RUGĂCIUNE PENTRU VIAŢA ŞI PATIMILE DOMNULUI (CU 60 DE METANII)

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

1. Ne închinăm Ţie, Iisuse Cuvântul Tatălui Ceresc, care la Buna Vestire, Te-ai zămislit de la Duhul Sfânt, în pântecele Sfintei Fecioare Maria, când puterea Celui Prea Înalt a umbrit-o pe Ea.
Slavă Ţie Treime de o fiinţă şi nedespărţită: Tatăl, Fiul şi Duhul Sânt, care ai plănuit mântuirea noastră.
(o metanie)
2. Ne închinăm Ţie, Iisuse Dumnezeule, care pentru noi, Te-ai născut din Fecioara Maria, luând trup omenesc ca să ne mântuieşti.
Îţi mulţumim pentru această milă şi bunăvoinţă.
Iartă-mi şi mie păcatele mele, pe care le-am făcut cu voie şi fără de voie, cu ştiinţă şi cu neştiinţă, noaptea şi ziua şi în tot timpul vieţii mele.
(o metanie)
3. Ne închinăm Ţie Iisuse, care pentru noi ai fost tăiat împrejur după Legea Veche.
Îţi mulţumim, Pruncule Iisuse, pentru a Ta suferinţă şi smerenie mare.
Iartă-mi Doamne, păcatele mândriei mele şi ale neascultării de Legea Ta.
(o metanie)
4. Ne închinăm Ţie, Pruncule Iisuse, care pentru noi la patruzeci de zile, ai fost întâmpinat de bătrânul Simeon şi proorociţa Ana.
Îţi mulţumim pentru împlinirea făgăduinţelor Tale.
Iartă-mi şi mie păcatele mele şi fă trupul şi sufletul meu Biserică sfântă a Duhului Sfânt.
(o metanie)
5. Ne închinăm Ţie, Iisuse Pruncule frumos şi dulce, căci pentru noi ai fugit în Egipt, fiind urmărit de Irod.
Îţi mulţumim, pentru această suferinţă în pribegie.
Iartă-mi şi mie păcatele mele ce le-am făcut în toate călătoriile vieţii mele pe acest pământ.
(o metanie)
6. Ne închinăm Ţie, Iisuse Copilule Bun, care pentru noi, Te-ai întors în Nazaret.
Îţi mulţumim pentru răbdarea Ta în această lungă călătorie.
Iartă-mi şi mie păcatele mele şi mă întoarce ispăşit de ele întru Împărăţia Ta Cerească.
(o metanie)
7. Ne închinăm Ţie Iisuse, care la doisprezece ani, ai fost găsit în Biserică de Maica Ta şi Bătrânul Iosif, unde predicai cărturarilor şi bătrânilor.
Îţi mulţumim pentru cuvintele Tale veşnice.
Iartă-mi şi mie păcatele mele şi dă-mi să ascult şi să înţeleg cuvintele Tale.
(o metanie)
8. Ne închinăm Ţie Iisuse, care Te-ai smerit şi ai lucrat dulgheria cu bătrânul Iosif, până la vârsta de treizeci de ani.
Ciopleşte şi sufletul meu cel brut şi fă-l unealtă a Împărăţiei Tale.
(o metanie)
9. Ne închinăm Ţie Iisuse, care la treizeci de ani, Te-ai botezat în râul Iordan, când ni s-a descoperit Sfânta Treime.
Tatăl de sus grăia, Fiul se boteza, iar Duhul Sfânt în chip de porumb se cobora.
Slavă Ţie Treime de o fiinţă şi nedespărţită !
(o metanie)
10. Ne închinăm Ţie Iisuse, care pentru noi ai postit patruzeci de zile în pustie, când a venit şi satana să Te ispitească şi Tu l-ai biruit, căci Tu eşti Iisus Biruitorul, Fiul lui Dumnezeu.
Iartă-mi Iisuse păcatele mele, care le-am făcut în toată viaţa mea, căci n-am rezistat ispitelor şi am făcut toate voile satanei, pentru care mă căiesc şi-mi pare rău.
(o metanie)
11. Ne închinăm Ţie Iisuse, care pentru noi ai propovăduit Evanghelia Împărăţiei Cerurilor.
Îţi mulţumim, Dumnezeule Iisuse, că pentru noi bolnavii, săracii şi păcătoşii ai venit.
Tămăduieşte trupul şi sufletul meu, Cela ce ai zis că nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi.
(o metanie)
12. Ne închinăm Ţie, Iisuse Nazarineanule, Celui ce ai umblat desculţ prin praf şi pietre şi plângând căutai oaia pierdută.
Îţi mulţumim că şi pentru noi ai avut această milă.
Iartă-mi înstrăinarea, obrăznicia şi nepăsarea mea, care am avut-o pentru toate facerile tale de bine.
(o metanie)
13. Ne închinăm Ţie Iisuse, care ai vindecat orbii, ologii, leproşii, paraliticii, gârbovii, îndrăciţii.
Îţi mulţumim pentru toate facerile Tale de bine ce ni le-ai făcut şi ni le faci nouă.
Iartă-ne păcatele ce sunt asupra noastră, că suntem gârboviţi de ele şi neputincioşi în ispite şi în încercări.
(o metanie)
14. Ne închinăm Ţie, Iisuse Dumnezeule care ai făcut minuni mari, înviind pe fiul văduvei, pe fiica lui Iair şi pe Lazăr, care murise de patru zile, arătându-ne că Tu eşti Stăpânul vieţii şi al morţii.
(o metanie)
15. Ne închinăm Ţie Iisuse, care Te-ai schimbat la Faţă în muntele Taborului, arătându-ne că Tu eşti lumină din lumina Tatălui Ceresc, care Te-a mărturisit, că Tu eşti Fiul Lui cel iubit.
Îţi mulţumesc şi Te slăvesc, pentru că m-ai adus la Tatăl prin Duhul Sfânt, m-ai atras la Păstorul şi Mântuitorul meu.
(o metanie)
16. Ne închinăm Ţie, Împărate Iisuse şi ne aşternem pe jos înaintea Ta, Celui ce ai intrat în Ierusalim călare pe asin.
Îţi mulţumim şi te slăvim şi noi, ca pruncii, cu stâlpările metaniilor strigând: “Osana, bine eşti cuvântat cel ce eşti Împăratul şi Dumnezeul nostru !”.
Intră în cetatea sufletului meu, Împărate al Slavei şi aşează-Te în inima mea, împărăţeşte şi o sfinţeşte pe ea.
(o metanie)
17. Ne închinăm Ţie Iisuse Hristoase, Mieluşelul lui Dumnezeu, care la Cina cea de taină ai împărtăşit ucenicii cu Trupul şi Sângele Tău.
Îţi mulţumim şi ne rugăm Ţie, Dumnezeul nostru Cel Prea Înalt şi Milostiv.
Iartă şi mie păcatele mele şi mă învredniceşte de Preacuratul Tău Trup şi Sânge.
(o metanie)
18. Ne închinăm Ţie, Iisuse Hristoase, care pentru noi ai plâns cu lacrimi de sânge, în grădina Ghetsimani.
Îţi mulţumim şi Te rugăm dă-ne lacrimi să plângem şi noi pentru întristările şi suferinţele Tale cele amare.
Iartă-mi păcatele care Ţi-au întristat sufletul Tău Părinte bun de nenumărate ori.
(o metanie)
19. Ne închinăm Ţie, Iisuse, care pentru noi Te-ai lăsat să fii legat de ostaşi şi sărutat de ucenicul cel trădător Iuda.
Slavă Ţie, Dumnezeule Iisuse şi sărutăm mâinile Tale, care au fost legate pentru noi.
Iartă-ne păcatele şi dă-ne căinţă de relele ce am făcut.
(o metanie)
20. Ne închinăm Ţie Iisuse, care pentru noi ai fost judecat de Anna, Caiafa, Irod şi Pilat.
Slavă îndelungii Tale răbdări Dumnezeule că Te-ai lăsat să fii judecat de oameni.
Iartă-mi păcatele mele Judecătorule Drept, că Ţie nu Ţi-au găsit nici o vină şi Te-au osândit, dar răutăţile mele sunt ca nisipul mării înaintea Ta.
(o metanie)
21. Ne închinăm Ţie Iisuse, care pentru noi ai fost biciuit până la sânge cu biciuri noduroase.
Slavă îndelungii Tale răbdări Doamne, slavă Ţie Doamne, slavă Ţie.
