FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI ! ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU” TINE ! NU TE MÂNIA PE NOI DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE ....
Nu toate sufletele sunt la fel de
puternice: unele sunt tari ca piatra, altele slabe ca fumul. Asemenea
fumului sunt sufletele celor mândri; aşa cum vântul poartă fumul încotro
bate el, tot aşa şi pe ele vrăjmaşul le trage unde vrea el, pentru că
sau n-au în ele răbdare, sau vrăjmaşul le amăgeşte uşor. Dar sufletele
smerite păzesc poruncile Domnului şi stau în ele neclintite ca în mare o
stâncă de care se sparg valurile. Ele s-au predat voii lui Dumnezeu şi
cu mintea lor îl văd pe Dumnezeu şi Domnul le dă harul Duhului Sfânt.
Cine trăieşte după porunci, acela simte
în fiecare ceas şi minut harul în sufletul său. Dar sunt oameni care
nu înţeleg venirea lui.
Cine cunoaşte iubirea lui Dumnezeu, acela va spune:
„N-am păzit poruncile. Deşi mă rog ziua şi noaptea şi mă silesc să săvârşesc toată virtutea, n-am împlinit porunca iubirii de Dumnezeu. Doar în rare minute mă ridic la această poruncă a lui Dumnezeu, deşi sufletul meu vrea să rămână tot timpul întru ea”.
Când în minte pătrund gânduri străine,
atunci mintea se gândeşte şi la Dumnezeu şi la lucruri, iar aceasta
înseamnă că nu este împlinită porunca de a iubi pe Dumnezeu din tot
cugetul şi din toată inima [Mt 22, 37]. Dar când mintea e toată în
Dumnezeu şi nu în alte gânduri, atunci e împlinită această cea dintâi
poruncă, deşi nici atunci întru totul.
Iubirea de Dumnezeu e felurită. Cine se
luptă cu gândurile răutăţii, acela iubeşte pe Dumnezeu în măsura
lui. Cine se luptă cu păcatul şi-L roagă pe Dumnezeu să-i dea puterea de
a nu păcătui, dar totuşi cade în păcat din pricina slăbiciunii lui şi
se întristează de aceasta şi se căieşte, acela are harul în adâncul
sufletului şi minţii lui, dar n-a biruit încă patimile. Iar cine a
biruit patimile, acela nu mai are luptă, ci numai o atenţie trează
asupra lui însuşi întru toate, ca să nu cadă în păcat; al lui este harul
cel mare şi simţit. Dar cine simte harul şi în suflet şi în trup, acela
e bărbat desăvârşit, şi dacă păstrează acest har, trupul său se va
sfinţi şi se va preface în moaşte.
_________________________________________________
“Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznadejdii și iadul smereniei, în traducere de Pr. Prof. Dr. Ioan Ica și Diac. Ioan I. Ica jr., Editura Deisis, Sibiu,2001”
.jpg)
