INTREBARI SI RASPUNSURI...DE SUFLET

Intrebări şi Răspunsuri:

1. Se mântuiesc cei care nu cred în Sf. Treime ?

Nu se mântuiesc, pentru că toată temelia credinţei noastre este întemeiată pe Dumnezeu în Trei Feţe Proslăvit: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Aşa vedem, că de la Creaţie Dumnezeu Tatăl S-a sfătuit cu Fiul şi cu Duhul Sfânt zicând aşa: „Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră!” Şi în toate lucrurile cele mai importante Sfânta Treime lucrează împreună.

2. De ce credinţa noastră ortodoxă este cea dreapta şi mântuitoare ?

Pentru că păstrează exact învăţătura Mântuitorului Hristos, cea care a fost dată Apostolilor şi stabilită prin cele şapte Sinoade ale Sfinţilor Părinţi. Aşa că Biserica Ortodoxă este sobornicească şi apostolească, cum zicem în Crez. Dovezi importante că numai Biserica Ortodoxă păstrează adevărata credinţă avem, şi acestea sunt multe :

- O dovadă este că, până în zilele noastre, numai din această Biserică Ortodoxă ajung la sfinţenie şi-i proslăveşte Dumnezeu făcându-i sfinţi, cum este cazul cu Părintele Ioan Iacob de la Ierusalim, Sfântul Calinic de la Cernica, şi alţii care se află în ţara noastră (cu excepţia Bisericii Catolice).

- iar un alt semn este acesta: toată lumea ştie că la Ierusalim de Paşti, Sfânta Lumina vine numai la Biserica Ortodoxă. Patriarhul nostru ortodox le dă Sfânta Lumină şi catolicilor.

3. De ce nu se mântuiesc sectanţii ?

Iată de ce nu se mântuiesc sectanţii:

- Întâi pentru că ei au devenit hulitori ai Duhului Sfânt, necinstind Sfânta Treime în diferite feluri.

- Pentru că, odată ce au lepădat Sfintele Taine, Soboarele Apostolice şi Crezul, înseamnă că au lepădat toată învăţătura Mântuitorului, iar ca dovadă este faptul că la noi la nici o sectă nu s-a ajuns la mărimea sfinţeniei, ca să se facă vreun sfânt. Ei n au nici un sfânt; nici chiar pe Maica Domnului n o consideră Sfânta Sfinţilor.

- Şi sunt destule motive pentru care ei nu se mântuiesc.

4. Cine sunt urmaşii Apostolilor ?

Urmaşii Apostolilor sunt: arhiereii, preoţii şi diaconii. Aceştia sunt autoritatea bisericească pe care a lăsat o Domnul Hristos să conducă Biserica pe care a lăsat o până la sfârşitul veacurilor, aşa cum le şi spune după Înviere ucenicilor: „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor”

Numai aceştia se pot numi Apostoli, purtători ai Duhului Sfânt şi propovăduitori ai Evangheliei.

Fiecare treaptă din Taina aceasta a Preoţiei are rolul ei:

Prima treaptă, care este Diaconia, are şi rolul de propovăduire, după cum au avut şi cei şapte diaconi de la începutul creştinismului; şi ei se numesc Apostoli, pentru că şi ei au primit Duhul Sfânt prin punerea mâinilor arhiereşti. Spun minciuni şi vorbesc greşit unii teologi îngâmfaţi, care zic că diaconii n-au voie să propovăduiască. Ei n-au citit că Sfinţii Ştefan şi Filip şi ceilalţi, ţineau predici de uimeau toată lumea cu învăţăturile lor?

SÅRBÅTORI

5. De când şi până când trebuie ţinută o zi de sărbătoare; din ajun până seara la apusul soarelui; până a doua zi? De când se socoteşte că începe a doua zi?

Sărbătoarea începe din ajunul ei, de la Vecernie, toată noaptea, Utrenia, Liturghia şi până la Vecernia cealaltă. Dar, trebuie să ţinem seama, să nu căutăm interese trupeşti.

6. Cum trebuie creştinul să se pregătească sufleteşte şi trupeşte pentru sărbători?

În primul rând contează şi sărbătoarea - cât este de mare. Mâncare şi baie se face de la caz la caz. Dacă este vorba de Împărtăşanie se face o pregătire mai serioasă.

7. Când, din diferite motive nu putem lipsi de la serviciu, în zilele de sărbătoare sau în duminici, ce putem face în schimb pentru suflet? Ce să facem cu câştigul din aceste zile?

Cel mai bine este să se evite pe cât cu putinţă de a călca legea sărbătorilor şi a zilei Domnului, adică Sfânta Duminică. Iar când nu se poate, câştigul din aceste zile să-l folosim numai pentru milostenii la cei săraci.

8. Care sunt cele 12 vineri din an care se ţin; ce semnificaţie au?

Cartea cu cele 12 vineri din an este o carte apocrifă, nu este recunoscută de Sfintele Sinoade şi nu trebuie luată în serios.

9. În zilele din ajunul Bobotezei se poate spăla rufe sau pe cap? Câte zile ţine sărbătoarea Bobotezei?

După Anul Nou, se pot spăla rufe sau pe cap (corp), două–trei zile, ca să se pregătească creştinul cât mai curat, să poată lua Aghiazmă Mare în ziua de Bobotează. În ajun nu se spală.

Sărbătoarea Bobotezei ţine opt zile, dar nu ca să nu lucreze omul. Aghiazmă mare se ia numai în ziua Bobotezei, după ajunare.

10. Câte zile se prăznuieşte sărbătoarea Rusaliilor ?

În sărbătoarea Rusaliilor intră: Sâmbăta moşilor de vară, Duminica Rusaliilor şi lunea care este cinstită ca sărbătoarea Sfintei Treimi. Nu marţile şi joile care le ţin babele necredincioase, căci acestea sunt obiceiuri păgâneşti.

11. În ziua de Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul, este bine să se taie cu cuţitul (pâine sau alte alimente)?

Să se ştie că, în aceasta zi se ţine post şi, cine poate, chiar ajunare (dacă nu cade sâmbăta sau duminica). Iar celelalte, adică să nu taie pâine sau alimente nu trebuie ţinut seama, pentru că sunt rătăciri.


SFINŢENIE – FARMECE

12. Care este Aghiazma Mare, cea slujită în ajun sau cea slujită în ziua Bobotezei? Cât timp se poate lua după Bobotează Aghiazmă? Peste an când şi în ce condiţii, se poate lua Aghiazmă Mare? Pe unde se poate stropi cu Aghiazmă Mare? La ce mai poate fi folosită? Vasele noi se pot stropi cu Aghiazmă Mare? Dar vasele care au fost folosite la mâncare de dulce, se pot folosi la mâncare de post?

Aghiazmă Mare este şi cea din ajun şi cea din ziua de Bobotează şi au aceeaşi putere sfinţitoare şi una şi cealaltă. Unii creştini şi chiar preoţi zic că opt zile la rând după Bobotează se ia Aghiazmă Mare, dar, eu zic că e bine să se ia după ce a trecut o zi de post, şi aceasta de la caz la caz. Unii pot, iar alţii, nu. Şi, rămâne, în continuare, o dată pe lună, după o zi de post să se ia Aghiazmă Mare (femeile cu bărbaţi şi cu neputinţele lor, numai dacă pot). Persoanele mai în vârstă, fără bărbaţi, şi mai cu râvnă, pot lua Aghiazmă Mare miercurea şi vinerea, în posturi.

Nu are voie să se stropească cu Aghiazmă Mare nici o persoană mirean, sau mireană, nici casă, nici vase, nici alimente - nimic. Dacă este nevoie a sfinţi casa sau altceva cheamă un preot evlavios ca să sfinţească prin stropire cu Aghiazmă mică. Aghiazma aceasta mică pe care o face preotul şi mai rămâne, o folosiţi luând-o după anaforă, când puteţi.

