de Preot Sorin Croitoru
Plâng de pocăință în fața Crucii Tale..
Am meritat eu, Doamne, paharul Tău băut
Cu-atâta umilință pe-a suferinței cale,
Am meritat eu chinul prin care ai trecut?..
Plâng de pocăință în fața Crucii Sfinte,
Tăcută mărturie a câte-ai pătimit..
Am meritat eu, Doamne, otrava din cuvinte
Pe care ai băut-o Tu, bietul osândit?..
Am meritat eu, oare, suspinele-înghițite
Și strigătul de groază când Te stingeai încet?..
Am meritat eu, Doamne, ocările-Ți primite,
Sau setea-Ți "potolită" cu-acel spurcat oțet?..
Răspunsul, știu prea bine, îmi este la-îndemână
Și-n fața Crucii Tale nu mă sfiesc să-l zic:
Din tot ce ne evocă această Săptămână
A Patimilor Tale.. n-am meritat nimic!
Deschid din nou Scriptura și regăsesc momentul
În care de pe Cruce îl ierți pe-acel tâlhar..
Am înțeles, Iisuse, e grăitor fragmentul:
"A noastră mântuire" ne este dată-n dar!
Tâlharului acela al cărui fir de ață
Îi ajunsese, Doamne, aproape de sfârșit
Ți-a fost de-ajuns o clipă să-i ierți întreaga viață,
Spunându-i cu blândețe: "Tu azi te-ai mântuit"!
În fața Crucii Tale, Te rog și eu, Hristoase
Cu multă umilință într-un moment de har:
În cerurile-Ți sfinte cu locuri preafrumoase
Primește-mă, Iisuse, ca pe acel tâlhar!