NUMAI FAPTA MÂNTUIEȘTE!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



de Preot Sorin Croitoru
"Calea către iad este pardosită cu bune intenții" (proverb)

Fapta bună mântuiește,
Nu intenția de-a face;
Nu primește loc în ceruri
Cel ce în visare zace..


Nu se cucerește Raiul
Cu "Aș vrea, dar azi nu pot..",
Gândul nu se socotește
Faptă, după cum socot!

Da, intenția-i motivul
Ce urnește spre lucrare,
Însă de lipsește fapta..
Nici o importanță n-are.

Toți am auzit zicala
Că "intenția contează",
Dar aceasta-i pentru omul
Care fapta o lucrează

Și dorind să se implice,
Se întâmplă să nu poată,
Nu e pentru omul care
Nu ajută niciodată!

Fiți atenți, deci, la proverbe,
Căci sunt toate foarte bune,
De vom căuta în ele
Miezul plin de-nțelepciune..

Dacă ne ascundem lenea
Și greșit le folosim,
Nu scăpăm de chinul veșnic..
Oricâte proverbe știm!

"Am păcătuit!".de Preot Sorin Croitoru

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune:

Îi scrii pe-o coală de hârtie
Pe cei ce-n inimă îi porți,
Atent ca nu cumva să-ți fie
Vreo rudă vie printre morți..

Cu degetul adus la tâmplă
Încerci de toți să-ți amintești,
Dar uneori se mai întâmplă
Ca, om fiind, să mai greșești..

Încet, încet, pe coala albă
Apar frumos înșiruiți
În ordine, ca într-o salbă,
Acei ce-au fost sau sunt iubiți..

Numindu-i, te cuprind fioruri,
Căci, iată, unii sunt departe,
Iar tu, emoționat de doruri,
Le faci la Liturghie parte..

Scriind, tu te gândești la mama
Și la tăicuțul tău bătrân
Și parcă te apucă teama,
Gândind că nu le mai rămân

Prea multe zile-n partea stângă,
Acolo-n rândul celor vii..
Când moartea o să îi înfrângă,
În partea dreaptă o să-i scrii..

Îți treci acolo frați de sânge,
Prieteni, cunoscuți, colegi,
Și parcă inima îți plânge
Când trebuie să îi alegi..

Tu știi că dacă-i treci pe listă,
Aceasta nu e în zadar:
În existența lor cea tristă
Ei vor primi deodată har

Și vor simți o mângâiere
Și o chemare către Cer,
Iar gândul ăsta-ți dă putere,
Făcându-ți inima de fier..

Îi scrii cu sârg, pierdut în gânduri,
Pe toți pe cei pe care-i știi,
Înșiruind pe două rânduri
Pe adormiți și pe cei vii..