Vasele care au fost folosite la mâncarea de dulce, se spală şi se pot folosi şi la mâncarea de post, în afară de lingurile de lemn, care trebuie să fie deosebite.

13. Cine şi în ce condiţii poate înmulţii Aghiazma Mare, mică şi Sfântul Mir (ulei sfinţit)?

Aghiazma Mare nu trebuie s-o înmulţească nimeni, decât preotul. Aghiazma mică se poate înmulţi cu apă, dacă se poate, de la fântână şi luată de dimineaţa. Iar Sfântul Mir se poate înmulţi cu untdelemn curat, de persoane care sunt curate în acel timp.

14. Cum şi când se foloseşte târnoseala?

Târnoseala este tot sfinţenia casei. Aceasta este o bucăţică de pânză luată de la sfinţirea unei biserici. Se aprinde o lumânare, se fac rugăciuni în casa bântuită de farmece şi duhuri necurate, se zic psalmii 50, 69, 142, se aprinde apoi acea pânză sfinţită de la lumânare şi se face cruce cu târnoseala care arde la tocurile de la uşi şi ferestre, iar persoanele din casă trag puţin fum pe nas de la târnoseală.

Se pot afuma şi hainele pe care le porţi. Să se facă acestea miercurea şi vinerea în post.

15. Ce se face cu anafora uscată, mucegăită ?

Anafora, Sfântul Paşte rămase, sau alte sfinţenii se pun pe vatra unei sobe, unde se face foc şi se ard; cenuşa se îngroapă la un loc curat.

16. Când se tămâie casa, ce se tămâie, care este forma şi cine poate tămâia?

Tămâierea se face acasă odată cu începutul rugăciunilor tămâind sfintele icoane. Aceasta se face de un bărbat cu credinţă; dacă nu este se poate face şi de o creştină, curată în acel timp. De asemenea, se mai pot tămâia: vase, haine sau mâncare de pomană, înainte de a le împărţi, (cum este cazul pe la sâmbetele morţilor) şi se mai pot tămâia sâmbetele sau duminicile, dis de dimineaţă la mormintele morţilor, până se începe slujba la biserică. Tămâierea se face în sus şi în jos.

17. În caz de necesitate: rău, frică, gânduri murdare, tulburare, supărare, în timpul zilei ce sfinţenie se poate lua?

Dacă persoana nu a mâncat, poate lua o picătură de mir într-o lingură de apă, iar dacă a mâncat, să se ungă cu mir pe frunte, sau să se afume cu târnoseală, să miroase miresme. Acestea toate se folosesc în cazul în care persoana este curată.

18. Cum şi când se foloseşte Aghiazma de la Izvorul Tămăduirii şi cât timp?

Aghiazma de laIzvorul Tămăduirii, de la sfinţirea casei sau a fântânilor, a troiţelor şi oricând se mai face peste an,(nu şi cea de Bobotează) să se ştie că aceasta este Aghiazmă mică şi se poate lua după Anaforă.

19. Femeile, în timpul rânduielii lunare pot lua vreo sfinţenie? Ce le este îngăduit în aceasta perioadă: pot să aprindă candela, lumânare, tămâie, să facă rugăciune, să citească din Sfânta Scriptura?

Femeile, când sunt în aceasta perioadă, nu au voie să se atingă de sfinţenie, dar acasă dacă nu are cine aprinde candela, lumânarea, tămâia. Pot să le facă pe acestea, dar să aibă grija să fie spălate şi îngrijite. Pot să citească Biblia.

20. Dacă vreun animal de pe lângă casă se îmbolnăveşte îl putem unge cu sfinţenii? Cu ce anume ?

Creştinii mai în vârstă şi curaţi, pot stropi cu busuiocul cu Aghiazmă mică atât deasupra coteţelor sau grajdurilor vitelor cât şi în casele în care locuiesc, zicând ps.69.

21. Prescurile, cine poate să le facă şi în ce condiţii?

Prescurile trebuie să le facă femeile mai în vârstă şi văduvele, şi dacă nu se găseşte poate să le facă şi o tânără, dar să fie curată, spovedită şi împărtăşită. Aluatul se face din făină, apă, drojdie şi sare, altceva nimic pentru prescurile de la altar. Pentru artosul de la litie din ajunul sărbătorilor se poate adăuga untdelemn, anason, chimen, zahar, iar în zilele de dulce se poate face ca şi cozonacul. Iar pistolnicul este deja sfinţit prin forma lui de cruce şi prin numele Domnului Iisus Hristos sculptat.

22. Cine trebuie să pregătească Paştele? E bine a plăti pentru Paşte? Câte zile la rând se ia Sf. Paşte ?

Paştele se pregăteşte la fel ca aluatul de prescuri şi se face de persoanele amintite la facerea prescurilor. Plătirea paştelui este o invenţie popească.

Paştele se ia numai în prima zi de Înviere.

23. În ce caz de farmece, acestea se stropesc cu sfinţenii sau se spurcă?

Farmecele, argintul viu, broaşte cusute la gură, şoareci zdrenţe, moşmoande nu trebuie stropite nici cu sfinţenii, nici cu spurcăciuni; ci persoanele care locuiesc în casă să stropească pe dinafară cu Aghiazmă mică, iar tot persoanele din casă să folosească sfinţenii (anaforă, aghiazmă, mir). Să îndepărteze moşmoandele cu o prăjină sau cu un alt obiect, mai de la distanţă şi să le arunce la gunoi.

24. Cei care au purtat baiere sau alte obiecte descântate, ce pot face pentru ispăşirea acestor păcate?

În primul rând, să facă spovedanie bună şi canonul pe care îl dă preotul. Apoi să se facă sfinţenia prin sfinţeniile pe care le-am amintit.

25. Ce este deochiul? Se descântă? Ce rugăciuni se fac?

Deochiul este o ispită de la diavolul, prin care nădăjduieşte să-l facă pe om să greşească cu ceva înaintea lui Dumnezeu, adică să-l facă să meargă la descântece.

În cazul acesta se fac rugăciuni cu credinţă, şi anume: „Tatăl nostru”, (de trei ori), Psalmul 69 si rugăciunea „Să învieze Dumnezeu...” de la rugăciunea de seară şi să se mai facă şi certarea demonului.

26. Ce se face cu aghiazma care a prins miros? Ce se face cu mirul care a râncezit?

Aghiazma care este stricată sau mirul care a râncezit se îngroapă la un loc curat, sau la rădăcina unui pom.

27. Cei necununaţi pot folosi vreo sfinţenie şi ce anume?

Cei necununaţi nu pot folosi nici o sfinţenie decât după ce se spovedesc şi se cunună.

28. Copilul, până la botez, poate fi uns sau atins cu sfinţenie?

Copilul până la botez poate fi uns pe frunte cu apa sfinţită pe care o face preotul la opt zile, cu altceva nimic. La fel şi mama lehuză.

29. Florile din Vinerea Mare, florile de la Sfintele Moaşte de la hramuri, salcia de la Florii, frunzele de nuc de Rusalii când se usucă, ce facem cu ele?

Acestea se ard pe o vatră curată.

30. Ce se ia după Sfânta Împărtăşanie? Anafură, Aghiazmă mare, mică, sau vin?

După Sfânta Împărtăşanie se ia anaforă, iar după aceea puţin vin ca să se clătească gura şi să-l înghită.

31. Ce se ia înainte de Sfânta Împărtăşanie?

Înainte de Sfânta Împărtăşanie, după post, cu o zi înainte, după rugăciune se ia Aghiazmă Mare, apoi anaforă şi se miruieşte cu mir.

32. Ce se face cu untdelemnul de la Sfântul Maslu?

Untdelemnul de la sfântul Maslu, împreună cu făina, (tot de la sfântul Maslu) se fac turte ( fără drojdie), care se coc, nu se prăjesc, şi se consumă dimineaţa, pe nemâncate, în loc de anaforă.

33. Când şi dacă se cere scoaterea părticelelor şi ce reprezintă?

Părticelele nu se scot, nu este voie să se ceară; acestea, sunt invenţii popeşti.

