MANDRIA.

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".
 

   "Mandria, este sentimentul de incredere exagerata in calitatile proprii; orgoliu, trufie, ingamfare. In spiritualitatea ortodoxa, mandria este considerata un pacat capital, inceparura tuturor caderilor. "Mandria este tagaduirea lui Dumnezeu, nascocirea dracilor, dispretuirea oamenilor, maica osandirii, nepoata laudelor, pricinuitoarea caderilor, izvor al maniei, judecatoarea oamenilor, potrivnica lui Dumnezeu, radacina hulei. Inceputul mandriei este sfarsitul slavei desarte. Mijlocul ei este dispretuirea aproapelui, vestirea nerusinata a ostenelilor proprii, lauda de sine in inima, ura mustrarii. Iar sfarsitul ei este tagaduirea ajutorului lui Dumnezeu, falire cu ravna sa, narav dracesc" (Sfantul Ioan Scararul). Felurile mandriei: Trufia, Semetia, Ingamfarea, Parerea de sine, Simtirea de sine, bizuirea pe sine, increderea in sine, multumirea de sine, pretuirea de sine, trambitarea de sine, lauda de sine, inchipuirea de sine, indreptatirea de sine. Mandria isi ia hrana uneori chiar din multumirea adusa lui Dumnezeu. Unde s-a intamplat o cadere, acolo s-a salasluit mai intai mandria".

                                                            CUVANT DESPRE MANDRIE

   "Acolo unde este mandrie, nu este Har. Mandria ne face sa pierdem Harul si, o data cu el, iubirea de Dumnezeu si indrazneala in rugaciune" (Sfantul Siluan Athonitul). "Pentru mandrie ne lasa Dumnezeu in necazuri. Toate pacatele sunt uraciune inaintea lui Dumnezeu, dar cel mai uracios este mandria" (Sfantul Antonie cel Mare). "Pacatul curviei poate fi tamaduit de oameni; pe cel al lacomiei il tamaduiesc Sfintii, iar mandria numai de Dumnezeu poate fi tamaduita" (Sfantul Ioan Scararul). "Mandria este iubire de sine pana la dispretuirea lui Dumnezeu, in timp ce smerenia este iubirea lui Dumnezeu pana la dispretuirea de sine" (Fericitul Augustin). "Nu te ridica la inaltime, ca sa nu cazi in adancime" (Sfantul Grigorie Teologul). "Pe cel smerit multi il iubesc, iar pe cel mandru si infumurat il urasc si oamenii care au acelasi duh de mandrie" (Avva Iacov). "Sa nu ne inaltam unul fata de altul, pentru ca pamantul ne va nivela pe toti si ne va darui fiecaruia o parte egala" (Sfantul Dimitrie al Rostovului".
   Dragii mei, Duhul Sfant ne paraseste atunci cand ne mandrim, sufletul nostru se tulbura si chiar nici nu avem cu ce sa ne mandrim, fiindca n-am facut noi cerul si pamantul.
                                                                                                                     Preot Ioan.

Duminica lui Zaheu vamesul

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Zaheu este o persoana cunoscuta nu doar datorita Evangheliei din Duminica a XXXII a dupa Rusalii, ci si pentru ca textul din aceasta duminica se citeste si la Taina Sfantului Maslu.

Zaheu era mai-marele vamesilor si era bogat.

Vamesii aveau datoria de a strange impozitele pentru Imperiul Roman. Scriptura ne spune ca auzind ca trece Hristos prin Ierihon, s-a urcat intr-un sicomor sa-L vada pentru ca era mic de statura.

Daca in fata celorlalti Zaheu era "mai marele vamesilor", niciodata mic de statura, iata ca din cauza bogatiei pe care o acumulase din impozite, se afla in imposibilitatea de a-L intalni pe Hristos. Si datorita dorintei sale de a-L vedea pe Hristos, Mantuitorul ii vesteste ca doreste sa manance in casa lui. Ii spune lui Zaheu: "Coboara". Acum Zaheu era sus si Mantuitorul jos. Am putea interpreta aceasta chemare a Mantuitorului si in alt chip: ii cere sa coboare, adica sa lepede falsa pozitie pe care i-o daruise bogatia. Asa face orice patima cu omul, ii spune ca este mai presus de toate si de toti, si din aceasta cauza el nu-L poata vedea pe Hristos. Este ceva asemanator fariseului care spunea: "Dumnezeule, iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni" (Luca 18, 11).

Zaheu asculta si intra cu Mantuitorul in casa sa. El nu pune intrebari, pentru ca el nu venise sa se lamureasca daca Mantuitorul este Mesia vestit de profeti. El dorea sa-L vada pe Hristos. In momentul in care Iisus intra in casa, am putea spune in inima sa, Zaheu se marturiseste: "Iata, jumatate din averea mea, Doamne, o dau saracilor şi, daca am napastuit pe cineva cu ceva, intorc impatrit". Iar Hristos ii primeste spovedania si ii graieste: "Astazi s-a facut mantuire casei acesteia, caci si acesta este fiu al lui Avraam". Aceste cuvinte ii aduc cu adevarat inaltarea. Zaheu cel plecat de acasa a murit si in locul lui s-a ridicat un alt Zaheu, o faptura noua dupa cum spune Apostolul: "Deci, daca este cineva in Hristos, este faptura noua" (II Cor. 5, 17).

Ceea ce ne lipseste noua este faptul ca nu reactionam precum a facut Zaheu, atunci cand a auzit ca Hristos avea sa treaca pe locul unde vietuia. Cati dintre noi se apropie de Trupul si Sangele Domnului asa cum a facut-o Zaheu? Cati cauta sa se elibereze cu adevarat de pacate ca Hristos sa poata intra in casa noastra? M-as bucura sa stiu ca sunt din ce in ce mai multi oameni care parasesc chipul multumii care judeca nedrept gestul lui Hristos de a cina cu Zaheu: "A intrat sa gazduiasca la un pacatos".

Textul Evangheliei din Duminica a XXXII a dupa Rusalii ne descopera ca nu exista indepartare si ratacire atat de mare, incat sa nu poata fi iertata de Dumnezeu. Un singur lucru trebuie sa faca omul: sa-si vina in fire, sa constientizeze indepartarea si sa-si doreasca sa-L vada pe Hristos, asa cum a facut-o Zaheu.

Sa nu uitam niciodata ca oricat de pacatosi am fi, Domnul vrea sa intre si sa ramana in noi, caci "Fiul Omului a venit sa caute, sa mantuiasca pe cel pierdut" (Matei 18, 1-11).

Adrian Cocosila