Biciuieşte Doamne, toate duhurile necurate care mă ispitesc pe mine.
(o metanie)
22. Ne închinăm Ţie Iisuse, care pentru noi, ai fost băgat în temniţă cu picioarele în butuci.
Slavă îndelungii Tale răbdări Doamne, slavă Ţie Doamne, slavă Ţie.
Te rog Mântuitorule, să nu laşi în temniţele iadului, sufletul meu care mult Ţi-a greşit, izbăveşte-mă şi pe mine după mare mila Ta.
(o metanie)
23. Ne închinăm Ţie, Prea Bunule Iisuse, care pentru noi ai primit pumnale de fier peste gură.
Slavă îndelungii Tale răbdări Doamne, slavă Ţie Doamne, slavă Ţie.
Iartă-mi Doamne, toate clevetirile şi vorbele cele murdare care au ieşit din gura mea în tot timpul vieţii mele.
(o metanie)
24. Ne închinăm Ţie, Prea Curate Iisuse, care pentru noi ai suferit vorbele murdare şi toate hulele.
Slavă îndelungii Tale răbdări Doamne, slavă Ţie Doamne, slavă Ţie.
Iartă-mi Doamne toate păcatele ce le-am făcut auzind glume, bârfeli şi vorbe porcoase şi cântece destrăbălate şi le-am primit cu plăcere.
(o metanie)
25. Ne închinăm Ţie Iisuse, frumuseţea cerului şi lumina lumii, care pentru noi ai suferit să Ţi se smulgă părul şi barba, legându-Te la ochi în batjocoră.
Slavă îndelungii Tale răbdări Doamne, slavă Ţie Doamne, slavă Ţie.
Iartă-mi Doamne şi păcatele mele pe care le-am făcut mândrindu-mă cu părul, zicând că am păr frumos despletindu-l, coafându-l şi vopsindu-l.
(o metanie)
26. Ne închinăm Ţie, Mirele Bisericii, Iisuse, care pentru noi ai suferit coroana de spini ce Ţi-a pătruns în cap până la creier.
Slavă îndelungii Tale răbdări Doamne, slavă Ţie Doamne, slavă Ţie.
Iartă-mi Doamne, spinii păcatelor mele, căci multe rele am făcut, călcând poruncile Tale.
(o metanie)
27. Ne închinăm Ţie Iisuse, Împăratul împăraţilor, care pentru noi ai suferit să fii îmbrăcat în hlamidă roşie, punându-Ţi şi o trestie în mână de batjocură.
Slavă îndelungii Tale răbdări Doamne, slavă Ţie Doamne, slavă Ţie.
Dezbracă-mă Doamne şi pe mine de toate patimile şi păcatele care le-am făcut şi cu trestie loveşte duhurile necurate să se depărteze de la mine.
(o metanie)
28. Ne închinăm Ţie Iisuse, pacea cea adevărată, care pentru noi ai fost socotit ca un vrăjitor şi rău voitor.
Slavă îndelungii Tale răbdări Doamne, slavă Ţie Doamne, slavă Ţie.
Iartă-mă pe mine, Cuvântul Adevărului, Cel mai înainte de veci. Iartă-mă de toate îndoielile în credinţă pe care le-am avut în viaţa mea.
(o metanie)
29. Ne închinăm Ţie Iisuse, mila noastră, că pentru noi ai fost îmbrâncit pe scară şi căzând foarte rău Ţi-ai făcut capul numai răni.
Slavă îndelungii Tale răbdări Doamne, slavă Ţie Doamne, slavă Ţie.
Mântuitorul meu iubit nu mă lăsa să mai cad pe scara vieţii în patimi şi păcate căci nu vreau să Te mai întristez niciodată.
(o metanie)
30. Ne închinăm Ţie Iisuse, bucuria Îngerilor şi iubirea Tatălui, care pentru noi ai lăsat cerul şi Te-ai pogorât la Crucea cea mai grea luând-o pe umeri.
Slavă îndelungii Tale răbdări Doamne, slavă Ţie Doamne, slavă Ţie.
(o metanie)
31. Ne închinăm Ţie Iisuse, blândeţea cea nemărginită, care pentru noi ai urcat dealul Golgotei cu crucea în spate, nemâncat şi însetat.
Slavă îndelungii Tale răbdări Doamne, slavă Ţie Doamne, slavă Ţie.
(o metanie)
32. Ne închinăm Ţie Iisuse, care pentru noi ai căzut cu crucea în spate, urcând dealul Golgotei.
Slavă îndelungii Tale răbdări Doamne, slavă Ţie Doamne, slavă Ţie.
(o metanie)
33. Ne închinăm Ţie Iisuse, care urcând cu crucea în spate pe dealul Golgotei, ai întâlnit pe Maica Ta, care cu mare durere a strigat către Tine: “Unde mergi Fiul meu?”.
Slavă îndelungii Tale răbdări Doamne, slavă Ţie Doamne, slavă Ţie.
Mă închin şi sărut şi eu urmele paşilor Tăi Iisuse, şi vreau să merg până la Golgota cu Maica Ta şi să aud ultimul Tău cuvânt: ”Iertate sunt păcatele tale !”. (o metanie)
34. Ne închinăm Ţie Iisuse, care pentru noi, iarăşi ai căzut sub greutatea crucii.
Slavă îndelungii Tale răbdări Doamne, slavă Ţie Doamne, slavă Ţie.
Iartă-mi Doamne, toate păcatele care le-am făcut prin căderile în îmbuibări, în beţii, în dezmierdări de tot felul, cu voie şi fără voie.
(o metanie)
35. Ne închinăm Ţie Iisuse, care ai urcat cu crucea în spate pe Golgota şi când erai transpirat şi însângerat Te-a întâlnit Veronica, fecioara care Ţi-a dat o mahramă şi ştergându-Ţi faţa, ne-ai lăsat chipul Tău întipărit pe ea, ca să-L avem ca amintire a suferinţelor Tale.
Îţi mulţumim pentru mila şi bunătatea Ta, care o ai pentru noi.
(o metanie)
36. Ne închinăm Ţie Iisuse, care de greutatea crucii şi de urcuşul cel anevoios, iarăşi ai căzut sub greutatea ei.
Slavă îndelungii Tale răbdări Doamne, slavă Ţie Doamne, slavă Ţie.
Îţi mulţumim Doamne, pentru suferinţa Ta cea mare, şi te rog Stăpâne, iartă-mi şi mie păcatele cele grele şi toate vinovăţiile mele pe care le-am făcut cu lucrul, cu voie şi fără voie; privirile cele vinovate, desfrânările şi toate dezmierdările trupeşti.
(o metanie)
37. Ne închinăm Ţie Iisuse, care pentru noi păcătoşii ai căzut iarăşi sub greutatea crucii, fiind istovit de puteri, nemâncat şi însetat.
Slavă îndelungii Tale răbdări Doamne, slavă Ţie Doamne, slavă Ţie.
Primeşte-mi Doamne şi mie ca pe un mic ajutor la crucea ta, atunci când fac câte o faptă de milă în numele Tău şi iartă-mi tot trecutul păcătos.
(o metanie)
38. Ne închinăm Ţie Iisuse, care tot pe dealul Golgotei Te-ai întâlnit cu Simon Cirineanul şi Ţi-a ajutat, luând el crucea mai departe până în vârful Golgotei.
Slavă îndelungii Tale răbdări Doamne, slavă Ţie Doamne, slavă Ţie.
Primeşte-mi Doamne şi mie ca pe un mic ajutor la crucea ta, atunci când fac câte o faptă de milă în numele Tău şi iartă-mi tot trecutul păcătos.
(o metanie)
39. Ne închinăm Ţie Iisuse Dumnezeule, scăparea noastră, că pentru noi Ţi-ai jupuit umerii de greutatea crucii.
Slavă îndelungii Tale răbdări Doamne, slavă Ţie Doamne, slavă Ţie.
O, dulce Iisuse, mare a fost răbdarea Ta pentru mântuirea mea; mă închin şi sărut rănile Tale cele sângerânde.
(o metanie)
40. Ne închinăm Ţie Iisuse Dumnezeul nostru, Cela ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină şi împodobeşti pământul cu flori şi iarbă, căci pentru noi ai fost dezbrăcat de hainele Tale şi lăsat în batjocură.
Slavă îndelungii Tale răbdări Doamne, slavă Ţie Doamne, slavă Ţie.
