de Eliana Popa
Dă-ne, Doamne, astăzi liniștea din ceruri,
Poate doar atunci pașii ne-om opri!
Și-om simții în suflet ale morții geruri,
Candele s-aprindem pentru veșnicii!
În mijlocul zarvei rugăciuni să urce,
Pleacă-Te, Stăpâne, taina-mi să-Ți șoptesc!
Că nimic nu-Ți cer când cuvântul curge,
Doar prin Tine, Doamne, veșnic să trăiesc.
Când sunt lut și tină, ce pot eu a-Ți cere,
Lucruri trecătoare să mă veselesc?
Sau știința lumii...să citesc în stele?
Când eu vreau pe Tine să te preamăresc.
Când sunt cel din urmă, oare pot a-Ți cere
Să fiu așezat lângă cei dintâi?
Când în ziua nunții și-a chemării mele
La ospățul Tău ultimul mă pui!
Dă-ne, Doamne, astăzi, îngeri să ne poarte
Pașii către calea, sufletelor vii!
Să lăsăm în urmă visele deșarte,
Să urcăm Golgota pentru a trăi.