Râvna pentru mântuire
A voi să vă mântuiţi stând şi aşteptând înseamnă a dori ca mântuirea
să vină cumva singură. De aceea să ne stârnim râvna pentru mântuire,
gândindu-ne la situaţia în care ne aflăm. În fiecare secundă ne poate răpi
moartea, apoi judecata şi hotărârea lui Dumnezeu: eşti mântuit sau
osândit. Dacă acest lucru se poate întâmpla în fiecare secundă nu are rost
să moţăim, trebuie să ne ridicăm şi să ne apucăm de lucru.
Mântuirea ne este poruncită s-o lucrăm „cu frică şi cu cutremur“,
căci umblăm ca pe o punte deasupra
prăpastiei. Sentimentul neputinţei cu
privire la a ne mântui singuri este în
firea lucrurilor, dar nădejdea mântuirii
prin Domnul nostru Iisus Hristos nu
trebuie să dispară de la noi. Atâta timp
cât există suflare în nări, nădejdea
mântuirii are loc şi poate fi încununată
de izbândă. Trebuie numai să venim la
Mântuitorul. Iar Domnul, pe cel ce vine la El, niciodată nu-l va da afară.
Oriunde ne putem mântui, căci mântuirea nu depinde de loc, nici de
mediul exterior, ci de starea lăuntrică. Este foarte important cât de
intensă este râvna noastră pentru a fi mântuiţi. Ar trebui să fim mistuiţi
de dorinţa de a ne mântui. Să privim cu ochii dincolo de hotarele zărilor
şi ale veacului acestuia, veac al întunericului, în care se propovăduiesc
nonvalorile. Întotdeauna să avem inima deschisă către Dumnezeu şi să
înălţăm către El tămâia rugăciunilor noastre. De la cele trupeşti să ne
ridicăm la cele cereşti, adică pe cele deşarte să le înlocuim cu cele sfinte.
Crescând cu vârsta trebuie să creştem şi duhovniceşte. Să cerem iertare
păcatelor noastre şi cetăţenie în Ierusalimul ceresc. Să ne rugăm ca nu
cumva din lenevire să moştenim blestemul smochinului neroditor. Să
fugim aşadar de dulceaţa păcatului cea trecătoare la care ne îndeamnă
vicleanul vrăjmaş al mântuirii oamenilor. Să nu se împuţineze în noi
duhul râvnei pentru a-L slăvi pe Dumnezeu, cântându-i întru bucuria
inimii: ALILUIA!
Mântuirea
Mântuirea nu depinde de loc, ci de starea sufletească. Oriunde te poţi
mântui şi oriunde poţi pieri. Primul Înger dintre Îngeri (Lucifer) a pierit.
Unul dintre apostoli (Iuda) în prezenţa Domnului Însuşi a pierit. Iar Scopul vieţii creştineşti
tâlharul de pe cruce s-a mântuit! Căutăm mântuirea? Foarte bine! S-o
căutăm! Mântuirea pentru noi este uşoară pentru că Îl avem pe
Mântuitorul Iisus Hristos, care nimic mai mult nu doreşte şi de nimic mai
mult nu se îngrijeşte ca de mântuirea noastră. La El să alergăm cu toată
râvna să ne rugăm să orânduiască mântuirea noastră. Hristos ne va ajuta
şi va alege locul unde ne va fi mai uşor să ne mântuim.
Mântuirea sufletului este esenţialul vieţii noastre. Mântuirea
sufletului este, în cele din urmă, biruinţa vieţii veşnice. Începutul
mântuirii este cunoaşterea şi recunoaşterea păcatelor. Însă
Mântuitorul mântuieşte sufletele noastre, nu noi. Noi doar mărturism
credinţa noastră, devotamentul nostru faţă de El şi Domnul, pe măsura
ataşamentului nostru faţă de El, ne dăruieşte toate cele necesare pentru
mântuire. Să nu credem că datorită ostenelilor noastre merităm ceva. Lui
Dumnezeu I-a fost milă şi nu a voit să fim în afara Lui, să rămânem în
cădere, ci a binevoit să orânduiască un mijloc de reunire, care constă în
faptul că Fiul Lui Dumnezeu a venit pe pământ şi S-a întrupat şi în
persoana Sa a unit omenescul cu Dumnezeirea.
