"Ca să-ţi păstrezi pacea sufletească, trebuie să alungi de la tine mânia, să te osteneşti, să ai duhul bucuriei, să te fereşti de a-i osândi pe ceilalţi şi să faci pogorământ în dreptul slăbiciunilor fraţilor tăi."
(Sf. Serafim de Sarov)
"Mulţi nu pricep însemnătatea posturilor şi nu le ţin. Totuşi, tocmai postul trupesc ne ajută să ne pocăim şi să ne mântuim, fiindcă, după cum am văzut deja, lăcomia pântecelui este născătoarea tuturor celorlalte patimi şi în acelaşi timp cea mai uşor de biruit. Dacă vom împlini această poruncă uşoară, dacă ne vom înfrâna pântecele, vom căpăta stăpânire şi asupra celorlalte patimi." (Sfântul Ierarh Luca al Crimeei)
"Cand ne pregatim de post, trebuie sa ne pregatim si de iertare. Minunat ar fi ca ori de cate ori ne greseste cineva, noi sa-l iertam si sa ne rugam pentru indreptarea sa. Insa, din cauza pacatelor noastre, suntem de multe ori lipsiti de dragoste si acest lucru se vede din neputina noastra de a ierta pe cei care ne-au facut rau.
Perioadele de post ne ajuta sa punem in randuiala firea noastra, in sensul de a lepada tot ce ne desparte de Dumnezeu si de a inmulti tot ce ne apropie si ne uneste cu El. Sfintii Parinti vad in prezenta celor care ne fac rau, medicamente de insanatosire a fiintei noastre. Iata ce minunat ne graieste Sfantul Ioan Casian despre pacea cu semenii: "Sa-i multumesti fratelui care te-a ocarat sau te-a intristat caci prin el ti-ai cunoscut boala; sa te rogi pentru el si sa primesti cele ce-ti vin de la el ca pe niste leacuri date de Insusi Domnul. Daca insa te vei mahni, e ca si cum I-ai spune lui Iisus: nu voiesc leacurile Tale".
Iertam, ca sa fim iertati. Iertam ca sa ne asemanam cu Dumnezeu. Nimeni nu se poate curati de pacate, atat timp cat nu a lepadat de la sine ura si nu incercat sa fie in pace cu toti semenii.
Va indemn sa luati aminte nu doar la schimbarea modului de a ne hrani, ci mai ales la schimbarea modului de a fi. Asadar, ori de cate ori vine vorba de post, suntem datori sa incepem cu inceputul: iertarea."