DESPRE BISERICÅ, PREOT, SLUJBÅ, MASLU

34. Ne putem închina când trecem pe lângă o biserică catolică?

Da, ne putem închina.

35. Dacă putem trece în pomelnicul de la Sf. Liturghie pe cei sinucişi, necredincioşi, necununaţi? Ce putem face pentru ei? Se pot plăti pomelnice anuale?

Nu se trec la pomelnicul de la Sf. Liturghie cei sinucişi (spânzuraţi, otrăviţi, cei care şi-au curmat viaţa singuri) şi nici pe cei care trăiesc necununaţi la biserică sau trăiesc în desfrânări. Se pot trece la Acatiste, Paraclise, Parastase, fără Liturghie. Se poate da un pomelnic anual la mânăstire, la un preot evlavios. Daruri se pot da în fiecare duminică când mergi la biserică.

36. Când şi cine poate să cadă la Sfintele Daruri?

Căderea la Sfintele Daruri este tot un obicei şi este egală această practică cu atingerea de veşmintele preotului, arhiereului, diaconului. Cei care au credinţă, se pot atinge de veşmintele sfinţiţilor slujitori, când ies cu Sf. Daruri, stând în genunchi fără însă a se culca pe jos. Căci mulţi care s-au culcat pe jos au pricinuit ispita preotului de s a împiedicat şi a vărsat Sf. Daruri, făcând mai mare păcat. Deci nu se recomandă ca să treacă preotul peste ei cu Sf. Daruri.

37. Când şi cine poate cere ca preotul să se dezbrace peste un bolnav?

Dezbrăcarea preotului pe câte un bolnav, sau închipuirea înţepării cu Sf. Copie nu este un rău şi se recomandă bolnavilor.

38. Deschiderea cărţii, ce semnificaţie are, cine poate cere şi când?

Deschiderea cărţilor este o invenţie a celor mai lacomi popi, ca să câştige bani. Unii deschid Psaltirea, alţii Pravila, alţii Evanghelia, după cum îi taie capul, şi le proorocesc minciuni, după interesul celor care vin la preot, şi aceasta ca să determine lumea să se ducă la ei. Foarte mult greşesc şi cei care se duc şi cei care fac asemenea lucruri. Păziţi-vă, ca să nu supăraţi pe Duhul Sfânt, că în loc de bine vă va fi şi mai rău.

39. În ce constă Sf. Maslu, cine poate cere această slujbă, când şi câte; cu bani proprii, cu bani de adunat?

Sfântul Maslu este o Taină, din cele şapte taine ale Bisericii noastre Ortodoxe. Taina aceasta se face de către şapte preoţi, sau trei (cel puţin). Se face în zilele de post, miercurea şi vinerea, sau în cele patru posturi. La slujba aceasta pot lua parte bolnavi, neputincioşi şi chiar cei care sunt sănătoşi, după spovedanie. Deci, trebuie, pentru toţi, mai întâi spovedania făcută. Sf. Maslu are puterea Dumnezeiască de a însănătoşi pe cei bolnavi de multă vreme, pe cei în suferinţe grele, pentru că Sf. Maslu are darul de a ierta păcatele şi de aceea se recomandă şi celor sănătoşi, ca să fie feriţi de chinurile vremelnice şi veşnice. Pentru cei ce se împărtăşesc este bine să ia parte la Maslu din posturi; pentru bolnavi se recomandă 3, 6, 9 Masluri, de la caz la caz. Iar despre banii de Maslu, e bine ca să-şi plătească fiecare datoria, dar în cazul în care sunt bolnavi săraci nu e rău să fie adunaţi bani pentru a plăti pe slujitori.

40. Cum să procedăm cu mergerea la Biserică atunci când venim din schimbul trei (după noapte)?

De la caz la caz, după putere şi dragoste, după credinţă şi voinţă. Şi mai depinde de sărbătoare, cât este de mare.

41. Dacă se fac metanii în biserică şi când?

În biserică se fac numai închinăciuni, cu plecăciuni, afară de anumite zile importante din Postul Mare, când trebuie să facă toată lumea metanii. De asemenea se fac metanii în tot cursul anului acasă, iar în perioadele de la Crăciun până la Bobotează şi de la Înviere până la Duminica Tomii, nu se fac metanii.

42. Când suntem tulburaţi de gânduri, griji, patimi la rugăciune, trebuie să ne oprim sau să continuăm rugăciunea? Să certăm la rugăciune pe diavol pentru gânduri? Dacă ne trezim noaptea, putem face rugăciuni în pat?

Nu trebuie să ne oprim, căci tocmai aceasta vrea diavolul; îl cerţi pe diavol şi continui rugăciunile rugând pe Dumnezeu să ne izbăvească de cel rău. Dacă nu se poate face rugăciune altfel, e bine şi în pat, cu smerenie şi credinţă (în cazul bolnavilor mai ales).

43. Când se citeşte Psaltirea şi cine o poate citi?

Psaltirea este carte de rugăciuni şi de cântări a credincioşilor, ca şi celelalte rugăciuni ale Sfinţilor Părinţi şi se poate citi pe toată perioada anului, afară de sâmbăta şi duminica şi afară de perioada între Crăciun şi Bobotează şi de la Înviere până la Duminica Tomii. O poate citi oricine, dar se recomandă spovedanie bună, să se ferească de păcate cei care duc o viaţă duhovnicească, pentru că altfel cei care stau încurcaţi în unele patimi şi se învoiesc cu ele în mintea lor, asupra acestora dracii au puterea să le facă supărări. Aşa că se recomandă multă curăţie sufletească şi trupească; şi nu cantitate (psalmi la număr) ci calitate, adică trăire şi simţire în smerenie.

44. Putem cere la rugăciune boală?

În cazuri deosebite, de neînţelegere cu trupul şi dacă ai evlavie, se poate cere boală, dar când vine boala să nu se cârtească.

45. După Tatăl nostru numai preotul poate zice: „Că a Ta este Împărăţia...?

Când sunt mai mulţi la un loc, zice în continuare cel ce a zis Tatăl nostru; dacă este preot, lasă să zică preotul, dacă eşti singur, zici tu.

46. Rugăciunea se combină cu închinăciuni, metanii sau se face separat?

Rugăciunea trebuie, în primul rând, să fie făcută în linişte, ca să fie simţită, iar metaniile se fac după rugăciune, fie după cea de seară fie după cea de dimineaţă. Metaniile sunt canon; după fiecare metanie se zice o rugăciune scurtă: „Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu...” sau „Preasfântă Treime, milostivă fii mie păcătosului !” Metanii poţi face în tot timpul când ai posibilitate de linişte. În posturi mai ales în Postul Paştelui, miercurea şi vinerea se pot face cele „116 metanii” cu rugăciuni în cinstea Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos, sau cele „60 de rugăciuni cu metanii” după albumele cu iconiţe; (sunt aceleaşi, dar mai combinate şi au rămas numai 60 în loc de 116 ).

47. Cum trebuie să avem ţinuta la rugăciune, poziţia? Zicem în gând sau cu voce tare, în şoaptă, cu mâinile la piept, la pântece, sau ridicate; de unul singur sau mai mulţi?

Îmbrăcămintea pentru rugăciune trebuie să fie cuviincioasă, pentru femei, cămaşă lungă sau capot lung (să nu fie transparente), să fie încinse cu un cordon şi cu băsmăluţă pe cap, iar bărbaţii în halat. Rugăciunea se poate face de unul singur sau mai mulţi. Rugăciunea se poate face în gând sau cu voce tare, şi în şoaptă, după cum e locul şi cazul; mâna stângă se ţine la piept iar cu dreapta se face câte o închinăciune frumoasă din când în când, la anumite locuri principale. Când eşti singur, poţi să stai şi cu mâinile ridicate la rugăciune.

