Gresala părintilor...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Cea mai mare greseala o fac unii parinti care nu-i invata pe copii sfintele rugaciuni. Multi copii destul de mari nu stiu nici rugaciunea "Tatal nostru. Stiu fel de fel de poezii, de povestiri destul de lungi, dar aceasta rugaciune nu i-a invatat nimeni. De multe ori am intrebat cate un copil daca stie "Tatal nostru si mi-a raspuns ca nu stie.

De unde sa stie bietul copil, daca nici mama lui nu stie. Nu mai cunoaste lumea pe Tatal nostru Cel Ceresc, nu mai cunoaste lumea pe Tatal care ne hraneste, ne indulceste, ne lumineaza si ne incalzeste incat avem atatea bunatati si atatea daruri.

Atat intuneric se afla in lume caci multi nu mai vad aceste bunatati care ne vin de la Dumnezeu, de la Tatal Ceresc si nu vor sa-I multumeasca pentru ele.Mi-amintesc de o povestire foarte dureroasa a unui batran ramas vaduv cu un copil. Acest copil ajunsese si el la varsta de 40 de ani si inca nu cunostea pe tatal lui.

Copilul era bolnav mintal, nu judeca, iar sarmanul tata l-a ingrijit cu multa dragoste; el ii dadea sa manance, el il spala, il imbraca, il ingrijea, ca un adevarat tata. Dar in schimb acest copil nu i-a zis niciodata tata. "Mi se rupe inima spunea bietul om cand ma gandesc ca atatia ani au trecut si el nu stie cine sunt eu; nu ma cunoaste, nu mi-a zis si nu-mi zice niciodata tata.

Asa este si cu lumea aceasta, lumea noastra de astazi, copii, tineri, batrani nu cunosc dragostea Tatalui Ceresc. Tatal Ceresc ingrijeste cu dragostea lui de tata, caci toti suntem copiii Lui, toti consumam aerul, apa si toate bunatatile Lui.

Dar cei mai multi nu vor sa inteleaga, sa-I aduca multumiri, nu vor sa-L recunoasca de tata pe Dumnezeul cel Ceresc si Creatorul nostru. Iata minte bolnava, bolnava de tot!

De ce oare se intampla acest lucru grozav?! Pentru ca multi au mintea bolnava cu pacate ingramadite, pacate de la parinti, pacate adaugate si de ei, faradelegi de care am vorbit pana acum.

Cum sa mai aiba mintea curata si nervii la locul lor cand le urla in cap toate aparatele si televizorul ore si nopti intregi?! De unde sa mai stea nervii la locul lor si mintea curata?

De aceea au ajuns si ei sa bataie mereu din cap si din picioare, ca epilepticii cei indraciti si nu se vor vindeca pana cand nu vor parasi aceste focare de infectie, acesti idoli periculosi.

Cei care aveti copii sa observati la ei simptomele acestor boli; ii veti vedea scuturand din cap si din picioare, ii veti vedea ca nu vor sa vina la biserica, ca nu le place sa se roage, sa citeasca carti sfinte, ca nu sufera candela si icoana in casa; sa stiti ca acestia sunt indraciti, stapaniti de duhurile necurate ca fiica femeii canaanence de care ne-a vorbit Sfanta Evanghelie.

PARINTE DUHOVNIC DRAG

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

        (autor necunoscut)
   "Din Sfant Potir, cu Sfinte Taine ne hranesti,
Iar cu cuvantul si cu fapta, spre ceruri ne calauzesti,
Cu greu pricepem noi pe lume, ce Sfanta e misiunea Ta,
 Cat e de nobila, de-nalta si cat de tainica-i si grea.

   Venim la Tine dintru rele, murdari la suflet si-ntinati,
Cu rani cumplite si intru patimi, si-n duh si-n minte inselati,
Tu-n vatra Sfanta a Manastirii te pleci si ne asculti pacatul,
Trudesti sa ne ridici din moarte si sa-l alungi pe necuratul.

   In suflet ne aduci lumina, prin Har, prin vorba-ti minunata,
Prin dragoste, prin daruire, prin rugaciunea ta curata,
Din cele spuse, tu cu grija masori, separi si cantaresti,
Si leacul care da viata, la fiecare-l daruiesti.

Dar noi, din nou intorsi in lume,
 uitam usor ce-ai randuit,
Multi poate nu-si mai tin canonul,
ca ce ne-ai dat am risipit,

Si apoi tarziu venim la tine, mai goi, mai seci, mai departati,
 De Dumnezeu si de lumina si cu pacatul invatati.
   Iar Tu de toti dai socoteala in fata Mirelui Ceresc,
 De toti acei ce vin la Tine si-n fata Ta se spovedesc,

Pe langa lupta Ta Parinte, ca esti in trup si-n ascultare,
Ridici povara lor asupra-ti cand le dai Sfanta dezlegare.
   Puțini cunosc ce grea e lupta, in viata cea duhovniceasca,
A celui ce pazeste turma ai vrea sa o desavarseasca,

Si cat de greu este raspunsul ce il va da la judecata,
 Duhovnicul ce ne dezleagă cu usurinta orice fapta,
   Tu om fiind ca fiecare, in trup ai lupte ca si noi,
Dar izgonindu-le, vrajmasii cu tine vor purta război,

Si-n lume vorbe de ocara, adesea cad asupra
 Ta, Ca lumea stie ce sa-ti ceara, dar nu se judeca pe ea,
   Pe Tine te condamna aspru si Sfant de esti, tot vinovat,
Te vede lumea si te știe, chiar de-ai trai fara păcat.

O, de-ar vedea lumea aievea, ce Har ai tu asupra Ta,
Si ce putere porti Parinte, o mare cinste ti-ar purta,
   Dac-ar vedea povara cruntă a celui care-l spovedesti,
Si cat de Sfanta stralucire primeste cand il slobozesti!

 De-ar intelege ea ce Taina, Stapanul vietii in dar ti-a pus,
Intreaga lume s-ar intoarce si s-ar supune lui Iisus.
   Dar ea nu vede, nu pricepe si nici nu-i pasa, dar vorbeste,
 Si-n Tine-n Domnul si-n Biserici, necontenit si greu loveste,

 Tu-ti duci pe umeri Crucea vietii asa cum ai fagaduit,
 Dar prin povara de duhovnic, un cer de Sfinti s-a mantuit.
   O, cat respect ti se cuvine, dupa Iisus si Sfintii Sai!
 De la crestini si mai cu seama de la toti ucenicii Tai,

Ca la Hristos Tu vei fi martor cand va ajunge fiecare,
 Sa dea raspuns curat si sincer la cea din urma intrebare.
   Si cat de multa rugaciune, Parinte drag iti datoram,
Si mai ales cu cata ravna se cade sa te ascultam,

 Si cata dragoste se cade sa ii purtam lui Dumnezeu,
Care ne-a sters intreg pacatul, parinte drag, prin bratul Tau".


   🙏 Bucuria mea, Sfantul Parinte, Ioan Gura de Aur, zice: “Nu cunosc, suflet mai viclean ca acela care vorbeste un preot crestin ortodox, de rau!”.
                                                                                                                            Preot Ioan .