SEMNUL SFINTEI CRUCI

Ai păcătuit? Nu-ţi cer nimic altceva decât aceasta: intră în biserică şi spune-I cu pocăinţă lui Dumnezeu: "Am păcătuit". citat din Sfântul Ioan Gură de Aur

Semnul crucii este nouă

Scutul cel mântuitor

Care depărtează răul

Şi ne dă la toate spor.

Deci să facem cum se cade

Creştinescul nostru semn,

Căci vrăjmaşii fug atuncia

Ca de prea cinstitul lemn.

Iar acei ce bat în cobză

Şi pe cruce o îngână

Au sămânţa necredinţii

Şi pecete rea la mână!

N-au evlavie în suflet

Nici ruşine la obraz

Plecăciune nu pot face

Că-i boierul pe grumaz!

Domnul cerurile pleacă

Pentru neamul omenesc

Iar la El să-şi plece capul

Mulţi creştini nu se silesc.

El întinde sus pe cruce

Mâinile dumnezeieşti

Tu măcar a face semnul

Omule nu te sileşti.

El ne mântuie creştine

Săvârşindu-se pe lemn

Iară tu socoţi ruşine

Ca să faci al crucii semn

Rugăciune

Ai păcătuit? Nu-ţi cer nimic altceva decât aceasta: intră în biserică şi spune-I cu pocăinţă lui Dumnezeu: "Am păcătuit". citat din Sfântul Ioan Gură de Aur

Doamne, Dumnezeul nostru, Cel bogat intru mila si necuprins intru indurare, Care singur esti din fire fara de pacat, si fara de pacat Te-ai facut om pentru noi, asculta in ceasul de acum, aceasta rugaciune umilita a mea. Sarac si lipsit sunt de fapte bune si inima mea mi s-a tulburat intru mine, Iar Tu, Doamne, Preainalte Imparate al cerului si al pamantului, stii ca toate tineretile mele le-am cheltuit in pacate si umbland dupa poftele trupului meu, m-am facut bucurie demonilor si am urmat in totul diavolului, tavalindu-ma totdeauna in noroiul poftelor. Stii ca intunecandu-mi-se gandul, din copilarie si pana acum, niciodata nu am voit sa fac voia Ta cea sfanta, ci robit fiind cu totul de poftele ce ma cuprind, m-am facut de ras si batjocura demonilor, nesocotind nicidecum cu mintea mea, ca-i nesuferita urgia maniei Tale asupra pacatosilor.
Acum, gatita flind gheena focului si din aceasta pricina cazand in deznadajduire, inca n-am venit la simtul pocainlei, ci sunt putin si gol de dragostea Ta. Ca ce fel de pacat n-am facut cu ? Ce lucru dracesc n-am lucrat ? Ce fapta grozava si inversunata nu am savarsit cu sarguinta si peste masura ? Mintea mi-am intinat-o cu totul prin cugete trupesti; trupul mi l-am spurcat prin impreunari de tot felul; duhul cu totul mi l-am pangarit cu invoirea la pacat; toate membrele ticalosului meu trup le-am pus sa lucreze si sa slujeasca pacatului. Cine dar, nu ma va plange pe mine, ticalosul ? Cine nu ma va jeli pe mine, osanditul ? Pentru ca singur eu, Stapane, am intaritat mania Ta, cu singur am facut rautate inaintea Ta, intrecand pe toti pacatosii ce au fost in decursul veacurilor, pacatuind fara asemanare si de neiertat.
Dar de vreme ce esti milostiv si mult indurat, Iubitorule de oameni, si astepti intoarcerea pacatosilor, iata si eu ma arunc inaintea infricosatorului si groaznicului Tau divan si, ca si cand m-as atinge de preacuratele Tale picioare, strig din adancul sufletului catre Tine: milostiveste-Te, Doamne, iarta-ma, Imparate, ajuta neputintei mele, fa pogoramant fata de nedumerirea mea, ia aminte la rugaciunea mea si lacrimile mele nu le trece cu vederea! Primeste-ma pe mine cel ce ma pocaiesc si ratacit fiind, intoarce-ma ; imbratiseaza-ma cand ma intorc si ma iarta, caci Tie ma rog. Pentru ca nu ai pus pocainta pentru cei drepti, nici iertarea pentru cei ce nu au gresit, ci ai pus pocainta asupra mea, pacatosul, pentru cele ce am lucrat spre intaratarea maniei Tale.
Gol si descoperit stau inaintea Ta, cunoscatorule de inimi, Doamne, marturisindu-mi pacatele mele, pentru ca nu pot sa caut si sa privesc inaltimea cerului, fiind coplesit de povara pacatelor mele. Ci, lumineaza-mi ochii inimii mele si da-mi umilinta spre pocainta si zdrobire de inima spre indreptare, ca astfel cu buna nadejde si cu adevarata si deplina adeverire sa pasesc spre lumea cea de acolo, laudand si binecuvantand totdeauna preasfant numele Tau, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!