48. La metanii se sărută pământul sau se face semnul Sfintei Cruci cu degetele pe pământ?

La metanii nu se săruta pământul şi nici nu se face semnul Sfintei Cruci cu degetele pe pământ; este un obicei fără rost scornit de babe care nu cunosc credinţa. În schimb se atinge pământul cu fruntea.

49. Dacă ne sculăm noaptea şi vrem să facem rugăciune trebuie să ne spălăm pe faţă şi pe mâini?

Dacă ne sculăm noaptea şi vrem să facem rugăciune e bine să ne spălăm pe mâini, mai ales pentru că aşa este cuviincios şi mai siguri că suntem curaţi.

DESPRE ICOANE

50. Putem să ne cumpărăm singuri icoane? Ne putem închina şi la icoane nesfinţite sau să le ţinem ca tablouri? Cum procedăm cu icoanele catolice? Icoanele se pot sfinţi cu Aghiazmă Mare? După Sf. Împărtăşanie este interzisă sărutarea icoanelor, mâna preotului? Icoanele le putem şterge de praf şi cum?

E bine ca fiecare creştin să aibă ambiţia să-şi cumpere singur icoane, sau măcar una să fie cumpărată de el, dar nici să le refuze pe cele care le primeşte în dar. Icoanele ortodoxe să le ţină la răsărit, chiar dacă nu sunt sfinţite; iar când se face o Sfeştanie, roagă preotul să sfinţească şi icoanele. Cele catolice, care sunt mai mult tablouri, le putem ţine pe pereţii ceilalţi.

După Sf. Împărtăşanie, în ziua aceea nu este bine să sărutăm Sf. Icoane, mâna preotului şi cu atât mai mult este oprită sărutarea cu alte persoane.

Icoanele, e bine să fie şterse de praf cu o cârpă moale, curată, pe care o întrebuinţăm numai pentru ştergerea prafului de pe lucrurile sfinte (icoane, cruci, sticle cu aghiazmă, cutiile cu anaforă), iar persoana care le şterge să fie curată în zilele acelea.

POST – AJUNARE – DEZLEGÅRI

51. Dacă e bine să postim lunea, cine şi când ?

Cei care au corpul (organismul) sănătos pot posti lunea, nu e un rău.

52. Există Postul Maicii Domnului de 12 zile pe an afară de 1-15 august?

Afară de postul pe care-l ştim de la 1 la 15 august, nu există alt post al Maicii Domnului. Cine a scornit postul acesta, în care intră sâmbetele, duminicile şi chiar unele sărbători, acela n-a fost un creştin ortodox, pentru că în sâmbete şi duminici nu se ajunează, şi cine ajunează sâmbăta şi duminica şi în sărbători calcă canoanele bisericii şi în loc de faptă bună i se socoteşte păcat.

53. Copiii, de la ce vârstă să ţină post, posturi întregi, miercurea şi vinerea?

Este bine ca copiii să se obişnuiască cu postul de mici, dar tot aşa, de la caz la caz; nu putem să impunem celor bolnavi, mai ales anemici, rahitici, şi pentru care mâncarea este medicamentul.

54. Dacă femeile însărcinate au voie să mănânce de dulce în post?

Femeile, fie însărcinate, fie lehuze sau care alăptează, au dezlegare să mănânce de toate, pentru întărirea pruncului şi pentru sănătatea mamei.

55. Dacă ţinem post în deplasări de serviciu, armată, spitale sau staţiuni?

În acest caz faceţi tot ce se poate ca să ţineţi miercurile şi vinerile; cei din staţiuni şi spitale pot posti numai dacă nu sunt anemiaţi şi dacă nu fac un tratament mai tare, care necesită hrană. Cei din armată, concentraţii, aceştia mănâncă ce li se dă.

56. Ce dezlegări sunt în posturi ?

Vă recomand calendarul creştin ortodox.

57. Ce cântece creştineşti se pot asculta în posturi ?

În primul rând, casete cu slujbe, cu Psaltirea în versuri, Paraclisul Maicii Domnului, podobiile, condace şi icoase (acestea în zilele de lucru), iar sâmbăta şi duminica se pot asculta şi celelalte cântece duhovniceşti.

SPOVEDANIE

58. Cât de des se poate spovedi un mirean?

De datoria creştinească, spovedanie trebuie făcută la cele patru posturi de peste an. Aceasta se face mai înainte cu 2-3 zile de Sf. Împărtăşanie ca să se poată face canon de pocăinţa pentru păcate până la Sf. Împărtăşanie. Se poate împărtăşi numai dacă nu este oprit de preot.

Creştinul se poate spovedi şi în alte perioade ale anului, dacă simte nevoia, sau a căzut în păcate grele; şi atunci să meargă la spovedanie cu hotărârea temeinică de a nu mai repeta păcatele.

59. Cum trebuie să se pregătească un creştin pentru spovedanie?

Mai întâi să-şi aleagă o zi când preotul este mai liber. Să facă rugăciuni cu credinţă, cu lacrimi, cu metanii, cu părere de rău pentru păcatele pe care le-a făcut. Ca rugăciuni, să nu lipsească Psalmul 50 şi rugăciunile din Psaltire, cele de la sfârşitul Catismelor; câte poate. Spovedania să se facă în zilele când preotul nu are slujbă, ca să aibă timp să-i asculte spovedania.

60. Dacă la spovedit primeşte creştinul canon de metanii, cum procedează cu zilele de sâmbătă şi duminică şi în zilele oprite de metanii?

Canonul de metanii nu se face sâmbăta şi duminica şi nici în perioadele praznicelor luminate, ci se întrerupe şi se continuă după aceea.

61. De la ce vârstă se spovedesc copiii?

Copiii, care trec de şapte ani, se pot spovedi ca şi cei mari, iar până la şapte ani nu trebuie să se împărtăşească până nu le citeşte preotul rugăciunea de dezlegare.

62. Dacă este primită spovedania pe patul de moarte sau de boală?

Nu ştim dacă este primită, dar trebuie să se facă, pentru că nu se ştie credinţa şi căinţa omului. Aşa spun Sfinţii Părinţi că în ce ne va prinde moartea, aşa vom fi judecaţi.

63. Femeile se pot împărtăşi în perioada ciclului lunar?

Femeile, în perioada ciclului lunar, nu au voie să se atingă de nimic sfinţit, dar dacă se afla cineva pe patul de moarte, nu se mai ţine seama de asta şi se poate spovedi, dar nu se poate împărtăşi.

64. În ce cazuri se schimbă duhovnicul ?

Duhovnicul şi l poate schimba orice persoană, dacă nu se foloseşte de sfatul lui, dacă preotul nu ţine seama de păcatele pe care acea persoană le mărturiseşte, dacă este caterisit pentru unele păcate mari şi dacă este îndrăzneţ, obraznic, neserios. Se mai poate schimba duhovnicul şi în cazul în care preoteasa ar fi geloasă, bănuind că persoana care se spovedeşte nu vine cu gânduri serioase. De asemenea se va schimba când preotul moare.
65. Când preotul nu dă canon, iar conştiinţa cere, cum se procedează?

Creştinii cunoscători, credincioşi şi care au înţeles şi au rupt o cu păcatele mari de mult, şi nu au păcate de moarte care să indice canoane grele şi oprirea de la Sf. Împărtăşanie, să aleagă din canoanele de mai jos; ce cred că pot îndeplini:

- Să scrie, cât poate, cărţi cu predici şi rugăciuni şi să ni le aducă pentru a le da de pomană;

- Să cumpere o casetă - două, cât poate, pentru a le înregistra şi apoi să le dea de pomană la cei de încredere, care nu au posibilităţi să-şi cumpere;

- Cel care ştie, să picteze cât mai frumos icoane şi să le dea de pomană;

- Să ia meargă la azile şi să facă milostenii cu ce poate;

- Să facă rugăciuni de căinţă, cu umilinţă, cu metanii, cu lacrimi şi tot felul de fapte bune.

