Despre prietenie si sinceritate

Tema prieteniei este una comuna pentru toata lumea. Toti avem mai multi sau mai putini prieteni, mai buni sau mai rai. Ne plac prietenii buni si uram prietenii rai care tradeaza. Pe langa prietenii actuali, fiecare are si "fosti prieteni", si are desigur si niste motive pentru care anumiti prieteni din trecut nu-i mai sunt prieteni. Se schimba varsta, se schimba conceptiile, aflam unii despre altii lucruri care pana la urma afecteaza relatiile dintre noi.
Ce face o prietenie sa fie durabila si care sunt motivele pentru care o prietenie poate lua sfarsit?? O prietenie care poate fi intrerupta mai poate fi numita prietenie?
De obicei oamenii spun in indreptatirea lor:" Cutare nu-mi mai este prieten pentru ca m-a tradat, a fost nesincer cu mine." Oamenii suporta cu greu lipsa de sinceritate. Un prieten trebuie sa ni se incredinteze in intregime, nu doar cu inima ci, daca poate, cu tot cu gandurile sale. Vrem sa fim stapani peste prietenii nostri.
Lumea moderna discuta foarte mult despre prietenie. Cuvantul " prieten" este folosit cu cele mai diverse ocazii, incepand de la "prietenii muzicii", "prietenii cartii", pana la reclamele de bere, cafea sau tigari, in care se speculeaza pe tema prieteniei. Prototipul prieteniei de azi ne reprezinta o relatie simplista si sablonata. Prietenii asculta acelasi fel de muzica, beau acelasi suc sau aceeasi bere, poarta un anume tip de haina. Desigur, formula permite, nuantari, dar la modul brutal, prietenia se leaga in jurul unor astfel de lucruri promovate de scopurile mici ale economiei de piata, o prietenie ce se leaga in urma unor interese si scopuri comune. Un adolescent care asculta rock si face parte dintr-o "gasca" nu trebuie sa mearga intr-o discoteca, pentru ca isi tradeaza grupul. Cu alte cuvinte, in mentalitatea tanarului modern, a fi prieten cu cineva presupune si o relatie exclusivista fata de ceilalti.
Mai intai trebuie sa luptam cu puseurile exclusiviste pe care le avem in noi. Prietenia nu este relatia privilegiata, deosebita pe care o avem cu cineva in comparatie cu alti oameni. Prietenia este o stare de spirit, o treapta si o masura duhovniceasca. Prietenia nu trebuie sa fie rezultatul unei selectii, adica nu dobandim un prieten excluzand neprietenii, pentru ca aceasta este judecata romaneasca si nu este lipsita de riscuri.
Asadar, de la inceput trebuie sa retinem ca o prietenie nu se alimenteaza atat din virtutiile si bunatatea celui pe care ni-l dorim prieten, cat din lucrarea noastra launtrica. Niciodata prietenia nu se strica incepand de la cel mai virtuos, ci de la cel mai slab, pentru ca acesta gaseste tot felul de pricini, nemultumiri si provoaca ruptura prin insusi zbuciumul mintii sale chinuite de patimi. Omul virtuos rabda sa convietuieasca si sa faca ascultare de cei mai razvratiti si mai nesuferiti oameni.
Un alt lucru vrednic de tinut minte este acela ca in puterea noastra sta sa oferim prietenia, dar niciodata sa o cerem de la altii. Prietenia este deschiderea sufleteasca pe care o avem catre toate lumea, izvorata din dragostea poruncita de Hristos. In acest sens, crestinul este prieten cu toti si cu nimeni. Cu toti, pentru ca nu poate sa nesocoteasca pe cineva, si cu nimeni, pentru ca nu poate sa prefere pe cineva.
Oamenii mai putin desavarsiti leaga prietenii doar pe baza intereselor si a cautarilor comune, ii unesc mai putin adancimile duhovnicesti. Desigur sunt si astfel de interese si cautari comune in nevointa crestina.
De exemplu unii considera ca nevointa principala postul, altii propavaduirea cuvantului, altii linistea si retragerea, altii slujirea bolnavilor, si se alipesc grupurilor sau duhovnicilor care recomanda o cale sau alta.
Desi aceasta pare o relatie duhovniceasca, totusi ea este intotdeauna unilateral orientata si, chiar daca nu ajunge sa dezbine membrii grupului, intotdeauna ii separa pe acestia de restul credinciosilor.
Omul smerit nu da sfaturi cu superioritate si nu face observatii usturatoare, care sunt cea dintai pricina a stricarii relatiilor dintre oameni.Uneori trebuie sa evitam sa zicem lucrurile care stim ca nu plac aproapelui
nostru sau care ar putea sa-l raneasca, chiar si cu pretul de a fi nesinceri.

