Boala a ucis orice speranta.
Viata atarna de un fir de ata.
A ramas doar trupul si sufletul golit.
Ranile apasa adanc pe sufletul istovit.
Imprejur tot mai des jale, jale,
Demonii pe langa suflet dau tarcoale.
Ma iau dupa Domnul la deal printre spini
Si spinii ma zgarie... rai si straini.
Pornesc in cautarea binelui,
Caut linistea trupului si a sufletului.
Patima veche din nou ma indeamna
La pacate, la rele, la teama...
Dar constiinta ma tine legata,
Pasesc pe o noua planeta, straina, imensa si lata.
Astept intr-un loc, unde mi se pare
Multa zarva si muzica de chitare.
Cand intunericul va domni si soarele va dispare,
In aceasta zarva mare,
Multi demoni din intuneric vor apare...
Spun Domnului ca mi-i mila si-mi face semn sa rabd.
Ametitoare muzica, ce ademenitor rasuni!
Ma simt legata prin mila de sufletele care pier
In acest loc de muzica si mister...
O adiere tarzie pluteste-n vale
Ce inspaimantatoare seara este-n univers!
Muzica rasuna din ce in ce mai tare,
Ma simt vinovata. De ce-am purces?
Ca pe-un altar sufletele se pierd in nestiinta,
Si stelele cad din bolta de pe cer.
Vai, cum au fugit de umilinta!
Acum se vor chinui in tacere si mister!
Sufletele se aratau si se opreau,
Privind in jur invidios.
Numai la dans gandul aveau,
Mergand incetul si sfios.
In ochii lor se deslusea
Ceva straniu si nelamurit.
Stiam ca vor muri si rau o sa le para.
Mi se parea ca retraiesc un mit...
Simteam tristetea sufletului iara.
De sus lumina palida lunara
Domnea umila parca si straina.
Vai, cum doream pentru a "n"-oara,
Sufletele la umilinta sa revina.
Dar vaile vuira. Cazute in genunchi
Privirea-si inaltase spre cerul mult sublim,
Dar a fost prea tarziu, prea tarziu.
O pasare maiastra zborul si-l luase
Si sufletele s-au dus in chinul vesnic.
Lasand amintiri triste si sfioase.
Nedumerita priveam ingrozitor,
Acea scena sfasietoare
Si-am tresarit cand negrul spirit rau,
Mi-a aratat locurile chinuitoare.
Spun Domnului ca mi-i mila, si-mi face semn sa plang
Ametitoare muzica ce-ntortochiat rasuni.
Ma simt legat prin mila, de sufletele ce s-au stins,
La ceasu-acesta negru si constrans...
Caci legea sacra nu au respectat-o
Si nebuneste ei au incalcat-o...
Prilejul reintoarcerii ei au avut,
Dar numai ca n-au vrut.
Acum ei drumul greu urmeaza
Si soarele si luna lacrimeaza,
Caci multe suflete s-au dus,
Vai! cat de multe, drumu acesta au parcurs.
Ce-i viata? Mi-e mila! Vreau sa traiesc si-as vrea...
Tu iarta-ma Stapana, Tu Sfanta Doamna mea
Mi-e mila. Ce dureroasa este viata!... Si cat de trecatoare.
Plang. Ce gandesc oamenii? Traiesc plangand. Traiesc!..
.jpg)