66. Când preotul te dezleagă pentru Sf.Împărtăşanie, iar canoanele te opresc, cum se procedează?

Când preotul te dezleagă să te împărtăşeşti, iar canoanele şi conştiinţa ta te opresc, să nu te împărtăşeşti că nu ai vină pentru că Sf. Apostol Pavel zice: „Să ne cercetăm fiecare conştiinţa înainte de împărtăşanie”. Amâni Împărtăşania şi o faci altă dată; până atunci faci pocăinţa sinceră.

DESPRE SFÂNTA ÎMPARTÅŞANIE

67. Cât de des sau cât de rar ne putem totuşi împărtăşi?

Împărtăşania, ştim cu toţii că este sfinţenia cea mai mare. Este unirea noastră cu Dumnezeu care este foc mistuitor. Trebuie pentru aceasta să facem o cât mai bună pregătire şi curăţire sufletească şi trupească, deoarece nu putem primi aceasta Taină oricum. De aceea nu se poate impune tuturor la fel. Cei căsătoriţi, mai greu se pot pregăti. Tineretul îşi are greutăţile lui; cei mai în vârstă au alt fel de greutăţi. Unii se pot văita de o neputinţă, alţii, de altă neputinţă.

E bine să se poată împărtăşi omul cât mai des, dar nu fără pregătire corespunzătoare. Călugării şi maicile care stau în mânăstire şi în biserică şi tot nu se încumetă să se împărtăşească mai des. Aşa că, să căutăm să ne împărtăşim cu o pregătire cât mai bună şi când se poate. Unii pot de patru ori pe an, alţii de opt ori pe an, alţii numai o dată.

68. Cum procedăm cu resturile de mâncare pe care le scoatem din gură (sâmburi, coji, oase) după ce ne-am împărtăşit, şi câte zile ţinem aceasta regulă?

Resturile scoase din gură, după ce ne-am împărtăşit, se ard în foc. Aceasta regulă se păstrează o zi.

69. După ce s a primit Sf.Împărtăşanie ce trebuie să se facă? După Sf.Împărtăşanie se mai ţine post şi câte zile?

După Sf. Împărtăşanie e bine să se odihnească creştinul, să citească cărţi sfinte, să se ferească de vorbărie, clefeteală, de orice alte sminteli. Să nu umble prin locuri spurcate, să nu facă eforturi mari, să nu mănânce mult, să nu bea ceva să aibă ispita de a vomita. Să-I mulţumească în fiecare zi Domnului Hristos, zicând rugăciunea aceasta, scurtă: „Slavă, închinare şi mulţumire Preacuratului Tău Trup şi Sânge, Doamne Iisuse Hristoase, Împăratul meu şi Dumnezeul meu ! Să fie stăpânirea Împărăţiei Tale peste noi, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin !”. După Sf. Împărtăşanie dacă suntem în post, se continuă postul până se termină, iar dacă suntem în dulce se mănâncă de dulce.

70. Câte zile, minimum, trebuie să ţinem post sufletesc şi trupesc, înainte de Sf. Împărtăşanie?

Minimum trei zile, afară de bolnavi, care nu pot decât o zi, diabetici şi alţi bolnavi.

71. După Sf. Împărtăşanie, în ziua aceea, se poate sta în genunchi, se pot face metanii?

După Sf. Împărtăşanie, în ziua aceea nu se stă în genunchi, nu se fac metanii, ci se fac doar închinăciuni cu plecăciuni.

72. Dacă după ora 24 am mâncat, am băut apă şi apoi am dormit, dimineaţa ne putem împărtăşi?

Dimineaţa nu ne putem împărtăşi, pentru că acest lucru arată neglijenţă, lipsă de evlavie şi nepăsare.

73. Dacă din noaptea dinaintea Sf. Împărtăşanii, creştinul a avut un vis desfrânat se mai poate împărtăşi?

Nu se poate, pentru că în acest caz este necurăţie.

74. Cum trebuie să ne prezentăm în biserică, trupeşte, când vrem să ne împărtăşim (partea femeiască)?

Cine vrea să se împărtăşească fără să se osândească, să nu vină la împărtăşit fardată, cu rochii strâmte, scurte, despicate, în pantaloni, cu pălării, cu fel de fel de zorzoane, cu capul descoperit, rujate, cu unghiile vopsite; dacă vin astfel arată necredinţă, nepăsarea de cele sfinte şi batjocură a patimilor Domnului.

75. Dacă după Sf. Împărtăşanie trebuie să facem injecţii, sau dacă fără voia noastră ne tăiem la deget, ne zgâriem, ne dă sânge pe nas, ce putem face?

E bine să nu se facă injecţii; dacă cineva are de făcut un tratament, mai amână o săptămână, iar dacă e ceva urgent, mai ales cei din spitale, pot să facă. Dacă se întâmplă să ne accidentam, oprim sângele cu o batistă pe care, apoi, o ardem în foc, la loc curat. După Sf. Împărtăşanie se recomandă să stăm cât mai liniştiţi şi e bine să evităm astfel de situaţii.


DESPRE SFÂNTUL BOTEZ

76. De la câte zile se poate boteza copilul?
Botezarea copilului se face de la caz la caz, la 40 de zile, la 30 de zile iar dacă pruncul este în primejdie de moarte se poate face chiar în prima zi.

77. În cazuri de urgenţă, poate şi mama să-şi boteze copilul? Cum procedează?
În cazul în care nu se găseşte altcineva şi pruncul este în pericol de moarte, îl poate boteza şi mama. Zice rugăciuni câte poate, apoi îl stropeşte cu aghiazmă (de care are), zicând formula: „Se botează robul (roaba) lui Dumnezeu ... (îi pune numele) ... în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin” de 3 ori. Iar dacă pruncul trăieşte, mama îi spune preotului ce a făcut, iar acesta îi completează Taina Botezului.

78. E bine să se boteze copilul cu două nume?
Nu e bine să se pună două nume la botez copiilor, sau să se pună nume necreştineşti, lumeşti, ci e bine să se pună nume de sfinţi sau sfinte, ca să se poată prăznui; să aibă copilul un patron.

79. La ce botez se pun bani în cristelniţă?
Nu se pun bani în cristelniţă şi nici altceva, în afară de untdelemnul sfinţit, pe care-l pune preotul.

80. Când se face scăldarea de „luare a mirulului” de după Botez, în aceeaşi zi sau a doua zi, şi ce se pune în scăldătoare?
Scăldarea se face a doua zi şi nu se pune nimic în această apă, pentru că acestea sunt obiceiuri băbeşti.

81. Duminica se poate scălda copilul?
Copilul se poate scălda oricând.

82. E bine ca să botezăm la ţigani sau la cei care nu merg la biserică?
E mai bine să ne ferim a boteza ţigani, zlătari, sau alte naţii, dar la români încreştinaţi ortodocşi, care merg la biserică, se poate boteza.

83. Cei care sunt botezaţi greco-catolici sau romano-catolici şi vor să vină la ortodoxie au botezul complet? Ce le mai trebuie?
Cei care vor să vină la ortodoxie spun preotului situaţia şi acesta le completează Sfântul Botez.

84. Tăierea moţului este o datină sau o taină? E bine să se facă? Ce reprezintă?
Aceasta nu este o taină, ci este o datină bătrânească şi un prilej de veselie între neamuri, care nu afectează cu nimic dreapta credinţă dacă se face un prilej de veselie duhovnicească.

85. Până la 40 de zile lehuza poate ieşi din casă?
După învăţătura bisericească, lehuza nu are voie să iasă din casă, din curte, până la 40 de zile, dar în caz de îmbolnăvire, trebuie să iasă pentru îngrijire la spital.

86. Ce are voie să facă şi ce nu are voie să facă lehuza?
Să facă ce poate pentru ea şi pentru copil din cele trupeşti, iar din cele sufleteşti, să facă rugăciuni.

87. La 40 de zile, când trebuie să i se facă molitva, iese numai mama sau şi copilul?
La 40 de zile iese mama cu copilul pentru molitvă, dacă copilul este botezat; dacă nu, le face pe amândouă atunci.

