Când vii în Biserica cea Sfântă
Vino cu capul plecat
Ascuns într-o basmăluță
Nu vopsit și coafat!
Roagă-te cu cuviință
Și nu fii provocatoare
Încearcă să te asemeni
Cu Preasfânta Născătoare!
Încetează a mai sminti
Chiar dacă te crezi frumoasă
Decât să întorci priviri
Mai bine stai cuminte acasă!
Desfrânata a fost iertată
Prin botezul lacrimilor ei
Dar ea nu purta nici tocuri
Nici brățări și nici cercei!
Când te privești în oglindă
Fii mulțumită așa cum ești
Nu îți mai sluți chipul
Precum idolii drăcești!
Desfrânarea e păcatul
Ce-i trage pe mulți în jos
De nu iubești curăția
Nu te va ierta Hristos!
Fii modestă și smerită
Și așa poartă-te mereu
De vei fii mândră de tine
Îl superi pe Dumnezeu!
Ți se duce tinerețea
Frumusețea se zbârcește
Trupul ce-l admiri acum
Într-o groapă putrezește!
Femeie , ai fost zidită
Ca să dai cerului sfinți
Nu să bagi în iadul veșnic
Pe bărbații fără minți!
Vino cu capul plecat
Ascuns într-o basmăluță
Nu vopsit și coafat!
Roagă-te cu cuviință
Și nu fii provocatoare
Încearcă să te asemeni
Cu Preasfânta Născătoare!
Încetează a mai sminti
Chiar dacă te crezi frumoasă
Decât să întorci priviri
Mai bine stai cuminte acasă!
Desfrânata a fost iertată
Prin botezul lacrimilor ei
Dar ea nu purta nici tocuri
Nici brățări și nici cercei!
Când te privești în oglindă
Fii mulțumită așa cum ești
Nu îți mai sluți chipul
Precum idolii drăcești!
Desfrânarea e păcatul
Ce-i trage pe mulți în jos
De nu iubești curăția
Nu te va ierta Hristos!
Fii modestă și smerită
Și așa poartă-te mereu
De vei fii mândră de tine
Îl superi pe Dumnezeu!
Ți se duce tinerețea
Frumusețea se zbârcește
Trupul ce-l admiri acum
Într-o groapă putrezește!
Femeie , ai fost zidită
Ca să dai cerului sfinți
Nu să bagi în iadul veșnic
Pe bărbații fără minți!
AUTOR: DANIELA IBRIȘIN