O, Mieluşelul lui Dumnezeu, care a ridicat păcatele lumii, dezbracă de pe sufletul meu haina cea murdară a păcatelor mele, căci m-am făcut de batjocură demonilor.
(o metanie)
41. Ne închinăm Ţie Iisuse, care pentru noi Te-ai aşezat pe cruce, ca un miel de jertfă fără de glas şi ai plâns cu amar pe toţi aceia care nu se vor întoarce la Tatăl până în ultima clipă.
Slavă îndelungii Tale răbdări Doamne, slavă Ţie Doamne, slavă Ţie.
Lacrimile Tale Iisuse, să spele şi hainele mele cele sufleteşti, ca să pot intra şi eu în cetatea Ta cerească unde împărăţeşti Tu.
(o metanie)
42. Ne închinăm Ţie Iisuse, Mieluşelul lui Dumnezeu, căci pentru noi ai fost pironit cu piroane de fier în mâini şi picioare.
Slavă îndelungii Tale răbdări Doamne, slavă Ţie Doamne, slavă Ţie.
Tămăduieşte Doamne toate patimile trupului şi ale sufletului mei şi ajută-mă ca să nu mai greşesc niciodată.
(o metanie)
43. Ne închinăm Ţie Iisuse înţelepciunea şi cinstea Îngerilor, care pentru noi ai fost pus pe Cruce între doi tâlhari şi mai mult batjocorit de aceştia.
Slavă îndelungii Tale răbdări Doamne, slavă Ţie Doamne, slavă Ţie.
O, smerenia Ta cea mare Mântuitorule, că Te-ai dat pildă de răbdare pentru noi. Te rugăm Stăpâne, să vii în autorul nostru când ne vor judeca oamenii şi ne vor condamna pentru minciunile lor; dă-ne răbdare ca să ieşim biruitori.
(o metanie)
44. Ne închinăm Ţie Iisuse, Dulceaţa Cerului, care ai îndulcit pământul cu toate bunătăţile, căci pentru noi ai fost adăpat cu fiere şi oţet.
Slavă îndelungii Tale răbdări Doamne, slavă Ţie Doamne, slavă Ţie.
Îndulceşte Iisuse, sufletul meu cel omorât de otrava păcatelor mele şi dă-i iarăşi putinţa de a se ridica spre slava Ta Doamne.
(o metanie)
45. Ne închinăm Ţie Iisuse, Arhiereule, Cel mai înainte de veci, căci pentru noi ai fost străpuns cu suliţa în coastă de unde a curs sânge şi apă.
Slavă îndelungii Tale răbdări Doamne, slavă Ţie Doamne, slavă Ţie.
Mă închin şi sărut rana coastei Tale Iisuse şi cu zdrobirea inimii, Te rog să mă laşi lângă crucea Ta mereu ca să plâng păcatul meu.
(o metanie)
46. Ne închinăm Ţie Hristoase Mântuitorule, care pe cruce ai strigat: “Eli, Eli, Lama Sabactani !” (însemnând “Dumnezeul meu pentru ce m-ai lăsat !”).
Acum strig şi eu Ţie, Părinte Ceresc Iisuse, nu mă lepăda pe mine de la Faţa Ta, ci primeşte osteneala mea.
(o metanie)
47. Ne închinăm Ţie Iisuse, care pe cruce ai strigat cu glas mare: “Săvârşitu-s-a ! Părinte în mâinile Tale îmi dau duhul meu !”.
Milostiv fii şi mie păcătosului, Iisuse şi primeşte-mă şi pe mine în pocăinţă, căci în mâinile Tale îmi dau duhul meu.
(o metanie)
48. Ne închinăm Ţie Iisuse Dumnezeule, Stăpânul vieţii şi al morţii mele, căci pentru noi ai suferit cele mai grele chinuri, pe care nimeni altul nu le-a suferit pe lume.
Te slăvim pe Tine Dumnezeule Iisuse, pentru toate chinurile şi patimile Tale pe care le ştim şi pe care nu le ştim.
(o metanie)
49. Ne închinăm Rănilor Tale de la mâini şi picioare Iisuse Mântuitorule, pe care pentru noi păcătoşii le-ai primit.
Slavă îndelungii Tale răbdări Doamne, slavă Ţie Doamne, slavă Ţie.
(o metanie)
50. Ne închinăm Preacuratei Tale coaste Iisuse, cea străpunsă de suliţă, de unde a curs sânge şi apă, pentru spălarea păcatelor noastre.
Slavă îndelungii Tale răbdări Doamne, slavă Ţie Doamne, slavă Ţie.
(o metanie)
51. Ne închinăm Preasfântului, Preacuratului şi Preascumpului Tău Sânge, Iisuse, pe care L-ai vărsat pentru mântuirea noastră.
Spală Doamne şi păcatele mele, ale robului Tău (numele) şi mă înnoieşte, făcându-mă vas curat şi de cinste spre slava Numelui Tău.
(o metanie)
52. Îţi mulţumim Ţie, Mântuitorul nostru Hristoase, scăparea noastră de muncile iadului şi de tirania diavolului, pentru toate chinurile pe care Le-ai suferit, ştiute şi neştiute de noi.
O, Preaputernice şi Biruitorule al iadului Iisuse, ajută-mă şi pe mine ca să biruiesc toate patimile trupeşti, ca să-Ţi slujesc numai Ţie Doamne.
(o metanie)
53. Ne închinăm Ţie Biruitorule Iisuse, care Te-ai pogorât la iad, zdrobindu-i porţile şi slobozind pe cei legaţi de acolo, apoi a treia zi ai înviat din mormânt.
Slavă Ţie Doamne, Dumnezeul Duhurilor şi a tot trupul Mântuitorule, slobozeşte Doamne şi sufletele robilor Tăi, părinţi, fraţi, surori, din neamurile noastre, dacă se află vreunul acolo; dezleagă-i şi-i iartă Doamne.
(o metanie)
54. Îţi mulţumim Doamne, pentru toată lucrarea de mântuire pe care ai făcut-o, plătind atât de scump ca să ne salvezi.
Acum Te rog Izbăvitorul meu cel bun, ca să mă înviezi şi pe mine la ziua judecăţii Tale, dar nu pentru osândă, ci pentru viaţă veşnică.
(o metanie)
55. Ne închinăm Ţie Iisuse, care la patruzeci de zile, după Înviere, Te-ai înălţat la ceruri la dreapta Tatălui.
Slavă Ţie Doamne !
Îţi mulţumesc şi eu pentru toate Mântuitorule şi Te rog atunci când se vor sfârşi zilele mele, să mă învredniceşti ca să mă înalţ sus la ceruri la Tronul Tău, pe cale liberă, nu prin vămi, ca să nu văd faţa vrăjmaşilor mei demoni.
(o metanie)
56. Ne închinăm Ţie, Milostive Iisuse, care la cincizeci de zile, după Înviere, ai trimis Duhul Sfânt Bisericii Tale, peste Sfinţii Tăi ucenici.
Mult Iertătorule Iisuse, iartă-mi păcatele mele şi cu duh stăpânitor mă întăreşte şi mă înnoieşte.
(o metanie)
57. Ne închinăm Ţie Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Fiul lui David şi al Fecioarei Maria, care vei veni la sfârşitul veacurilor să nimiceşti pe vrăjmaşii Tăi cu suflarea gurii Tale.
Păzeşte-ne Doamne de răutatea lor; noi în Tine nădăjduim ca să ne faci dreptate.
(o metanie)
58. Ne închinăm Ţie Împăratului împăraţilor, Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. Sărut cu umilinţă Chipul Icoanei Tale de Stăpânitor al Cerului şi al pământului şi propovăduiesc pretutindeni că numai Tu eşti Mântuitorul şi Izbăvitorul nostru al creştinilor.
(o metanie)
59. Ne închinăm Ţie Judecătorule Iisuse Hristoase, care Te vei arăta pe norii cerului cu slavă mare, înconjurat de oştile cereşti, când trâmbiţele vor suna şi când morţii vor învia şi când gura nu va mai cuvânta.
Te rog de acum Stăpâne să primeşti şi osteneala mea.
(o metanie)
60. Atunci Dumnezeul meu, căruia îmi plec genunchii sufletului şi trupului să mă treci şi pe mine la Dreapta Ta.
Amin !Amin !Amin !
(o metanie)