Ieromonahul Savatie Bastovoi ( A iubi inseamna a ierta)

Rugaciune pentru toti si pentru toate

Această rugăciune mi-a umplut sufletul de bucurie si nadejde! O recomand din toata inima celor care vor să-și pună sufletul pentru aproapele și să simtă o împlinire duhovnicească!


În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Doamne Dumnezeule Cel în Treime, miluiește cu mila Ta cea fără de sfârșit pe bolnavi, pe văduve, pe orfani, pe săraci, pe cei întemnițați, pe cei flămânzi, pe cei însetați, pe cei goi, pe cei călători, pe cei străini, pe cei năpăstuiți, pe cei ocărâți, pe cei prigoniți din pricina Ta, pe cei rătăciți, pe cei căzuți, pe cei părăsiți, pe cei învăluiți în primejdii, pe cei ce Te caută și pe cei ce Te-au găsit, pe cei împietriți, pe cei nepricepuți, pe cei neputincioși, pe cei uitați, pe cei robiți, pe cei lipsiți de răbdare, pe cei deznădăjduiți, pe cei ce plâng, pe cei osteniți, pe cei ce au luat jugul Tău asupra lor, pe cei pierduți, pe cei împovărați, pe cei zdrobiți cu inima, pe cei atacați sau stăpâniți de demoni, pe cei ce sunt pe patul de moarte și pe cei ce ce se însănătoșesc, pe cei descumpăniți, pe cei aflați în îndoială, pe cei ce pun acum început bun vieții lor, pe cei ce se pocăiesc în ceasul acesta, pe cei ce nu pot împărtăși dureri străine, pe cei ce iubesc și pe cei ce nu iubesc zidirea Ta, pe cei ce nu au îndrăzneală în rugăciune, pe cei ispitiți, pe cei purtători de chinuri, pe cei zămlisiți în fărădelegi și născuți în păcate, pe cei obosiți de mâhnire și întristare, pe cei din ceasul nedumeririlor, pe cei osândiți, pe cei goi de fapte bune, pe robii Tăi cei tăinuiți în mijlocul lumii, pe cei izgoniți, pe părinții fără de copii, pe cei ce duc lupta cea bună, pe cei învrăjbiți, pe cei disprețuiți, pe cei ce sunt pe calea înfrânării, pe cei cotropiți, pe cei asupriți în judecăți, pe cei ce sunt căzuți în datorii grele, pe cei ce vin la Tine în întâiul și în al unsprezecelea ceas, pe cei ce tocmai o veste rea au primit, pe cei prădați, pe cei ce iau cununi de martiri, pe cei neînțelepți, pe cei împovărați de griji și de păcate, pe cei ce-și poartă crucea, pe cei ce se căiesc acum în fața Ta, pe cei ce slăbesc în credință, pe cei încercați, pe cei ce sunt la judecata Ta, pe cei ce muncesc, pe cei ce învață, pe cei supărați de farmece sau cuprinși de năluciri, pe cei înviforați, pe cei descumpăniți, pe cei ce înfruntă vremuri de batjocorire a credinței, pe cei din primejdii, pe cei din nevoi, pe cei din războaie, pe cele ce nasc, pe cei ce cântă și Te preaînalță întru toți vecii, pe cei ce sunt în ceasul rugăciunii și în zi de postire, pe cei săraci cu duhul, pe cei ce plâng, pe cei flămânzesc și însetează de dreptate, și pe cei ce pentru dreptate prigoniți, pe cei care nu-i iubește nimeni, pe cei ce ne iubesc și pe cei ce ne urăsc pe noi, pe cei rătăciți de la dreapta credință, pe cei ce nu Te-au cunoscut încă.

Întărește-i vindecă-i, ridică-i, ocrotește-i cu puterea Ta, luminează-i cu lumina Sfintei Treimi, binecuvântează-i și pomenește-i întru Împărăția Ta, ca să se slăvească prin ei numele Tău cel Sfânt.
Miluiește-i, binecuvintează-i și-i pomenește întru împărăția Ta și pe vrăjmașii noștri, și îmbunează inima lor, ca să nu răpim prin răutatea noastră prilejul mântuirii lor.
Doamne miluiește și ne binecuvântează pe noi, căci a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

sursa:parintelemarius.blogspot.com