Cuvintele slujitorilor lui Dumnezeu, a sfinților părinți, a duhovnicilor și a monahilor sunt întotdeauna dătătoare de nădejde. Din pricina credinței noastre puține ne facem foarte multe griji, gânduri și probleme. Ne înfricoșăm de scenariile apocaliptice și nu știm să înfruntăm lucrurile duhovnicește, cu credință și nădejde în pronia lui Dumnezeu.
Cel stăpânit de spaimă și de griji trebuie să știe că are egoism. Dacă s-ar lăsa în voia lui Dumnezeu ar trece mai ușor peste toate greutățile și necazurile. De ce egoism? Pentru că egoistul nu își pune încrederea în pronia lui Dumnezeu, și de aceea se teme, fiindcă își pune nădejdea în el sau în oameni. Mitropolitul cipriot Athanasie de Limassol ucenicul Sfântului Paisie Aghioritul, aduce o undă de liniște peste sufletele tulburate din pricina necazurilor abătute asupra noastră. „N-o să fie nimic mai mult și nimic mai puțin decât ceea ce va îngădui Dumnezeu”. În loc să ne pierdem vremea și pacea analizând lucrurile din perspectiva apocaliptică, mai bine am încerca să ne întărim mai mult în credință. Să ne apropiem mai mult de Dumnezeu. Și atunci nu ne va mai înfricoșa gândul sfârșitului. Basmele noastre românești întotdeauna au un final fericit. Binele învinge în cele din urmă. Sfântul Paisie Aghioritul spunea: „După furtuna demonică va veni... lumina soarelui dumnezeiesc”. Când ne cuprinde spaima gândind la ceea ce va să fie, să ne rugăm și noi ca Proorocul David: „Domnul este luminarea mea și mântuirea mea; de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieții mele; de cine mă voi înfricoșa? Când se vor apropia de mine cei ce îmi fac rău, ca să mănânce trupul meu; cei ce mă necăjesc și vrăjmașii mei, aceia au slăbit și au căzut. De s-ar rândui împotriva mea oștire, nu se va înfricoșa inima mea. De s-ar ridica împotriva război, eu în El nădăjduiesc” (Ps. 26, 1-6). Dumnezeu vrea să vadă de la noi credință și smerenie. Să nu cercetăm mai mult decât putem pătrunde cu mintea noastră. Să fim smeriți și să ne lăsăm în grija Lui. „Așteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te și să se întărească inima ta și așteaptă pe Domnul”. (Ps. 26, 20). Mitropolitul Athanasie de Limassol spune că în fiecare epocă au fost încercări și primejdii. Au fost molime, foamete, războaie, cataclisme. Și vor mai fi, atâta timp cât oamenii se îndepărtează de Dumnezeu și Îl scot complet din orizonturile lor, din mintea lor, din viața lor. „Nu va exista o perioadă în care să nu se întâmple nimic, pentru că lumea se îndreaptă spre vremurile de Apoi”. Oricât de înfricoșătoare sunt previziunile despre sfârșitul lumii, noi trebuie să ne păstrăm pacea și să luăm aminte la cuvintele Mântuitorului, la poruncile Lui și la făgăduințele Lui. „Cuvântul despre vremurile din urmă este unul plin de nădejde, că Hristos va fi Acela Care va birui lumea”. Creștinii adevărați așteaptă venirea Împărăției lui Dumnezeu, așa cum auzim la fiecare Sfântă și Dumnezeiască Liturghie. Aceasta trebuie să fie de altfel preocuparea noastră cea dintâi. Mântuitorul ne-a zis să căutăm mai întâi Împărăția Cerurilor și toate celelalte se vor adăuga nouă. Nu trebuie să dăm crezare oricăror zvonuri, nici să facem din asta o preocupare plină de „curiozitate și temere „despre cărțile de identitate, nume, memorandumuri și alte lucruri”. Nu este momentul să ne îngrijorăm Acestea nu fac decât să semene panică și neliniște în sufletele creștinilor, făcându-i pe aceștia să piardă „așteptarea plină de bucurie a Împărăției lui Dumnezeu”. Singurul de Care trebuie să ne temem este Dumnezeu. Fericit este bărbatul care se teme de Domnul și nădăjduiește în El, spune în Psalmul 33, 8. Trebuie să știm că pe măsura credinței noastre Dumnezeu trimite harul Său, care ne întărește în necazuri. „Cu cât lucrurile devin mai grele, în aceeași măsură Dumnezeu este cu noi”. Ceea ce trebuie să facem acum este să ne pocăim. Adică să ne schimbăm viața și modul în care ne raportăm la lumea aceasta. Strigătul Sfântului Ioan Botezătorul – „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor” este mai valabil astăzi ca niciodată. Venirea Mântuitorului pe pământ a adus șansa pocăinței, a iertării păcatelor și a dobândirii vieții celei veșnice. Pocăința nu înseamnă doar regret, ci o transformare lăuntrică. Înseamnă „înnoirea vieții”. Acest mod de a trăi, după poruncile lui Dumnezeu, nu este compatibil cu gândirea lumească, spune Părintele Athanasie de Limassol. Lumea aceasta, cu gândirea ei potrivnică lui Dumnezeu, este vrăjmașă Lui. De aceea Sfântul Apostol Pavel ne spune să nu ne asemănăm chipului veacului acestuia, care ne îndeamnă la păcate și ne desparte de Dumnezeu. Chiar dacă lumea aceasta pare condusă de oameni, de guverne, de lideri politici, la cârma vieții fiecăruia dintre noi se află Dumnezeu. „În final ai sentimentul că Dumnezeu este Acela care conduce istoria. Nimeni nu se poate ridica deasupra proniei dumnezeiești”. Chiar dacă omul are tehnologiile necesare pentru a distruge totul, nu se va întâmpla nimic mai mult și nimic mai puțin din ce va îngădui Dumnezeu”. „Cel ce locuiește în ceruri va râde de dânșii și Domnul îi va batjocori pe ei!”(Ps. 2, 4). „Domnul leapădă gândurile popoarelor și defaimă sfaturile căpeteniilor” (Ps. 32) Chiar dacă vor veni nenorociri mari peste noi și moartea ne va bate la ușă, trebuie să știm că viața noastră nu este aceasta, trecătoare și plină de răutăți. „Hristos este Viața noastră. Omul își află odihna întru El”. Să cugetăm mai adânc și cu mai multă răspundere la aceste lucruri. Frica este de la diavol, iar pacea de la Dumnezeu. Să urmăm pe Dumnezeu. „Să nu ne sufocăm pe noi înșine cu fricile. Frica, neliniștea, tulburarea, agonia, întunericul nu sunt roade ale Duhului Sfânt, ci sunt roade ale duhului acestui veac. Să ne odihnim în Duhul lui Dumnezeu, în duhul Evangheliei, în sfintele ei înțelesuri, ce biruiesc logica lumii“. Rămânem în final cu un cuvânt de încurajare a Mitropolitului Athanasie de Limassol: „Biruința asupra lumii aceasta este: credința noastră. Frații mei, harul Domnului să fie cu noi!”
....Mitropolitul Athanasie de Limassol - Grecia
.jpg)