CANON DE RUGĂCIUNE LA VREME DE NECAZURI

Cântarea 1

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Adeveritu-s-au cuvintele Tale, Mântuitorule, căci ne-ai spus mai înainte despre greutăţile prin care vom trece, dar ne-ai şi învăţat să stăm împotriva lor cu bărbăţie: “În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea”. O, sfântă îndrăzneală care dai putere iubitorilor de Hristos şi ruşinezi lumea iubitoare de plăceri!

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând strigăm către Tine: Scoate din stricăciune vieţile noastre, Mult-Milostive!

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Adame, Adame, de ce ai căzut? De ce ai ales neascultarea? Vai nouă, să plângem şi să ne tânguim, că suntem următori căderii sale. Degrab să alergăm, fraţilor, la milostivul Dumnezeu, singurul care poate să ne izbăvească.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Icoană a răbdării zugrăvită de Dumnezeu se descoperă Dreptul Iov celor ce caută în Sfânta Scriptură mărgăritare duhovniceşti. Că fiind cel mai slăvit dintre semenii săi, nu a hulit când a pierdut bunătăţile ce le avea, ba încă a ajuns să şadă plin de bube pe mormanele de gunoi, ca unul dintre cei loviţi de mânia cerească. Şi Dumnezeu, văzând credinţa sa, i-a făcut parte de bogăţii mai mari decât cele pe care le pierduse prin pizma diavolului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ! Să salte inimile noastre simţind ocrotirea ta, să prindă putere cei slăbiţi şi cei deznădăjduiţi să capete nădejde.

Cântarea a 3-a

Doamne. . .

“Adevărat grăiesc vouă: dacă veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.” Şi iarăşi ne-ai zis: “Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.” Unde este credinţa noastră când ne plângem că nu suntem ascultaţi? Poate cineva să spună că a cerut cu umilinţă cele de folos şi nu le-a primit? Să nu fie.

Doamne. . .

Întăreşte-ne, Doamne, cum i-ai întărit pe sfinţii Tăi care s-au aflat în încercări mai grele decât ale noastre. Lu­minează-ne, sfinţeşte-ne şi ne miluieşte Tu, Cel ce ai făgăduit că vei fi cu robii Tăi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.

Doamne. . .

"Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte îl ceartă la vreme”, ne învaţă Dreptul Solomon, picurând în sufletele noastre razele înţelepciunii. Oare avem priceperea să vedem în încercările prin care trecem dragostea lui Dumnezeu? Căci de nu vom vedea-o pe aceasta, înseamnă că ne îndoim de purtarea Sa de grijă pentru noi.

Slavă . . .

L-a biruit David pe Goliat! Cel slab l-a biruit pe cel tare, pe sângerosul uriaş! Şi tot aşa fiecare dintre creştinii care au nădejde în Dumnezeu vor birui viforul necazurilor, căci neputinţele lor vor fi acoperite de dumnezeiescul har.

Şi acum. . .