88. Dacă se face molitva lehuzei la 3, sau la 8 zile?
La 8 zile se face citirea apei (sfinţirea unei ape de către preot), pe care o poate folosi lehuza în loc de alte sfinţenii, pentru ea şi pentru copil.

89. Dacă cineva pierde fără voie sarcina, cum procedează cu copilul mort?
Copilul mort din sarcina pierdută, este pus într un mic coşciug, apoi este îngropat într un colţ al cimitirului (cu aprobarea preotului) de către tatăl copilului sau de către rude, mama nu are voie. Părinţii să facă rugăciuni de iertare, ps.50, spovedanie. Să spună dacă nu sunt vinovaţi cu ceva neglijenţe.

90. În cazul în care a pierdut sarcina, mama trebuie să respecte toate datinile de lehuzie: citirea apei, ieşirea la biserică?
În acest caz femeia trebuie să respecte toate datinile lehuziei, dar să spună preotului că a pierdut sarcina.

91. Există în unele locuri obiceiul (mai bine zis canonul), pentru ispăşirea păcatului de avort, şi anume, de a boteza copiii, iar la botez să aprindă lumânări şi să folosească atâtea crâşme, câte avorturi are. Este bun acest obicei?
Acest obicei nu-l găsim nicăieri în cărţile sfinte. Bun de urmat. Unii preoţi au luat îndrăzneala de a da canon la cei vinovaţi să cumpere pânză, lumânări, şi să le facă ei anumite dezlegări.
În primul rând trebuie pocăinţă şi hotărârea de a nu mai face acest fel de păcate.

DESPRE MORT – ÎNMORMÂNTARE – POMENI

92. Care este rânduiala înmormântării dreptului creştin, care sunt pomenile şi când trebuie făcute; de când începe numărătoarea zilelor? Pomana de trei zile se face odată cu înmormântarea sau se face separat?
În primul rând să se ştie, că nu trebuie îngropat mortul mai înainte de trei zile. În aceste 3 zile se face pregătirea în felul următor: se scaldă, se îmbracă cu hainele pe care le are pregătite, se aşează în coşciug, se anunţă preotul şi cântăreţul, cei care trag clopotul şi groparii. Se scot actele de deces. Se pregătesc apoi două colivi şi mâncare pentru pomană. Colivile, una se împarte la cimitir după „Veşnica pomenire” iar cealaltă care rămâne acasă se împarte persoanelor care au mâncat la pomană. Preotul dă binecuvântarea pentru pomană atunci când vine să ia mortul sau când se întoarce de la cimitir. Se plăteşte, fără supărare, celor care au muncit. Pentru înmormântare e bine să aibă 24 de prosoape sau batiste, fiecare după putere, din care pune: un prosop la steag, unul la cruce, un prosop la sfeşnic, unul la coşul cu colivă, la preoţi şi la cântăreţ, la căruţa sau la maşina care duce coşciugul şi la cele patru persoane care iau coşciugul. Restul prosoapelor se pun la vase şi se dau celor mai săraci, după ce au mâncat la pomană. În vasele care se împart se pune orez cu lapte sau, în post, pilaf de post, (depinde şi de obiceiul locului). Celelalte se fac după bunele obiceiuri şi după tradiţia locului.
Prima pomană este cea de la înmormântare, apoi cea de nouă zile, după aceea, la trei săptămâni, la şase săptămâni, la trei luni, la şase luni, la nouă luni, la un an, şi apoi din an în an până la şapte ani. Cu deosebire, cea mai bogată pomană se face cea de şase săptămâni. Atenţie să nu treacă termenul, mai bine cu două trei zile mai înainte.
Numărătoarea zilelor începe din ziua morţii. Mai principal ca toate este să-i dea un sărindar la o mânăstire, sau la o biserică unde se face Liturghie în fiecare zi.

93. La şapte ani trebuie dezgropat mortul; ce trebuie să se facă atunci?
La şapte ani nu este obligatoriu să se dezgroape mortul, e bine să se facă o slujbă de dezlegare cu pomană.

94. Există vreo rânduială de înmormântare sau pomeni, care se pot face de când suntem în viaţă?
Pentru noi, cei vii, participarea la Sf. Liturghie, faptele bune de tot felul, trăirea într-o viaţă duhovnicească lipsită de păcate, ne asigură mântuirea, viaţa veşnică. Ca şi pomenile făcute pentru cei morţi, şi nouă ne sunt valabile aceste fapte pe care le facem de când suntem încă în viaţă şi când putem. Grija cea mai mare pe care trebuie să o avem, este să ne găsească moartea cât mai pregătiţi, fără păcate, căci dacă vom plăti chiar şi la o sută de biserici şi mânăstiri sărindare, iar moartea ne găseşte împănaţi cu fel de fel de păcate grele, pierdem mântuirea. Mântuirea nu se cumpără cu bani. Aşa ar însemna să se mântuiască numai cei bogaţi, iar cei săraci să meargă în iad pentru că nu au avut bani să plătească. Ar fi nedrept acest lucru. Noi să punem baza, deci, pe o trăire mai duhovnicească.

95. Câte zile după înmormântare se cară apă, de ce, unde şi câte zile se tămâie?
Aceste obiceiuri creştineşti intră tot în fapta milosteniei şi este bine să se facă până la şase săptămâni. Se cară apă la persoane neputincioase, la familii cu copii mulţi; apă pentru consum.
Tămâierea se face ca un prinos de milă şi dragoste pentru cei răposaţi, dar odată cu tămâierea, persoana care tămâie, să facă şi rugăciuni pentru iertarea păcatelor celui răposat şi să zică: „Dumnezeu să-l ierte!” că aşa îi face un bine sufletului, mai ales, dacă el se află într-un loc nefericit. La şase săptămâni, trebuie să se plătească aceste servicii oamenilor care le-au făcut.

96. Ce semnificaţie au punerea în buzunarul hainei mortului de bani, ac, aţă, pieptene, verighetă pe deget, ceas la mână sau tăierea şi vopsirea unghiilor, rujatul, fardatul?
Toate aceste lucruri îl îngreunează foarte mult pe suflet şi nu-i fac decât rău. Banii şi lucrurile de valoare pe care vor neamurile să le îngroape mai bine să le dea de pomană. Fardurile, rujatul şi celelalte sunt obiceiuri păgâneşti, pentru care vor suferi atât mortul cât şi cei ce îl împodobesc cu astfel de lucruri deoarece fac mare păcat. Aşa că în nici un chip să nu să facă acestea.

97. Dacă este bine să se arunce cu bani la răspântiile drumurilor când se merge cu mortul la groapă; ce însemnătate are acest lucru ?
Acesta este tot un obicei, nici bun, nici rău, dar ca să nu iasă supărare între neamuri, e bine să se ţină datina.

98. În timpul când mortul stă în casă ce trebuie să facă cei care iau parte la priveghere?
În aceste zile şi nopţi, cât veghem lângă mort, e bine să ne aducem fiecare aminte de plecarea noastră spre veşnicie şi de faptele noastre cele rele, căci răposatului acum „i s-a încheiat dosarul” şi nu mai poate face nimic, nici o faptă bună sau rea. Rugăciunile celor vii, citirea Psaltirei, a cărţilor sfinte, a Bibliei, a cântărilor sfinte, a vorbirii între ei despre Dumnezeu, despre rai şi despre iad, despre mântuirea sufletului; toate acestea îi aduc mângâiere sufletului mortului. Aşa trebuie să se petreacă timpul lângă mort, iar din când în când, să se tămâie casa şi mortul de către persoanele din familie. Un mare păcat îşi adaugă la sufletul lor acele persoane care vin la mort să facă glume, să râdă, să facă scamatorii, să vorbească de păcatele mortului. Aceştia îşi atrag asupra lor un mare rău, care-i va urmări şi biciui când nu se vor gândi. Cine îşi aduce aminte că a făcut astfel de păcat în viaţă să se grăbească să-l spovedească şi să facă pocăinţă pentru el.

