VOCEA BLÂNDĂ

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



de Preot Sorin Croitoru

Priveam odată, într-o noapte,
Un cer senin ticsit de stele;
Sclipeau ca niște diamante
Iar eu mă minunam de ele..

Și-am auzit atunci o Voce
Atât de blândă că-mi zicea:
"Îți place cerul plin de stele?
Să știi că e lucrarea Mea"!

În altă zi urcam pe munte
În aer tare de pădure
Și mă uitam la păsărele,
Cum se ascund sub rugi de mure

Și iarăși Vocea minunată
A răsunat atunci în mine:
"Pădurea asta am făcut-o
Pentru copii cuminți ca tine"!

În vremea-aceea, Vocea blândă
O auzeam destul de des,
Deci învățat fiind de Dânsa,
În inimă am înțeles

Că-n orice loc și-n orice clipă,
De ochii lumii nevăzut,
E un Tătic ce îi veghează
Pe toți acei ce au crezut.

De multe ori mi-e dor de Dânsul
Și-atunci mă uit spre cer mereu..
Dar, hai să vă divulg secretul:
TĂTICUL MEU E DUMNEZEU!

O, DOAMNE! de Eliana Popa

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



Aș îndrăzni, Hristoase, să Te rog,
Să ne mai rabzi! Dar parcă-mi e rușine
Când îl privesc pe omul ce, deloc
Nu-și mai ridică, Doamne, ochii către Tine!

Și spini au înflorit în pieptul lor
Din care-Ți împletesc cu sârg cununi
Și cuiele se oțelesc de zor
Și iadul își trimite legiuni!

Privesc la Chipu-Ți Sfânt si mă-nfior,
De nepăsarea care-mbracă omenirea,
Iar rănile-Ți de cui și-n mine dor
Privind cum răul își întinde stăpânirea.

O, Doamne, poate ne mai rabzi un pic!
Înainte de-a deschide si ultima pecete,
Nu-s vrednic să Te rog...sunt cel mai mic
De nu strigăm acum, striga-vor mii de pietre!

Și cât de dulce ești, Mărite Doamne,
Dar câți din noi doresc să Te mai guste?
Pentru Iubirea Ta nu mai e foame
Și nici conștiință nu-i ca să ne mustre.

Dar vino, Doamne, iar cu biciu-n mâna!
Și nu-i lăsa să Te mai răstignească
Și nici cununi de spini pe cap să-ți pună
Nici Sfantu-Ți nume să îl mai hulească!

din volumul,, Cu Hristos pe drumul Crucii"