Izvorul minunilor tale, Împărăteasă de Dumnezeu Născătoare, curge neîncetat spre bucuria poporului creştinesc; bolnavii se vindecă, morţii înviază, cei aflaţi în primejdii se izbăvesc. Arată-ţi şi de această dată milele tale, Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim din pricina păcatelor noastre.

Cântarea a 4-a

Doamne. . .

“Voi să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi să nu fiţi îngrijoraţi, căci toate acestea păgânii lumii le caută; dar Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi nevoie de acestea. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate acestea se vor adăuga vouă”. Aşa ne-a poruncit Hristos, iar de vom căuta mai întâi cele ale lumii, în care se desfată vremelnic sufletele noastre, atunci Împărăţia se va lua de la noi şi ne aşteaptă osânda veşnică.

Doamne. . .

Cel ce ai înmulţit pâinile şi peştii, săturând mii de oameni, Care poţi să ne dăruieşti toate cele de care avem nevoie şi de care ai îngăduit să fim lipsiţi pentru încercarea credinţei noastre, arată şi acum milele Tale şi plineşte toate lipsurile noastre.

Doamne. . .

Zece leproşi au luat vindecare minunată, dar nu­mai unul a ştiut să aducă mulţumire pentru ea. Peste mulţime de oameni se revarsă binefacerile lui Dumnezeu, dar numai puţini ştiu să mulţumească.

Slavă . . .

Sfinte Ierarhe Nicolae, păstorule al Mirelor Lichiei, roagă-te Milostivului Dumnezeu ca ori de câte ori ne lipsesc cele de trebuinţă să le primim prin mijlocirile tale de care s-au folosit cele trei fete sărace pe care le-ai îndepărtat de păcatul nelegiuitei împreunări.

Şi acum . . .

Veacuri întregi creştinii au trecut prin greutăţi fără număr, dar ori de câte ori ţi-au cerut ocrotirea nu au rămas fără răspuns, Maica noastră. Chiar şi atunci când nu se vede nici o lumină, când totul pare că s-a năruit, mijlocirea ta dărâmă zidurile potrivnice şi dăruieşte credincioşilor toate cele care le sunt de trebuinţă.

Cântarea a 5-a

Doamne. . .

Greu este cuvântul Tău, Iubitorule de oameni, când spui ucenicilor Tăi: “Veţi fi daţi şi de părinţi şi de fraţi şi de neamuri şi de prieteni, şi vor ucide dintre voi şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu. Şi păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre”.

Doamne. . .

Cel ce ai binecuvântat nunta din Cana Galileii, Cel ce binecuvântezi în chip minunat înţelegerea şi iubirea frăţească dintre oameni, adu pacea Ta în familiile creştine, alungând de la ele toată tulburarea, toată mânia, toată neînţelegerea, ca astfel familiile să fie mici biserici, şi nu adunări idoleşti, cum unelteşte neruşinatul diavol.

Doamne. . .

Mucenicie este să fim prigoniţi de unii pe care îi purtăm în inimile noastre, de cei pentru întoarcerea cărora Îţi înălţăm fierbinţi rugăciuni. Tu, Doamne, l-ai scăpat pe dreptul Iosif de moartea pe care i-o pregătiseră fraţii lui şi mai pe urmă ai rânduit chiar ca aceştia să nu poată trăi fără ajutorul său; noi credem Ţie că orice suferinţă îşi are roada ei, că nici o rugăciune nu rămâne neauzită.

Slavă . . .

Sfinte Mucenice Iacob Persul, ai lepădat dreapta credinţă şi ai jertfit idolilor, dar maica şi femeia ta ţi-au stat împotrivă şi te-au mustrat pentru aceasta. Iar tu, venindu-ţi în fire, L-ai mărturisit cu tărie pe Hristos şi pentru aceasta ai suferit dureri de neînchipuit, căci prigonitorii ţi-au tăiat pe rând toate mădularele. Te rugăm, sfinte al lui Dumnezeu, ai grijă de toţi cei pe care iubirea acestei lumi îi ţine departe de mântuire şi întoarce-i pe calea cea bună pe care tu însuţi ai fost întors.

Şi acum . . .

Ceea ce cu înţelepciune ai mijlocit în chip minunat împăcarea dintre Sfântul Chiril, luminătorul Alexandriei şi Sfântul Ioan Gură de Aur, care ai gonit vrăjmăşia şi neînţelegerea dintre creştinii care ţi-au cerut aceasta, care ai adus pacea în familiile ce stăteau să se destrame, adu liniştea cea binecuvântată în vieţile noastre, ale celor ce suntem încercaţi de răutatea oamenilor şi a îngerilor căzuţi.

Cântarea a 6-a

Doamne. . .

Să luăm aminte la povaţa Sfântului Pavel, apostolul neamurilor, care a trecut prin încercări mai grele decât ne putem închipui: “Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda”.

Doamne. . .

Vezi, Doamne, durerea noastră, vezi tulburarea care ne-a cuprins. Dă-ne putere să ne ridicăm degrabă şi să lepădăm de la noi duhul întristării şi al necredinţei. Înmulţeşte-ne credinţa, sporeşte-ne dragostea, dăruieşte-ne răbdare şi nădejde, ca la trecerea din această viaţă să putem gusta din bunătăţile pe care le-ai pregătit aleşilor Tăi.

Doamne. . .

“Din nimic nu avem noi mai mult de câştigat decât din suferinţe şi pătimiri”, mărturisea dumnezeiescul Ioan Gură de Aur împotriva celor care credeau că pot merge pe calea mântuirii fără să cunoască poticnirile. Cum dar vom lepăda noi calea cea strâmtă, când duce la odihna veşnică? Cum vom părăsi lupta, dacă vrem să primim nestricăcioasa cunună?

Slavă . . .

Precum stăteau coroanele pe capetele împăraţilor, aşa stătea Duhul Sfânt peste Sfântul Alexie, omul lui Dumnezeu. Să înţelegem dar că nici sărăcia, nici foamea şi nici setea nu pot fi piedică pentru cei pe care încercările îi arată următori sfinţilor; şi pe aceştia Domnul îi va răsplăti cu prisosinţă, aşezându-i la loc de cinste în curţile Sale.

Şi acum . . .

Preasfântă Fecioară, izgoneşte toată mâhnirea, întristarea şi toată ispita de la noi, păcătoşii tăi robi, şi îndeamnă cugetele noastre spre săvârşirea celor bineplăcute lui Dumnezeu, ca să te mărim cu credinţă şi cu dragoste.

Cântarea a 7-a

Doamne. . .

“N-au trebuinţă de doctor cei sănătoşi, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă”, a spus şi ne spune cu blândeţe Mântuitorul Hristos, aşteptând pocăinţa noastră. Cine poate spune că nu este păcătos? Cine poate crede că nu are nevoie de pocăinţă? Numai cei mândri, pe care iubirea de sine îi ţine departe de Dumnezeu.

Doamne. . .