99. Dacă şi când se poartă sâmbetele şi capetele celui mort?
Purtarea sâmbetelor se consideră pomenirile acelea din postul Paştelui, care se fac pentru toţi morţii la un loc, iar capetele sunt pomenirile de când se înmormântează mortul şi până la un an şi se fac fiecare la timpul lor, în ziua care trebuie şi la acestea se mai adaugă cele trei sâmbete ale morţilor tuturor (sâmbăta morţilor de toamnă, de iarnă şi la Rusalii).

100. Care sunt lucrurile necesare de împărţit la pomenirea de 40 de zile şi unde se sfinţesc: la biserică sau acasă?
Pomenirea de 40 de zile se face cu colivă la biserică, şi apoi, la cimitir; se cheamă preotul după aceea acasă şi acolo sfinţeşte tot ce are de împărţit. Toate cele care se împart sunt de folos, dar să fie dăruite la persoane sărace; mâncare, îmbrăcăminte, încălţăminte, pat, masă, vase, găleată.
La cimitir se poate împărţi mâncare sau câteva pachete şi colivă. Pomenile se fac fără ţuică şi tutun.

101. Toate cele rânduite pentru împărţit la Parastase se împart în acelaşi timp, în acelaşi loc, sau se pot împărţi şi în mai multe locuri; sau la mai multe persoane? Obiceiul de a da 5 rogojini sau pături pentru a face casa mortului, trebuiesc toate date la un loc, sau pot fi date în locuri diferite?
E normal să se împartă la mai multe persoane dacă sunt sărace; iar dacă o familie este lipsită de cele pe care vrei să le dai de pomană, dă-le acolo pe toate. La celelalte, adică pături, rogojini, case şi alte obiceiuri foarte costisitoare, nu ne plecăm capul, deoarece noi ştim că Dumnezeu ne cere altceva: trăire duhovnicească.

102. E bine să participăm la înmormântarea celor care şi au luat viaţa singuri (sinucigaşi, spânzuraţi, otrăviţi, tăiaţi)? Dar să primim de pomană de la ei; ce se poate face pentru mântuirea lor?
Nu e bine să mergem la înmormântarea celor care şi au luat viaţa singuri (sinucigaşi) şi nu trebuie nici să luăm ceva de pomană de la acei ce dau pentru ei. Până la şapte ani nu se poate trece nici în pomelnic. După ce au împlinit şapte ani se face slujba înmormântarii, cu toată rânduiala cuvenită, aşa cum am spus mai înainte.

103. Dar la cei care au murit de moarte năprasnică (cutremur, înec, călcaţi de tren, de maşină) cum procedăm; ce se face pentru mântuirea lor?
La aceştia se procedează ca la un mort obişnuit, pentru că ei nu s-au omorât singuri.

104. La groapă, după ce se înmormântează mortul, trebuie să se dea de pomană găină, găleată ?
Obiceiul nu este rău, întră în fapta milosteniei. Cine vrea să dea poate să dea, dar nu peste groapă; poate da la acea persoană care a cărat apa, sau la alta care a ajutat cu ceva.

105. Ce se poate face pentru un suflet care a murit nespovedit, neîmpărtăşit, fără lumânare, credincios, necredincios? Se poate da lumânare aprinsă în noaptea de Paşti; se împart lumânări aprinse cu lumina de la Înviere?
Tocmai aceasta este deosebirea, că una este să fii credincios, să faci fapte bune, să te fereşti de păcate mari, şi alta este să te apuce moartea fără nici o pregătire sufletească, cu păcate mari şi cu nepăsarea pe care ai avut-o faţă de Dumnezeu şi faţă de Biserică. Cine n-a vrut să primească învăţătura şi lumina Domnului Hristos cât a trăit, cine n-a vrut să se spovedească şi să se împărtăşească cu Domnul Hristos, puţină speranţă este că i va ajuta lumina dată de pomană la altcineva, sau chiar la Biserică.
Să se dea de pomană preotului lumânare de ceară curată, ca să slujească cu ea în noaptea de Paşti, (ca să nu stricăm obiceiul), dar să fim atenţi; să apucăm mai înainte şi să aprindem în sufletul nostru, cât suntem în viaţă, lumina lui Hristos, care este învăţătura cu poruncile Sale, căci numai aceşti oameni care se pregătesc din timp îşi asigură viaţa veşnică. La moarte poţi să dai sufletului o mie de lumânări, dacă nu şi a aprinsă făclia din suflet cât a fost în viaţă, tot la întuneric merge, căci numai Domnul Hristos este Lumina lumii.
Cei din familia celui ce trage să moară, fac tot posibilul ca să apuce lumânare şi sunt foarte îngrijoraţi şi chiar disperaţi pentru cei care mor fără lumânare. Acest obicei este bun, este creştinesc, ortodox, dar să ţinem seama că este vremelnic. Nu poate merge sufletul dincolo cu lumânarea pe care i-o pune lumea în mână. Acolo, sufletul trebuie să meargă îmbrăcat în haină de lumină primită la Botez şi cu lumina de la lumânarea cu care s a împărtăşit cu Domnul Hristos.

106. Cei care au trăit necununaţi la biserică ce pot face pentru răposaţii lor?
Pentru acei care au trăit necununaţi la biserică iar unul din dânşii a murit, cel rămas în viaţă să facă spovedanie sinceră, cu hotărâre să ducă viaţă curată, şi aşa poate să facă toată rânduiala, cu rugăciuni şi pocăinţa. Cei care sunt în viaţă şi trăind necununaţi la Biserică, le-au murit din neam: mamă, tată, copil sau alte rude, să se spovedească, să se cunune şi abia după aceea pot face rânduielile celor răposaţi; altfel, nu au voie să se atingă de pomană, de lucrurile pentru cei adormiţi, şi nici n au voie să meargă la biserică, pentru că cei necununaţi trăiesc în păcatul desfrânării.

107. Pentru cei morţi necredincioşi, care nu au pe nimeni, ce se poate face pentru ei? Dar pentru cei de la azile?
Biserica se roagă la sâmbetele morţilor pentru toţi aceia care nu au pe nimeni care să se roage pentru ei sau să le facă pomeni iar aceştia primesc ajutor, fiecare, după cum le-a fost în viaţă credinţa şi faptele. Cei de la azile, care nu au pe nimeni să-i ajute din neam sau dintre creştini, şi ei întră în categoria celor de mai sus. Biserica se roagă pentru toţi.

108. Când se împarte pomană pentru cei morţi, trebuie să se pomenească şi numele?
Şi dacă pomeneşte şi dacă nu pomeneşte, când se împarte ceva pentru cei adormiţi, primesc pomană sufletele până la al nouălea neam căci se înmulţeşte pomana celui credincios, cum s-au înmulţit pâinile în pustie, când le-a binecuvântat Domnul. Dar, pentru cei adormiţi mai de curând, nu e rău să li se pomenească şi la tămâiat şi la împărţit numele.

CÅSÅTORIA

109. Perioadele când nu se fac nunţi, care sunt? În ce cazuri se cere aprobare de la episcop pentru cununii în perioadele interzise?
Nunţi nu se fac în posturi, la Tăierea Capului Sf.Ioan Botezătorul, de la Paşti până la Duminica Tomii, de la Crăciun până la Bobotează. În nici un caz nu trebuie să ceară nimeni aprobare pentru cununie în perioadele oprite, dacă vor să le fie bine !

110. Cei care sunt rudenii se pot căsătorii?
Cei care s au căsătorit rudenii şi nu au copii, în primul rând să se ştie că nu este voie să se căsătorească rudenii. Cei care au făcut-o şi au copii, să se hotărască să trăiască în curăţenie, dacă vor să le fie bine. Dacă nu pot, să se despartă.

111. Ce se înţelege prin trăire în curăţenie trupească? Dar sufletească?
Trăirea între soţ şi soţie să fie ca între frate şi soră. Sufletul este unit cu trupul şi cu duhul. Curăţenia trupească are influenţă şi curăţă şi sufletul. Aşa şi necurăţia trupească; întinează şi sufletul. De aceea trebuie vorbit de amândouă, pentru că aceasta este toată fiinţa noastră ca s-o putem aduce ca pe o jertfă Domnului.

