sâmbătă, 5 mai 2018

Viata Sfantului Efrem cel Nou

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".




Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Efrem s-a nascut la 14 septembrie 1384. A ramas orfan de tata inca de cand era mic si, cu ajutorul lui Dumnezeu, evlavioasa lui mama s-a ingrijit de cresterea lui si a celorlalti sase frati ai sai. La varsta de 14 ani, Preabunul Dumnezeu i-a calauzit pasii spre manastirea Buneivestiri a Preasfintei Maici a lui Dumnezeu – care era pe atunci infloritoare – de pe Colina Neprihanitilor din Attica. Acolo, cu mare ravna a luat pe umerii sai nepretuita Cruce a Domnului, primind ca semn al desavarsirii moartea sa cea infricosatoare si slavita intru mucenicie. O dorire sfanta si iubirea de Dumnezeu aprindeau tanara lui inima si el se supunea de bunavoie fericitei ascultari a lui Hristos. Prin vietuirea sa calugareasca a devenit asemenea ingerilor, facandu-se ucenic al marilor Nevoitori si Parinti ai pustiei si urmand vreme de aproape 27 de ani sfintei lor nevointe.

         Sfantul Efrem i-a urmat lui Hristos cu o ravna dumnezeiasca, lepadand toata frumusetea cea trecatoare a acestei lumi. S-a facut pilda de vietuire prin minunata lui purtare si prin rabdarea suferintelor indurate pe Colina Neprihanitilor. Cu ajutorul lui Dumnezeu si prin ostenelile sale intru aspra nevointa si-a curatit sufletul si trupul de patimile cele stricatoare de suflet si s-a facut vrednic de a fi locas al Preasfintei Treimi. De asemenea, a fost invrednicit de primirea marelui, tainicului si sfantului dar al preotiei si de chemarea sfanta de a sluji Domnului la Sfantul Altar, precum un inger, cu frica de Dumnezeu si cu mare strapungere de inima.

La 14 septembrie 1425, in ziua Inaltarii Sfintei Cruci, a fost luat in robie si asa a inceput mucenicia lui; aceasta s-a sfarsit la 5 mai 1426, intr-o zi de marti, pe la orele 9 dimineata. Sfantul Mare Mucenic Efrem avea atunci 42 de ani. Rugandu-se si aflandu-se in mijlocul unor cazne atat de ingrozitoare – caci fusese spanzurat intr-un copac ce inca mai exista, cu capul in jos, cu picioarele si capul pironite, iar la sfarsit strapungandu-i-se trupul martirizat si acoperit de rani cu un lemn inrosit -, viteazul atlet al lui Hristos isi dadu sfantul suflet in mainile Stapanului sau, de la Care primi cununa de Mucenic si darul facerii de minuni. Dupa mai bine de 500 de ani, a placut lui Dumnezeu – Prieten al oamenilor – sa dezvaluie prin multime de aratari si alte intamplari minunate tot ceea ce cunoastem astazi.

Acestea toate au fost intarite prin descoperirea, pe 3 ianuarie 1950, a moastelor pline de har ale Sfantului Mucenic, moaste care nu numai ca raspandesc o buna mireasma dumnezeiasca si cereasca, ci sunt, de asemenea, si izvor de tamaduire pentru cei ce li se inchina cu credinta si care cer ajutorul Sfantului, intotdeauna grabnic ajutator.

Intrucat s-a slavit Numele lui Dumnezeu cel Intreit-Sfant prin purtarea sa neprihanita si prin mucenicia lui indurate pentru dragostea lui Hristos, Atotputernicul Dumnezeu l-a proslavit, ca rasplata a faptelor sale. Astfel, pentru cei care ii cer mijlocirea, Sfantul Efrem savarseste, cu darul lui Hristos, dintru care a primit din belsug, minuni uimitoare si mai presus de fire, pentru suflet si trup.

Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Efrem este praznuit de doua ori pe an: pe 3 ianuarie, ziua aflarii sfintelor si nepretuitelor sale moaste, si pe 5 mai, ziua savarsirii sale intru mucenicie.

Fie ca Domnul nostru Iisus Hristos sa aiba mila de noi si cu indurarile sale sa ne izbaveasca, pentru rugaciunile Sfantului Mare Mucenic Efrem!Fie ca Preamilostivul Dumnezeu sa ne invredniceasca sa ne inchinam sfintelor moaste binemirositoare ale Cuviosului Mucenic si sa traim intru plinatate sfintele si nespusele daruri ale adevaratei noastre Credinte Ortodoxe! Si fie ca Domnul sa ne invredniceasca a marturisi din adancul sufletului ca “minunat este Dumnezeu intru Sfintii Sai” si ca “prin Sfintii care sunt pe pamantul Lui, minunata a facut Domnul toata voia intru ei” (Psalm 67, 36; 15, 3).

sursa

Stela Mocanu

vineri, 4 mai 2018

CU HRISTOS PE DRUMUL CRUCII



(versuri : Eliana Popa)

În cămara mea de taină, învelită-n haina rugii
Mă întorc prin timp cu Tine și pășesc pe drumul Crucii
Văd pe Pilat in Pretoriu stând pe locul zis Gabatta
Si-naintea lui pe Domnul asteptându-si judecata !