Preabunule Doamne, alungă de la noi duhul mândriei, duhul lăcomiei, duhul desfrâului, duhul răutăţii şi duhul deznădejdii, şi dăruieşte-ne darurile Duhului Sfânt: duhul înţelepciunii, duhul înţelegerii, duhul sfatului, duhul puterii, duhul cunoştinţei, duhul temerii de Dumnezeu şi duhul bunei-credinţe.

Doamne. . .

Iubitori de plăceri precum locuitorii Sodomei şi ai Gomorei sunt astăzi cei care trăiesc departe de Biserică, şi noi în loc să vedem păcatele noastre ne mulţumim să credem că suntem mai drepţi decât ei, asemănându-ne fariseului din Evanghelie. Dar îndreptăţirea noastră nu este şi nu poate fi socotită drept pocăinţă, ci ne este cale a pierzării.

Slavă . . .

Sfinte Mare Mucenice Cipriane, care de la slujirea diavolilor ai venit la cunoaşterea adevăratului Dumnezeu, cu Sfânta Maria Egipteanca, desfrânata care a devenit înger în trup omenesc, şi cu David, care mai înainte a fost tâlhar, rugaţi-vă pentru noi dimpreună cu toţi cei care părăsind păcatul au urcat pe culmile sfinţeniei, ca să luăm desăvârşit dezlegare de păcate şi să trecem în caldă pocăinţă această viaţă trecătoare.

Şi acum . . .

Cu dragoste i-ai adus pe mulţi la pocăinţă, Maică Sfântă, îndreptându-i să primească prin Taina Spovedaniei dezlegare de păcate şi dându-le putere în războiul duhovnicesc. Vezi, dar, greşelile noastre cele multe, şi roagă-te înaintea Fiului tău preaslăvit să ne dăruiască iertare de fărădelegile care ne apasă, făcându-ne părtaşi cetei celor care prin îndelunga răbdare a lui Dumnezeu s-au mântuit.

Cântarea a 8-a

Doamne. . .

Dar nepreţuit sunt pentru neamul creştinesc fericirile pomenite în Evanghelie, şi în vreme de ispită ne aducem aminte cum ne-ai binevestit: “Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia”. Vom muri, fraţilor, la vremea rânduită de Dumnezeu, şi binele va fi celor care se vor învrednici de veşnica mângâiere.

Doamne. . .

Miluieşte-ne, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu! Miluieşte-ne, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi după ce ai primit bătăi şi batjocuri ca mulţumire pentru dragostea pe care ne-ai arătat-o! Miluieşte-ne, Cel ce vei veni să judeci viii şi morţii, mântuieşte-ne!

Doamne. . .

Chip al morţii sunt necazurile prin care trecem, căci ne îndeamnă să cugetăm la înfricoşătoarea osândă a păcătoşilor. Mai bine ne este nouă a suferi o vreme pe pământ, decât a răbda dincolo chinuri fără sfârşit.

Slavă . . .

Să nu zăbovim a cere ajutorul de la cei care au murit lumii acesteia pentru a trăi pentru Hristos! O, Sfinţilor Apostoli, dimpreună cu ceata Arhiereilor, Cuvioşilor şi Drepţilor, cu Sfinţii doctori fără de arginţi şi cu ceilalţi Mucenici, cu toţi Sfinţii ştiuţi şi neştiuţi, rugaţi-vă Atotputernicului Dumnezeu să ne lumineze ca să punem început bun mântuirii noastre, lepădând de la noi toată minciuna şi păcatul.

Şi acum . . .

Sfârşit creştinesc dăruieşte-ne nouă, Fecioară preacurată, izbăvindu-ne de moartea năprasnică şi de celelalte primejdii pe care diavolul vrea să le abată asupra noastră.

Cântarea a 9-a

Doamne. . .

“Mare bucurie să socotiţi, fraţii mei, când treceţi prin diferite ispite”, ne-a spus Sfântul Apostol Iacov care multe a pătimit pentru numele Tău, arătând şi răsplata celor care au răbdat fără să cârtească: “Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieţii pe care Dumnezeu a făgăduit-o celor care Îl iubesc pe El.”

Doamne. . .

Slăvindu-Te, Îţi mulţumim Ţie, Doamne, căci nu treci cu vederea puţina noastră rugăciune, pe care Te rugăm să o primeşti ca pe cei doi bani ai văduvei. Nu ştim să ne rugăm Ţie cu zdrobire de inimă, nu ştim să ne arătăm mulţumitori pentru toate binefacerile arătate şi cu atât mai puţin pentru cele ascunse minţii noastre, dar recunoaştem înaintea Ta că suntem neputincioşi de nu ne vei întări, slabi de nu ne vei face îndrăzneţi. Miluieşte-ne, Doamne, că fără mila Ta pierim!

Doamne. . .

Să ducem lupta cea bună, ca să auzim şi noi glasul cel preadulce: “Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, de moşteniţi împărăţia cea gătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc, însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit, gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine”.

Slavă . . .

O, dumnezeieşti Stăpânii, Heruvimi, Serafimi, Domnii, Îngeri, Scaune, toate Căpeteniile şi preamărite Puteri şi Sfinţilor Arhangheli, dimpreună cu soborul tuturor Sfinţilor, apăraţi-ne de tot răul, de toată ispita şi necazul, şi rugaţi pe Stăpânul tuturor să ne mântuiască pe noi, cei cuprinşi de multe păcate.

Şi acum . . .

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea apărătoare a celor ce se roagă ţie şi Maică a nenumăratelor milostiviri arătate neamului omenesc. Ceea ce eşti mai sfântă decât toţi sfinţii şi mai grabnică în ajutor decât suntem noi în rugăciune, pe tine ceea ce eşti cu adevărat ocrotitoare a creştinilor te mărim.