112. Ce se înţelege prin desfrânare trupească? Dar sufletească? Ce înseamnă desfrânare, preadesfrânare, onanie, sodomie, malahie?
Desfrânarea sau curvia este acelaşi păcat. Curvia este păcatul în care omul nu-şi înfrânează trupul, şi înainte de cununia la biserică cade în păcatul acesta.
Preacurvie se numeşte atunci când unul din cei doi este căsătorit, sau dacă amândoi care fac păcatul sunt căsătoriţi. Acesta este un păcat dublu.
Onania sau malahia este acelaşi păcat. Onania vine de la o persoană din Vechiul Testament care se chema Onan. Acesta îşi vărsa singur sămânţa ca să nu facă copii. Păcatul acesta este practicat foarte mult în vremea noastră, fiindcă iritarea nervilor vine de la mulţimea pornografiilor. Atenţie mărită trebuie avută cu copiii. Fiecare să ia seama şi să se ferească pe sine, pentru că prin aşa ceva vine dărâmarea multor suflete. Aici găsesc prilejul să spun celor care nu ştiu că fără voia omului, se întâmplă periodic la tineret ca în somn să aibă loc această scurgere, fie printr-un vis, fie că a băut lichide multe sau a privit reviste, filme care i-au iritat nervii. Când se întâmplă spontan, fără intervenţia omului, nu se socoteşte păcat mare. Se face pocăinţă, se zice ps. 50, se fac metanii şi se curăţeşte de păcat. Dar când intervine omul să provoace acest păcat se numeşte onanie şi aceasta se canoniseşte 40 de zile. Nu are voie să se împărtăşească, şi să facă pocăinţă şi metanii. Deci ţineţi seama şi faceţi deosebirea, că una este intervenţia omului şi alta este ispita fără voia omului.
Păcatul sodomiei se făcea în cele două cetăţi pe care le-a ars Dumnezeu cu foc, Sodoma şi Gomora. Oamenii trăiau unii cu alţii, bărbat cu bărbat, femeie cu femeie, sau bărbat cu femeie întrebuinţând dosul. Iar alţii se amestecau cu animale de tot felul.
Desfrânare sufletească facem atunci când am părăsit pe Dumnezeu şi ne lipim sufletul de lume sau de politică.

113. Care sunt zilele când soţii nu trebuie să aibă relaţii între ei?
Cine vrea să aibă zile bune în casă şi binecuvântarea lui Dumnezeu, copii sănătoşi şi multe binefaceri de sus, să păzească cele patru posturi de peste an, miercurile şi vinerile, sâmbetele şi duminicile, Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul, sărbătorile de la Înviere până la Duminica Tomii, de la Crăciun până la Bobotează şi toate sărbătorile din cursul anului.

114. Câte cununii sunt admise?
Prima cununie este adevărata binecuvântare, a doua cununie este tolerată, iar pentru celelalte, cine le face va primi canon greu de la Dumnezeu.

115. Cei cununaţi, după ce s-au despărţit şi vor iar să se împreune, e nevoie de o altă cununie?
Aici depinde de situaţia familială, dacă au copii şi sunt de comun acord, să facă spovedanie şi unul şi altul, şi preotul le rânduieşte canon.

116. Cunoscând scopul căsătoriei, facerea de copii, şi dacă naşterea ar pune în pericol viaţa mamei, se poate accepta intervenţia chirurgicală pentru a nu mai rămâne însărcinată. Sau trebuie să trăiască în curăţenie? Cu soţul necredincios cum se procedează, dar cu cel credincios?
Oricare ar fi situaţia, operaţia nu trebuie făcută; să se ia hotărârea de curăţenie, aşa cum spun Sf. Părinţi. Cine a făcut din neştiinţă lucrul acesta, necunoscând păcatul, să ceară canon duhovnicului.

OBICEIURI

117. Ce facem cu părul care cade la pieptănat şi cu unghiile pe care ni le tăiem?
Creştinii care vor să fie mai corecţi, nu fac nici un rău dacă le adună, (păr sau unghii), într-o trăistioară într un loc mai deosebit; mai ales cei mai în vârstă. La moarte li se pune în coşciug această trăistioară.

118. Pomul de iarnă, de Crăciun, se face sau nu?
Pomul de iarnă este un obicei catolic pe care l-au luat şi ortodocşii; nu e un rău, dar nici o pierdere dacă nu se face.

119. În noaptea de Paşti, se duce coş la biserică?
Acesta este un obicei popesc.

120. În noaptea de Paşti, se împart 24 de batiste pentru vămi, 1-2 lumânări aprinse pentru vii şi morţi?
Acesta este un obicei băbesc.

121. Se dau 24 de metri de pânză pentru a fi plătite vămile? Vămile se plătesc? Cum?
Acesta este tot un obicei băbesc. Vămile nu se plătesc în acest fel, ci se plătesc cu pocăinţă.

122. În Ajunul Crăciunului se fac scutecele Domnului, turte de post cu colivă; e un obicei bun?
Acesta este un obicei bun şi se poate face.

123. De ce se fac ouă roşii?
Ouăle roşii sunt o tradiţie creştinească legată de Învierea Domnului, care este foarte bună ca tradiţie. Prin aceasta avem prilejul a descoperii pe cei care nu sunt ortodocşi; sunt cu jidovii.

124. La scoaterea mortului din casă se sparge o oală în urma lui?
Obiceiul cu spargerea oalei în urma mortului când îl scot din casa este un obicei păgânesc pe care nu trebuie să-l facă nici un creştin.

D I V E R S E

125. Ce animale şi păsări sunt spurcate şi nu avem voie să le mâncăm? Dar blănurile lor le putem îmbrăca?
Noi, creştinii români să mâncăm cărnurile pe care le am moştenit din neam în neam şi le cunoaştem, pentru că mâncărurile noastre sunt tradiţionale. Un creştin nu se poate împăca în sufletul său să mănânce şoarece, nutrie, câine, pisică şi nici blănurile lor să nu le folosească la ceva. După legea bunei-cuviinţe creştineşti, se cade să le evităm.

126. Dacă, înainte de a cunoaşte credinţa, cineva a furat ceva şi persoana păgubită trăieşte cum se procedează? Dar dacă a murit,?
Dacă păgubaşul trăieşte, să-i dea lui sub o formă oarecare, pe măsura valorii lucrului furat. Dacă nu trăieşte să-l dea familiei. Dacă nu are cui să-l mai dea, să-l facă milostenie.

127. Dacă un om plin de păcate, nespovedit, nepregătit, moare în ziua de Paşti, merge în Rai? Dar dacă un creştin pregătit moare în săptămâna Patimilor, merge în iad?
Acestea sunt vorbe băbeşti, care nu trebuiesc crezute.

128. E bine să credem în vise? Cum trebuie să le deosebim?
Visele, oricât ar fi ele de bune sau rele, nu trebuie să creadă nimeni prea mult în ele, ci trebuie povestite persoanelor duhovniceşti care au darul de a le tâlcui. E bine ca visele să nu se spună oricui, până nu trec pe la persoana care ştiţi că vi le poate descurca.

129. În cazuri de nedreptate, putem apela la tribunal, la judecată?
E bine să se evite lucrurile acestea, pentru că se ajunge la cheltuială şi la mai multe păcate, dar dacă sunt cazuri mai grave trebuiesc descurcate de autorităţi.

130. Dacă un sectar ne oferă o Biblie sau alte cărţi de ale lor, le primim?
Nu le primim.

Cu aceste întrebări şi răspunsuri, să rugăm pe Dumnezeu să lumineze mintea tuturor creştinilor şi să le ducă la îndeplinire după cum s-a spus, căci vor culege roadele cele mai frumoase şi pentru viaţa vremelnică şi pentru cea veşnică.