ASCULTAREA

Ai păcătuit? Nu-ţi cer nimic altceva decât aceasta: intră în biserică şi spune-I cu pocăinţă lui Dumnezeu: "Am păcătuit". citat din Sfântul Ioan Gură de Aur

              Un medic, însoţit de un prieten al său, a plecat să viziteze un

penitenciar din America. Ce văzu el acolo: într-o celulă un deţinut îşi

frângea mâinile şi plimbându-se prin celulă zicea: „o, de aş fi

ascultat...“. Doctorul află că deţinutul acesta fusese îngrijitorul unui

pod de cale ferată, care era construit peste un râu, şi în aşa fel încât să

se ridice în sus când trebuia să treacă vapoarele şi să se lase jos când

trebuia să treacă trenul. Odată a fost anunţat cu o telegramă de sosirea

unui tren de persoane plin cu excursionişti, pentru a trece de partea

cealaltă a râului. Dar pentru că la ora anunţată nu a sosit trenul, în

urma stăruinţei mari depusă de cei ce trebuiau să treacă cu vaporul a

ridicat podul în sus, şi în momentul când podul era ridicat a sosit

trenul, care, în iuţeala lui, s-a lovit de pod provocând o mare

catastrofă, din pricina căruia au murit o mulţime de oameni. De atunci

el rămăsese zicând: „Dacă aş fi ascultat de stăpânii mei de serviciu,

iar nu de călători...“.

                Batjocură de cele Sfinte

          Saracinii au atacat o Biserică creştină în insula Cipru. Unul dintre

ei, când a dat cu ochii de o icoană sfântă a întrebat

ironic: „La ce foloseşte aceasta?“ Un creştin

ortodox, fiind de faţă, răspunse: „Aceasta ajută

aceluia care se închină cu smerenie ei“. „Atunci

eu îi scot un ochi şi să văd ce rău poate să-mi

facă“. Îşi luă lancea şi străpunse un ochi al figurii

din icoană. Pe neaşteptate însă, îi sări şi lui acelaşi

ochi şi fu cuprins de friguri grozave. Nu vă bateţi joc de cele sfinte,căci aşa scrie în Biblie:

„Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă

batjocorit; căci ceea ce va semăna omul, aceea va şi secera“

(Galateni 6:7).

DOCTORUL

Ai păcătuit? Nu-ţi cer nimic altceva decât aceasta: intră în biserică şi spune-I cu pocăinţă lui Dumnezeu: "Am păcătuit". citat din Sfântul Ioan Gură de Aur

Undeva intr-o casuta, cand eram odata eu
Se vorbea de-un doctor care nu credea in Dumnezeu
Intr-o zi, cand sta la masa si citea dintr-un roman
Iata ca la dansul vine un biet copilas sarman.
"Mama mea e grav bolnava si taticul a murit
Iara eu, care-s mai mare dupa leacuri am venit
Domnul doctor, fie-ti mila caci suntem cinci copilasi
Daca moare si mamica, ce ne facem noi orfani?"
Doctorul se-ngrijoreaza, de la masa se ridica
Dar cu gandul tot la carte ii de-te o alta sticla.
Bucuros copilul fuge la mamica lui bolnava
Nestiind ce duce-n mana in sticluta lui, otrava.
Doctorul il mai petrece cu privirea la orfan
Se-ntoarce din nou la masa si citeste din roman.
Dar de-odata, se-nfioara. De la masa se ridica
"Oare ce medicamente i-oi fi dat in a lui sticla?"
Cand zareste eticheta, inima i se opreste.
"Ce crima poate sa fie! Grav e ceea ce-am facut!
N-am sa mai ajung copilul ce-a fugit la a lui mama
Daca gusta din sticluta, va muri de bunaseama!"
Atunci el cu disperare in genunchi s-a aplecat
Si cu ochii plini de lacrimi catre ceruri a strigat:
"Daca e Divinitate, daca este Dumnezeu,
Sa-mi asculte rugaciunea caci strig din sufletul meu!
Fa Doamne sa nu ajunga la mamica lui bolnava
Copilasul care duce in sticluta lui otrava!"
Deodata usa se deschide si intra copilu-n goana
Si cu ochii plini de lacrimi ii arata mana goala.
"Domnul doctor, eu din fuga am cazut si-am spart sticluta
Fie-ti mila si da-mi alta sa nu moara mamicuta!"
Doctorul cu bucurie il serveste-n goana mare
Si-l petrece cu privirea, copilasul la plecare.
Si-a plecat atunci genunchii, fata pana la pamant
Si-ntr-un gest de umilinta s-a 'nchinat Domnului Sfant.
"Recunosc acum ca este sus in cer un Dumnezeu
Vreau sa fiu si eu de-acuma un mic slujitor al Sau!"