Spune-mi cum să mă îmbrac,
În lumina rugăciunii, ca să-ți fiu mereu pe plac?
Dar în mine rugăciunea, abia pălpăie de-o vreme,
În lumina rugăciunii, ca să-ți fiu mereu pe plac?
Dar în mine rugăciunea, abia pălpăie de-o vreme,
Sufletul împovărat,sub ninsoriile ei geme!
Pe alocuri curg cuvinte ,dar nu simt a lor ardoare ,
Căci în jurul meu se plănge ,și în preajma mea se moare !
Și privesc îngrijorată ,spre oricare neputință ,
Și -mi dau seama că în mine, a slăbit sfănta Credință!
Și -mi dau seama că în mine, a slăbit sfănta Credință!
Altfel o scăpam pe mama ,de durerile cumplite ,
Punănd mărimile Iubirii ,peste măinile-i trudite !
Spune-mi Doamne ,vii diseară ?În ce parte să te-aștept?
Voi sta Doamne lăngă iesle, Și-am să plăng ,să mă îndrept!
Voi împărți cozonacii ,celor ce vin în colindă ,
Și-am să-i las să mi te-aducă ,chiar pe bani ,să mi te vândă !
Să te cumpăr cu sudoare și cu truda măinilor ,
Ca să fiu și eu părtașă ,la frângerea păinilor!
Să se înmulțească truda ,și povața din scripturi ,
Să rămână după mine, coșuri cu fărămituri!
Slove ,slove curgătoare ,curgă ca apa -n pâraie,
C-au pornit din ușurință, din a inimii văpaie!
Și s-au așezat tăcute, pe o foaie de hârtie ,
Și au plâns la îmbinare, încă din copilărie!
Și s-au scurs către oceane, și s-au afundat în ele,
Când la colțul străzii mele, au poposit cucuvele!
Spune-mi Doamne,vii diseară? Cu ce vrei să te aștept?
Doar cu inima în flăcări , Să o las să ardă -n piept?
Să-ți împodobesc iar bradul? Cu globuri și cu ghirlandă?
Să-ți primenesc așternutul, cu mireasmă de lavandă?
Dumnezeu nu îmi răspunde, am să fac ca în alt an,
Îl voi aștepta cu lacrimi, și miros de iorgovan!
Și-am să-l înfășor în scutec, alb ,ca florile de nea,
Să rămână pe vecie, de strajă la dreapta mea!
Să-mi aducă -n suflet pacea, și în inimă credința,
Că îl voi vedea la față, și-i voi slăvi Biruința!
Și -am să uit de nedreptate, și -am să-'nfrunt orice povară,
dacă te vei naște Doamne, în sufletul meu, diseară!
O să lumineze steaua nopții, răsăritul meu,
C-am primit cândva în suflet, să se nască Dumnezeu!
Și l-am înfășat cu grijă, în al slovelor nectar,
Mulțumindu-i cu sfială, că m-a rourat cu har!
Autor
Ciabrun Marusia