Doamne, câtă suferintă! Doar batjocură și ură
Așa cum au spus prooroci și citit-am in Scriptură !
Te lovesc cu ură multă, peste spinii din coroană
Care mușcă mai cu sete din a frunții Tale rană !

,, - Iată Împăratul vostru!" strigă Pilat către gloată
,, - Răstigneste-L ! Al Lui sânge peste noi și fii să cadă!"
Slobozindu-l pe Baraba, spre a le împlini dorinta
Pilat a privit spre Domnul și a hotărât sentința

Ca ducându-si singur Crucea, sus pe Dealul Căpățânii
Răstignit să-i fie trupul, de ostași în văzul lumii !
Nu s-a tulburat cu duhul, doar cu milă îi privea
Când i-au pus pe umeri Crucea, crucea lumii, crucea mea !

Greu apasă și Îl frânge, nu doar lemnul Crucii grele
Cât păcatul omenirii care zace-n boli și rele!
Iar văzduhul clocoteste de căldură arzătoare
Trupul Său e plin de răni îmbibate cu sudoare !

Istovit de mers și sete, greu mai poate face-un pas
De sub spinii din coroană, sânge-i cade pe obraz
Prăbușit sub lemnul Crucii, nu mai poate duce greul,
Si o saltă pe-ai săi umeri, numai Simon Cirineul !

Fericit ești tu, Simone, om simplu și păcătos
Că ai ridicat pe umeri, Crucea Domnului Hristos
Ca un semn, că peste vremuri toti acei ce-L vor urma
Vor purta și ei pe umerii Crucea răstignirii grea !

Din mulțimea hulitoare ce cu chinul Lui se-mbată
Se desprinde o copilă c-o maramă-n păr legată
O desface și-o înmoaie într-un strop de apă rece
Și cu multă gingășie,peste fața lui o trece !

I-a șters fruntea de sudoare și de sânge închegat
Și Hristos ca-ntr-o icoană pe maramă s-a pictat
Răsplătindu-i bunătatea și aici si-n vesnicie
Și în cer și-n Evanghelii, despre fapta-i se va scrie !

E silit de bici și pietre ca să meargă mai departe
Suie drumul spre Calvar, dar se clatină și cade
Se cutremură zidirea și stihia se-nfioară
Când Iisus sub greul Crucii a căzut a treia oară !

Îl târăsc legat cu funii, Îl silesc să se ridice
Ajutat din nou de Simon și lovit din nou de bice
A ajuns sus pe Golgota...zis și ,,Dealul Căpățânii"
Ca să bea paharul morții pentru mântuirea lumii!

Doamne, oare e in lume, o durere ca a Ta
Când ajuns pe dealul morții, biciul încă Te lovea ?
Pus pe stâlpul infamiei și legat lângă tâlhar
Mai lovesc cu sete Trupu-Ti înainte de calvar !

Maica Sa înlăcrimată lângă grupul de femei
Simte sabia durerii mai adânc în trupul ei
Când Hristos întins pe Cruce ca un miel spre-njunghiere,
A primit în loc de apă, smirnă și oțet și fiere !

Și-a văzut prin timp iar ieslea unde magii au venit
Aducând alese daruri, tocmai de la răsărit!
Azi nici vântul nu aduce adieri ca să-i mângâie
Trupul răstignit pe Cruce și străpuns de patru cuie !

Nici un nor nu vrea să-si verse, picăturile de ploaie
Ca să-i spele Sfântul Sânge care picură șiroaie !
Chiar și îngerii din ceruri nu mai vor să se coboare
Cum au coborât în iesle cu cântări și osanale !

Neputând să mai privească către Omu-n agonie
Îngerii trimit din ceruri întuneric și stihie
Se cutremură pământul când în ceasul cel din urmă
Glasul Fiului răzbate ca un tunet in furtună:

,, -Tată-n mâna Ta-mi pun duhul!" ....Moare Omul-Dumnezeu
Să ridice spre-nviere și tărâna care-s eu
Să zdrobească boldul mortii,să ne poarte spre Lumină
Să-l așeze iar pe-Adam in a Raiului grădină !

Mulțumesc, Mărite Doamne, că m-ai dus pe drumul Crucii
N-ai cătat că-s păcătoasă și n-am sufletul ca pruncii
Ca văzându-Ti pătimirea pentru toată lumea Ta
Sa-nteleg cât de ușoară este Doamne, crucea mea !

Si vă spun și vouă astăzi să priviți către Calvar
La Măicuta Sa cea sfântă care plânge cu amar
Să vedeți cum lemnul Crucii e de sânge înroșit
Și Hristos e și mai singur, sus pe Cruce răstignit !

http://babylenuta.blogspot.ro/

Arhivă blog

"Celui sarac ii lipsesc multe,celui lacom ii lipsesc toate."(Seneca)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare

CITATUL ZILEI

PSALTIREA