Vorbe de duh despre mântuire
► „Omul, dacă nu are în substanţa lui ideea nemuririi şi a mântuirii,
nu este liber. Seamănă cu berbecul, cu capra, cu oaia...“(Petre Ţuţea).
► Acest cuvânt tainic, „mântuire“, este întâlnit de foarte multe ori
în Vechiul Testament, în Noul Testament şi în scrierile Sfinţilor Părinţi,
aşa cum decurge din următoarele exemple.
► „Scopul suprem al Sfintei Biserici Ortodoxe este recâştigarea
oilor pierdute, pacea universală şi mântuirea tuturor“ (Sfântul Nil
Athonitul).
► „Trebuie să avem o încredere neclintită că Dumnezeu are cu
fiecare suflet un plan de mântuire“ (Sfântul Ioan Gură de Aur).
„Dacă vrei să fii mântuit, trebuie să fii pentru lume ca un mort,
adică dacă te vor ocărî oamenii să nu te mâhneşti, nici dacă te vor
lăuda cinstindu-te, să nu te înalţi“.
► „Mare este mulţimea păcatelor mele, Născătoare de Dumnezeu,
curată, la tine alerg având trebuinţă de mântuire“ (Rugăcine din
Rânduiala Sfintei Împărtăşanii).
► „Că nu vrei, Stăpâne, să pierzi făptura mâinilor tale, nici nu
voieşti pierderea oamenilor, « ci vrei ca toţi să se mântuiască şi la Scopul vieţii creştineşti
cunoştinţa adevărului să vin㻓 (Rugăciune a Sfântului Vasile cel
Mare).
► „...Doamne, învredniceşte-mă prin împărtăşirea cu Sfintele
Tale Taine să dobândesc partea cea de-a dreapta a celor mântuiţi“
(Rugăciune a Sfântului Simeon Metafrastul).
► „Doamne, Dumnezeul nostru, mântuieşte poporul Tău şi
binecuvintează moştenirea Ta...“ (Rugăciunea Antifonului al doilea -
Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur).
► „Pe Acesta (Iisus Hristos),Dumnezeu, prin dreapta Sa, L-a
înălţat Stăpânitor şi Mântuitor...“ (Faptele Apostolilor 5:31).
„...noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat
Hristosul, Mântuitorul lumii“ (Ioan 4:42).
► „Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu este
de la voi: este darul lui Dumnezeu; Nu din fapte ca să nu se laude
cineva“ (Efeseni 2:8-9).
► „Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă
întăreşte“ (Psalm 50:13).
► „Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu; iar cel ce va răbda
până la sfârşit, acela se va mântui“ (Matei 10:22).
► „Întru Care şi voi, auzind cuvântul adevărului, Evanghelia
mântuirii voastre, crezând în El, aţi fost pecetluiţi cu Sfântul Duh al
făgăduinţei“ (Efeseni 1:13).
► „Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care
pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi
Dătătorule de viaţă, vino şi te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe
noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre“
(Din rugăciunile începătoare).
► „Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?
Paharul mântuirii voi lua şi numele Domnului voi chema“ (Psalm
115:3-4).
► „Cum vom scăpa noi, dacă vom fi nepăsători la astfel de
mântuire care, luând obârşie din propovăduirea Domnului, ne-a fost
adeverită de cei ce au ascultat-o“ (Evrei 2:3).
► „Şi mulţimea striga cu glas mare, zicând: Mântuirea este de la
Dumnezeul nostru, Care şade pe tron“ (Apocalipsa 7:10).
„La vreme potrivită te-am ascultat şi în ziua mântuirii te-am
ajutat; iată acum este vremea potrivită, iată acum este ziua mântuirii“
(2 Corinteni 6:2)
► „Iar noi, fraţilor, iubiţi de Domnul, datori suntem totdeauna să
mulţumim lui Dumnezeu pentru voi, că v-a ales Dumnezeu dintru
început, spre mântuire, întru sfinţirea duhului şi întru credinţa
adevărului“ (2 Tesaloniceni 2:13).
Sursa ..Preot Ioan
.jpg)
