Sfanta Mahrama a Domnului

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Biserica Ortodoxa sarbatoreste pe data de 16 august Sfanta Mahrama a Domnului. Conform Traditiei, aceasta panza a fost data de Iisus Hristos regelui Abgar al Edesei pentru a fi vindecat de lepra. Pe mahrama a ramas imprimat chipul Mantuitorului care, de-a lungul timpului, a constituit model pentru iconografi.

Aceasta nu are nici o atestare evanghelica sau apostolica. Eusebiu de Cezareea a inserat-o dupa o traducere siriaca in lucrarea Istoria Bisericeasca. In aceasta lucrare ne este relatata corespondenta dintre regele Abgar si Hristos. Aflam ca regele ii trimite lui Hristos prin curierul Anania o scrisoare prin care ii cere sa vina la el sa-l vindece de boala de care era cuprins si sa-l fereasca de prigonirile iudeilor. Mantuitorul ii raspunde ca nu poate veni, dar ca ii va trimite pe unul dintre ucenicii Sai, cu numele Tadeu sa-l vindece. Eusebiu nu ne relateaza ce a facut Abgar dupa primirea raspunsului de la Hristos.

Sfanta Mahrama

In lucrarea apocrifa Doctrina Addaei apostoli aflam ca Abgar a trimis un pictor ca sa zugraveasca fata Lui. Intrucat pictorul nu reuseste sa faca acest lucru, Hristos isi va pune panza pe fata si I se va intipari chipul pe ea.

Sfantul Ioan Damaschin ne da o alta varianta - ne spune ca Hristos isi va intipari chipul Sau pe o bucata de panza din haina Sa si ca acesta panza va ajunge la Abgar prin Iuda Tadeul. Acesta icoana, pastrata dupa traditia orala la Edesa, a servit ca aparatoare a orasului. La inceput a fost pusa pe poarta de la intrarea in orasul Edesa, si mai tarziu in Biserica Sfanta Sofia. Prima mentiune istorica despre existenta acestei icoane o face Evagrie Scolasticul, care atribuie victoria crestinilor asupra persilor datorita acestei icoane.

"Icoana cea nefacuta de mana" a lui Hristos, s-a pastrat la Edesa, in catedrala orasului, unde I s-a adus un cult deosebit pana in 944, cand a fost mutate de la Edesa la Constantinopol. Icoana a fost luata la 1204 din Constantinopol de cavalerii cruciadei a IV a si dusa in Occident. Copii mai mult sau mai putin exacte s-au raspandit in toata lumea bizantina sub numele de Sfanta Mahrama.

DOAMNE, AJUTA NECREDINTEI MELE!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

        Bucuria mea, la Hristos a venit un om care i-a spus: “Doamne, miluieste pe fiul meu ca este lunatic...”. Cum putea sa fie “lunatic”? Cum putea sa fie vinovata luna de indracirea acestui copil? Daca din cauza lunii s-a indracit acest copil, de ce nu s-au indracit toti oamenii de pe pamant?

 Luna a fost creata de Dumnezeu si diavolul vrea sa spuna ca raul vine de la Dumnezeu. Dumnezeu este “izvorul binelui” (Iacov 1:17). Alaturi de Nadejde, trebuie sa avem Credinta. In Evanghelia de la Matei 17: 14:23, cei 9 Sfinti Apostoli care erau la poalele Muntelui Tabor, nu au putut scoate demonul din copilul lunatic.

 Cand L-au intrebat pe Mantuitor: “De ce noi n-am putut sa-l scoatem?”, El le-a spus: “Pentru putina voastra credinta!” Mantuitorul le-a atras atentia ca: “Acest neam de demoni, nu iese decat numai cu rugaciune si cu post”, insa, nu Rugaciunea si Postul sunt principale, ci, Credinta.

Postul si Rugaciunea, sunt de fapt, cai, mijloace pentru intarirea Credintei. Cand il vede pe Iisus, tatal copilului ii spune: “De poti ceva, ajuta-ne” (Marcu 9:22). Se vede ca acesta avea o credinta slaba, ca o licarire mica, mai-mai sa se stinga, nestiind ca: “La Dumnezeu toate sunt cu putinta” (Marcu 10:27).

Tatalui copilului lunatic, ii spune cu blandete, Domnul nostru Hristos: “De poti crede, toate sunt cu putinta celui ce crede” (Marcu 9:23).  Iar tatal copilului, ii raspunde plangand: “Cred, Doamne, ajuta necredintei mele”. Cuvintele: “ajuta necredintei mele”, le-am putea talcui asa: “

Ajuta, PUTINEI MELE CREDINTE, intareste-ma in credinta, fiindca, calea de la “cred” pana la credinta cea adevarata este lunga si nu poate omul sa o strabata fara sa-l tina pe Dumnezeu de mana: “Ajuta-ma, o, Doamne, sa cred in Tine!”

 Asadar, fiecare dintre noi putem spune mereu: DOAMNE, AJUTA NECREDINTEI MELE! si sa ne intrebam: “Ce este prioritar pentru mantuirea mea?” Raspunsul nu l-a dat odata pentru totdeauna, Mantuitorul nostru Iisus Hristos: “Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si toate celelalte se vor adauga voua” (Luca 12:31). Amin si Aliluia!
                                                                                                                       Preot Ioan 🛎.