Si Otpustul.
Vă îndemn din inimă să ne rugăm, fiecare cât şi cum poate, pentru fraţii noştri din Ucraina! CANON DE RUGĂCIUNE LA VREME DE NECAZURI Cântarea 1 Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră! Adeveritu-s-au cuvintele Tale, Mântuitorule, căci ne-ai spus mai înainte despre greutăţile prin care vom trece, dar ne-ai şi învăţat să stăm împotriva lor cu bărbăţie: “În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea”. O, sfântă îndrăzneală care dai putere iubitorilor de Hristos şi ruşinezi lumea iubitoare de plăceri! Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră! Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând strigăm către Tine: Scoate din stricăciune vieţile noastre, Mult-Milostive! Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră! Adame, Adame, de ce ai căzut? De ce ai ales neascultarea? Vai nouă, să plângem şi să ne tânguim, că suntem următori căderii sale. Degrab să alergăm, fraţilor, la milostivul Dumnezeu, singurul care poate să ne izbăvească. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Icoană a răbdării zugrăvită de Dumnezeu se descoperă Dreptul Iov celor ce caută în Sfânta Scriptură mărgăritare duhovniceşti. Că fiind cel mai slăvit dintre semenii săi, nu a hulit când a pierdut bunătăţile ce le avea, ba încă a ajuns să şadă plin de bube pe mormanele de gunoi, ca unul dintre cei loviţi de mânia cerească. Şi Dumnezeu, văzând credinţa sa, i-a făcut parte de bogăţii mai mari decât cele pe care le pierduse prin pizma diavolului. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ! Să salte inimile noastre simţind ocrotirea ta, să prindă putere cei slăbiţi şi cei deznădăjduiţi să capete nădejde. Cântarea a 3-a Doamne. . . “Adevărat grăiesc vouă: dacă veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.” Şi iarăşi ne-ai zis: “Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.” Unde este credinţa noastră când ne plângem că nu suntem ascultaţi? Poate cineva să spună că a cerut cu umilinţă cele de folos şi nu le-a primit? Să nu fie. Doamne. . . Întăreşte-ne, Doamne, cum i-ai întărit pe sfinţii Tăi care s-au aflat în încercări mai grele decât ale noastre. Lu­minează-ne, sfinţeşte-ne şi ne miluieşte Tu, Cel ce ai făgăduit că vei fi cu robii Tăi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Doamne. . . "Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte îl ceartă la vreme”, ne învaţă Dreptul Solomon, picurând în sufletele noastre razele înţelepciunii. Oare avem priceperea să vedem în încercările prin care trecem dragostea lui Dumnezeu? Căci de nu vom vedea-o pe aceasta, înseamnă că ne îndoim de purtarea Sa de grijă pentru noi. Slavă . . . L-a biruit David pe Goliat! Cel slab l-a biruit pe cel tare, pe sângerosul uriaş! Şi tot aşa fiecare dintre creştinii care au nădejde în Dumnezeu vor birui viforul necazurilor, căci neputinţele lor vor fi acoperite de dumnezeiescul har. Şi acum. . . Izvorul minunilor tale, Împărăteasă de Dumnezeu Născătoare, curge neîncetat spre bucuria poporului creştinesc; bolnavii se vindecă, morţii înviază, cei aflaţi în primejdii se izbăvesc. Arată-ţi şi de această dată milele tale, Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim din pricina păcatelor noastre. Cântarea a 4-a Doamne. . . “Voi să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi să nu fiţi îngrijoraţi, căci toate acestea păgânii lumii le caută; dar Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi nevoie de acestea. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate acestea se vor adăuga vouă”. Aşa ne-a poruncit Hristos, iar de vom căuta mai întâi cele ale lumii, în care se desfată vremelnic sufletele noastre, atunci Împărăţia se va lua de la noi şi ne aşteaptă osânda veşnică. Doamne. . . Cel ce ai înmulţit pâinile şi peştii, săturând mii de oameni, Care poţi să ne dăruieşti toate cele de care avem nevoie şi de care ai îngăduit să fim lipsiţi pentru încercarea credinţei noastre, arată şi acum milele Tale şi plineşte toate lipsurile noastre. Doamne. . . Zece leproşi au luat vindecare minunată, dar nu­mai unul a ştiut să aducă mulţumire pentru ea. Peste mulţime de oameni se revarsă binefacerile lui Dumnezeu, dar numai puţini ştiu să mulţumească. Slavă . . . Sfinte Ierarhe Nicolae, păstorule al Mirelor Lichiei, roagă-te Milostivului Dumnezeu ca ori de câte ori ne lipsesc cele de trebuinţă să le primim prin mijlocirile tale de care s-au folosit cele trei fete sărace pe care le-ai îndepărtat de păcatul nelegiuitei împreunări. Şi acum . . . Veacuri întregi creştinii au trecut prin greutăţi fără număr, dar ori de câte ori ţi-au cerut ocrotirea nu au rămas fără răspuns, Maica noastră. Chiar şi atunci când nu se vede nici o lumină, când totul pare că s-a năruit, mijlocirea ta dărâmă zidurile potrivnice şi dăruieşte credincioşilor toate cele care le sunt de trebuinţă. Cântarea a 5-a Doamne. . . Greu este cuvântul Tău, Iubitorule de oameni, când spui ucenicilor Tăi: “Veţi fi daţi şi de părinţi şi de fraţi şi de neamuri şi de prieteni, şi vor ucide dintre voi şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu. Şi păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre”. Doamne. . . Cel ce ai binecuvântat nunta din Cana Galileii, Cel ce binecuvântezi în chip minunat înţelegerea şi iubirea frăţească dintre oameni, adu pacea Ta în familiile creştine, alungând de la ele toată tulburarea, toată mânia, toată neînţelegerea, ca astfel familiile să fie mici biserici, şi nu adunări idoleşti, cum unelteşte neruşinatul diavol. Doamne. . . Mucenicie este să fim prigoniţi de unii pe care îi purtăm în inimile noastre, de cei pentru întoarcerea cărora Îţi înălţăm fierbinţi rugăciuni. Tu, Doamne, l-ai scăpat pe dreptul Iosif de moartea pe care i-o pregătiseră fraţii lui şi mai pe urmă ai rânduit chiar ca aceştia să nu poată trăi fără ajutorul său; noi credem Ţie că orice suferinţă îşi are roada ei, că nici o rugăciune nu rămâne neauzită. Slavă . . . Sfinte Mucenice Iacob Persul, ai lepădat dreapta credinţă şi ai jertfit idolilor, dar maica şi femeia ta ţi-au stat împotrivă şi te-au mustrat pentru aceasta. Iar tu, venindu-ţi în fire, L-ai mărturisit cu tărie pe Hristos şi pentru aceasta ai suferit dureri de neînchipuit, căci prigonitorii ţi-au tăiat pe rând toate mădularele. Te rugăm, sfinte al lui Dumnezeu, ai grijă de toţi cei pe care iubirea acestei lumi îi ţine departe de mântuire şi întoarce-i pe calea cea bună pe care tu însuţi ai fost întors. Şi acum . . . Ceea ce cu înţelepciune ai mijlocit în chip minunat împăcarea dintre Sfântul Chiril, luminătorul Alexandriei şi Sfântul Ioan Gură de Aur, care ai gonit vrăjmăşia şi neînţelegerea dintre creştinii care ţi-au cerut aceasta, care ai adus pacea în familiile ce stăteau să se destrame, adu liniştea cea binecuvântată în vieţile noastre, ale celor ce suntem încercaţi de răutatea