,

               Căruia îţi pare rău de răutăţile oamenilor. Tu, Doamne,

           după mulţimea bunătăţii Tale ai făgăduit pocăinţă şi iertare

             celor ce ţi-au greşit şi după mulţimea îndurărilor Tale ai

               hotărât pocăinţă păcătoşilor spre mântuire. Aşadar, Tu,

           Doamne, Dumnezeul celor drepţi, n-ai pus pocăinţă pentru

           cei drepţi: pentru Avraam şi Isaac şi Iacob, care nu ţi-au

         greşit ţie, ci ai pus pocăinţă mie, păcătosului, pentru că am

        greşit mai mult decât nisipul mării. Multe sunt fărădelegile

mele şi nu sunt vrednic a căuta şi a privi înălţimea cerului,

din pricina mulţimii nedreptăţilor mele. Strâns sunt eu cu

multe cătuşe de fier, încât nu pot să-mi ridic capul meu şi nu

am nici loc de odihnă, pentru că Te-am mâniat şi am făcut

rău înaintea Ta; n-am împlinit voia Ta, nici am păzit

poruncile Tale, ci am pus urâciuni şi am înmulţit smintelile.

Dar acum îmi plec genunchii inimii mele, rugând bunătatea

Ta:Am păcătuit, Doamne, am păcătuit şi fărădelegile mele eu

le cunosc. Însă cer, rugându-Te: Iartă-mă, Doamne, iartă-mă

şi nu mă pierde în fărădelegile mele şi nici nu mă osândi la

întuneric sub pământ, căci Tu eşti, Dumnezeule, Dumnezeul

celor ce se pocăiesc. Arată-ţi peste mine bunătatea Ta,

mântuieşte-mă pe mine, nevrednicul, după mare mila Ta, şi

Te voi preaslăvi în toate zilele vieţii mele. Căci pe Tine Te

slăvesc toate puterile cereşti şi a Ta este slava în vecii vecilor.

Amin!