Nu există înviere rea, ci numai înviere bună.
Până la HRISTOS toți morții mergeau în Şeol - Locuința morților, indiferent dacă erau drepți sau păcătoşi. Diferența dintre cele două categorii era o prăpastie spirituală de netrecut. Cei drepți "se mângâiau" cu nădejdea mântuirii, iar cei păcătoși "se chinuiau" cu deznădejdea osândirii.
Numai HRISTOS poate învinge iadul cel veşnic prin învierea tuturor.
Nimeni nu vrea să se chinuie fără de sfârşit. Ontologic în noi nu e dorință de chinuire proprie, ci de fericire proprie.
Un chin fară de sfârşit este lipsit total de sens. Lui DUMNEZEU nu-i stă în fire să îngăduie lucruri fără sens. Doar El, din orice rău poate scoate un bine.
Iadul este ultima convingere a lui DUMNEZEU pentru cei ce şi-au căutat propria fericire departe de El. Asta o spune lămurit Sf. Isaac Sirul.
Nu va exista doar o înviere parțială, trupească doar, ci totală, absolută, trup şi suflet, pentru că ÎNVIEREA ABSOLUTĂ are ultimul cuvânt absolut, prin Cuvântul - HRISTOS, DUMNEZEU şi Omul, Mântuitorul lumii, izvorul învierii noastre.
DUMNEZEU nu vrea să constrângă pe nimeni, dar poate convinge pe toți.
Moise şi proorocii au vorbit despre HRISTOS - Răscumpărătorul, dar nici care dintre ei nu au putut ține locul lui HRISTOS.
Parabola aceasta cu Lazăr şi Bogatul a fost spusă de Mântuitorul IISUS HRISTOS mai înainte de Jertfa Lui de Răscumpărare pentru toți.
Mântuitorul Iisus Hristos niciodată nu vorbea din imaginație, ci din cunoaștere concretă. Cu siguranță a cunoscut și cazul celor doi, din lumea asta și de dincolo de ea.
Dimitrie Ivașco
.jpg)