oamenilor şi a îngerilor căzuţi. Cântarea a 6-a Doamne. . . Să luăm aminte la povaţa Sfântului Pavel, apostolul neamurilor, care a trecut prin încercări mai grele decât ne putem închipui: “Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda”. Doamne. . . Vezi, Doamne, durerea noastră, vezi tulburarea care ne-a cuprins. Dă-ne putere să ne ridicăm degrabă şi să lepădăm de la noi duhul întristării şi al necredinţei. Înmulţeşte-ne credinţa, sporeşte-ne dragostea, dăruieşte-ne răbdare şi nădejde, ca la trecerea din această viaţă să putem gusta din bunătăţile pe care le-ai pregătit aleşilor Tăi. Doamne. . . “Din nimic nu avem noi mai mult de câştigat decât din suferinţe şi pătimiri”, mărturisea dumnezeiescul Ioan Gură de Aur împotriva celor care credeau că pot merge pe calea mântuirii fără să cunoască poticnirile. Cum dar vom lepăda noi calea cea strâmtă, când duce la odihna veşnică? Cum vom părăsi lupta, dacă vrem să primim nestricăcioasa cunună? Slavă . . . Precum stăteau coroanele pe capetele împăraţilor, aşa stătea Duhul Sfânt peste Sfântul Alexie, omul lui Dumnezeu. Să înţelegem dar că nici sărăcia, nici foamea şi nici setea nu pot fi piedică pentru cei pe care încercările îi arată următori sfinţilor; şi pe aceştia Domnul îi va răsplăti cu prisosinţă, aşezându-i la loc de cinste în curţile Sale. Şi acum . . . Preasfântă Fecioară, izgoneşte toată mâhnirea, întristarea şi toată ispita de la noi, păcătoşii tăi robi, şi îndeamnă cugetele noastre spre săvârşirea celor bineplăcute lui Dumnezeu, ca să te mărim cu credinţă şi cu dragoste. Cântarea a 7-a Doamne. . . “N-au trebuinţă de doctor cei sănătoşi, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă”, a spus şi ne spune cu blândeţe Mântuitorul Hristos, aşteptând pocăinţa noastră. Cine poate spune că nu este păcătos? Cine poate crede că nu are nevoie de pocăinţă? Numai cei mândri, pe care iubirea de sine îi ţine departe de Dumnezeu. Doamne. . . Preabunule Doamne, alungă de la noi duhul mândriei, duhul lăcomiei, duhul desfrâului, duhul răutăţii şi duhul deznădejdii, şi dăruieşte-ne darurile Duhului Sfânt: duhul înţelepciunii, duhul înţelegerii, duhul sfatului, duhul puterii, duhul cunoştinţei, duhul temerii de Dumnezeu şi duhul bunei-credinţe. Doamne. . . Iubitori de plăceri precum locuitorii Sodomei şi ai Gomorei sunt astăzi cei care trăiesc departe de Biserică, şi noi în loc să vedem păcatele noastre ne mulţumim să credem că suntem mai drepţi decât ei, asemănându-ne fariseului din Evanghelie. Dar îndreptăţirea noastră nu este şi nu poate fi socotită drept pocăinţă, ci ne este cale a pierzării. Slavă . . . Sfinte Mare Mucenice Cipriane, care de la slujirea diavolilor ai venit la cunoaşterea adevăratului Dumnezeu, cu Sfânta Maria Egipteanca, desfrânata care a devenit înger în trup omenesc, şi cu David, care mai înainte a fost tâlhar, rugaţi-vă pentru noi dimpreună cu toţi cei care părăsind păcatul au urcat pe culmile sfinţeniei, ca să luăm desăvârşit dezlegare de păcate şi să trecem în caldă pocăinţă această viaţă trecătoare. Şi acum . . . Cu dragoste i-ai adus pe mulţi la pocăinţă, Maică Sfântă, îndreptându-i să primească prin Taina Spovedaniei dezlegare de păcate şi dându-le putere în războiul duhovnicesc. Vezi, dar, greşelile noastre cele multe, şi roagă-te înaintea Fiului tău preaslăvit să ne dăruiască iertare de fărădelegile care ne apasă, făcându-ne părtaşi cetei celor care prin îndelunga răbdare a lui Dumnezeu s-au mântuit. Cântarea a 8-a Doamne. . . Dar nepreţuit sunt pentru neamul creştinesc fericirile pomenite în Evanghelie, şi în vreme de ispită ne aducem aminte cum ne-ai binevestit: “Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia”. Vom muri, fraţilor, la vremea rânduită de Dumnezeu, şi binele va fi celor care se vor învrednici de veşnica mângâiere. Doamne. . . Miluieşte-ne, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu! Miluieşte-ne, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi după ce ai primit bătăi şi batjocuri ca mulţumire pentru dragostea pe care ne-ai arătat-o! Miluieşte-ne, Cel ce vei veni să judeci viii şi morţii, mântuieşte-ne! Doamne. . . Chip al morţii sunt necazurile prin care trecem, căci ne îndeamnă să cugetăm la înfricoşătoarea osândă a păcătoşilor. Mai bine ne este nouă a suferi o vreme pe pământ, decât a răbda dincolo chinuri fără sfârşit. Slavă . . . Să nu zăbovim a cere ajutorul de la cei care au murit lumii acesteia pentru a trăi pentru Hristos! O, Sfinţilor Apostoli, dimpreună cu ceata Arhiereilor, Cuvioşilor şi Drepţilor, cu Sfinţii doctori fără de arginţi şi cu ceilalţi Mucenici, cu toţi Sfinţii ştiuţi şi neştiuţi, rugaţi-vă Atotputernicului Dumnezeu să ne lumineze ca să punem început bun mântuirii noastre, lepădând de la noi toată minciuna şi păcatul. Şi acum . . . Sfârşit creştinesc dăruieşte-ne nouă, Fecioară preacurată, izbăvindu-ne de moartea năprasnică şi de celelalte primejdii pe care diavolul vrea să le abată asupra noastră. Cântarea a 9-a Doamne. . . “Mare bucurie să socotiţi, fraţii mei, când treceţi prin diferite ispite”, ne-a spus Sfântul Apostol Iacov care multe a pătimit pentru numele Tău, arătând şi răsplata celor care au răbdat fără să cârtească: “Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieţii pe care Dumnezeu a făgăduit-o celor care Îl iubesc pe El.” Doamne. . . Slăvindu-Te, Îţi mulţumim Ţie, Doamne, căci nu treci cu vederea puţina noastră rugăciune, pe care Te rugăm să o primeşti ca pe cei doi bani ai văduvei. Nu ştim să ne rugăm Ţie cu zdrobire de inimă, nu ştim să ne arătăm mulţumitori pentru toate binefacerile arătate şi cu atât mai puţin pentru cele ascunse minţii noastre, dar recunoaştem înaintea Ta că suntem neputincioşi de nu ne vei întări, slabi de nu ne vei face îndrăzneţi. Miluieşte-ne, Doamne, că fără mila Ta pierim! Doamne. . . Să ducem lupta cea bună, ca să auzim şi noi glasul cel preadulce: “Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, de moşteniţi împărăţia cea gătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc, însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit, gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine”. Slavă . . . O, dumnezeieşti Stăpânii, Heruvimi, Serafimi, Domnii, Îngeri, Scaune, toate Căpeteniile şi preamărite Puteri şi Sfinţilor Arhangheli, dimpreună cu soborul tuturor Sfinţilor, apăraţi-ne de tot răul, de toată ispita şi necazul, şi rugaţi pe Stăpânul tuturor să ne mântuiască pe noi, cei cuprinşi de multe păcate. Şi acum . . . Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea apărătoare a celor ce se roagă ţie şi Maică a nenumăratelor milostiviri arătate neamului omenesc. Ceea ce eşti mai sfântă decât toţi sfinţii şi mai grabnică în ajutor decât suntem noi în rugăciune, pe tine ceea ce eşti cu adevărat ocrotitoare a creştinilor te mărim. Si Otpustul.
sursa: Sfintul Munte Athos