SMARTFOANE DE ULTIMA GENERATIE

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

             Bucuria mea, in pragul sarbatorilor de iarna m-a trimis sotia sa cumpar smantana din piata. Mergeam cu telefonul celular in mana, fiindca, poate-si mai amintea ca-i mai trebuie ceva sa cumpar. Am trecut pe langa un barbat si o femeie. Dansa i-a spus barbatului: “Cum iti explici tu, ca popii astia are smartfoane de ultima generatie?”
M-am dus la dansii, i-am salutat cu buna cuviinta, le-am urat “La multi ani!” si am intrebat: Doamna, dumneavoastra ce credeti ca sunt eu, preot sau popa?”
Si dansa a zis: “Cred ca sunteti parinte!”. Foarte bine! Sa stii ca eu AM INCERCAT, sa fiu preot. Daca am reusit o stie doar Dumnezeu. 
Popa este nume de familie: Popa Adriana, Popa Elena, Popa Marin, dar, acestia nu sunt preoti. Ati zis apoi, ca va deranjeaza “smartfoanele de ultima generatie”. Dar “pacatele de ultima generatie” care au acaparat lumea: curvii, preacurvii, incesturi, zoofilie, pedofilie, sex in grup, avorturi, perversiuni sexuale, violuri, trafic de carne vie... nu va deranjeaza??? 
              Si daca cineva drag din familie va fi pe patul de moarte si vrea sa se spovedesca si sa se impartaseasca, atunci, pe acest “smartfon de ultima generatie” ma veti suna sa vin acolo. Ceea ce faceti dumneavoastra, este RĂUTATE GRATUITĂ, adica, nu va foloseste la nimic, ba chiar il maniati pe Dumnezeu care a poruncit asa: “Pe preotul lui Dumnezeu sa nu-l vorbesti de rau” (Iesirea 22:28).
 Iar Sfantul Parinte Ioan Gura de Aur zice: “Nu cunosc suflet mai viclean ca acela care vorbeste un preot de rau”. Dumnezeu sa ne ierte pe toti! Amin si Aliluia!
                                                                                                                                   Preot Ioan .

SFÂNTUL CUVIOS PĂRINTE ANTONIE CEL MARE

SFÂNTUL CUVIOS PĂRINTE ANTONIE CEL MARE, lumina călugărilor, stâlpul rugătorilor, lauda cuvioşilor, înţelepciunea celor insuflaţi de Duhul, hotarul nepătimirii, bărbatul doririlor dumnezeieşti, poarta înţelepciunii călugărilor, cel ce s-a făcut carte a sihăstriei, povăţuind pe toţi la lumina Cuvântului, aruncând sămânţa rugăciunilor sale şi în pământul inimilor noastre, să trimită pe cerul minţii noastre norii Duhului, ca să slobozească ploaia smereniei spre a culege şi noi roadele înţelepciunii. Ca cel ce a veselit pustia cu mireasma rugăciunilor sale, arătând inima oglindă a priveliştilor Raiului, ca un părinte, învăţător, purtător de grijă şi rugător pentru întreaga lume, să cuprindă şi sufletele noastre cu legătura rugăciunii sale, dăruindu-ne din vistieriile milostivirii dumnezeieşti toate darurile cele spre mântuire. SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE, luceafărul cel răsărit în mijlocul pustiului, care până la marginile lumii a strălucit cu razele minunilor, să aşeze şi în pustiul inimilor noastre steaua harului dumnezeiesc, care să ne povăţuiască gândurile spre înălţimile tainelor cereşti.


TROPAR 1

Cetele călugărilor se împodobesc astăzi cu veşmântul veseliei,
Căci marele Antonie este mărturisit de însuşi glasul pustiei :
,, Acesta a străbătut cărările mele cu picior smerit, având lumina rugăciunii,
Pe acesta îl laud şi eu, ca pe un părinte vrednic de toate cuvintele iubirii ”,
Îngerii au bătut din palme, văzând biruinţa ta în lupta duhovnicească,
Iar noi, cei neputincioşi, la tine alergăm cerând mila dumnezeiască.

TROPAR 2

Cuvioase Părinte, ca un stâlp de lumină străluceşti în pustie,
Şi călăuzeşti pe toţi sihaştrii la dumnezeiasca veselie,
Nu înceta a te ruga pentru cei ce aleargă la tine cu credinţă,
Dându-ne nouă totdeauna a lucra pruncile Domnului cu umilinţă.

CONDAC

Ca un pom răsărit lângă izvoarele Duhului eşti,
Şi de darurile lui Hristos pe toţi îi împărtăşeşti,
Nu trece cu vederea pe cei ce aleargă pe cărările rugăciunii,
Şi numele tău îl cinstesc ca pe un izvor al darurilor Luminii.

ICOS

Călăuzitor monahilor pe calea desăvârşirii eşti,
Şi pe toţi împărtăşeşti de mângâieri părinteşti,
Nu trece cu vederea nici pe cei ce te cinstesc,
Ci străluceşte-ne nouă lumina izbăvirii de păcatul lumesc.

Bucură-te, oglindă a strălucirilor Duhului,
Îndulcirea pustiei cu mireasma Cuvântului,
Flacără nemistuită a rugăciunii,
Vas de aur al înţelepciunii,
Comoară necheltuită a Luminii,
Chemarea celor din umbra pătimirii,
Pomul cel înţelegător plin de darurile Duhului,
Vasul cel înţelegător al mirului Cuvântului,
Comoara cea sfinţită a Treimii,
Cărarea cea sfinţită a Înţelepciunii.